Corespondență de la dr. Irina și Radu Dobrescu: În jurul lumii, pentru a doua oară

9. Noua Caledonie sau paradisul nisipurilor albe

Datorită vremii care s-a înrăutăţit, cu ploi şi furtună, cu vânt de 100 km/oră, nu a fost posibilă acostarea în Niue, insulă independentă, asociată Noii Zeelande. Am mai vizitat-o, cu ani în urmă. Este unul din cei mai mari atoli din lume, care, ca urmare a două cutremure submarine, s-a ridicat din mare. Are marginile foarte abrupte şi un platou central. Capitala Alofi, cu cei 600 locuitori, nu prezintă mare interes turistic. Are o stradă principală, cinci bi­serici de confesiuni diferite, un resta­urant şi o cafenea, case bine gospo­dărite, câteva magazine cu suveniruri din manufacturi proprii, nu cum gă­sești peste tot „made în China”. Interesante sunt câteva grote: în nord, Talavea Arches, iar în vest Palaha şi Avaki. Această insulă, datorită vântu­rilor predominante, va deveni singurul loc din lume care va fi aprovizionat cu electricitate exclusiv din surse eoliene.

Am traversat groapa Tonga de 10.500 m adâncime, ceea ce a coincis şi cu graniţa timpului. Am pierdut, astfel, o zi, din 31 ianuarie trecând di­rect în 2 februarie. Pe o vreme mai bună şi liniştită, am ajuns în Vava’u, un grup de 34 de insule aparţinând arhi­pelagului Tonga, care face parte din Commenwealth. Numai 13 din cele 34 de insule sunt locuite, iar capitala este Neiafu, insulă cunoscută şi ca loc de refugiu. Populaţia se ocupă cu pescu­itul, agricultura, cultivarea vaniliei, cu culturile de perle şi scoici. Chiar în port, localnicii şi-au prezentat, în cor­turi improvizate, lucruri artizanale. Ceva mai departe se află piaţa cu foarte multe fructe şi ceva zarzavaturi din producţie proprie şi, la fel, multe lucruri făcute de ei din os, lemn, cera­mică, împletituri din bambus şi frunze de palmier, din scoici deosebit de mari şi frumoase. Pe strada principală se afla şi o frumoasă catedrală catolică, St. Joseph, o modernă bancă, Bank of Togo şi ruinele fostului palat regal. În interiorul insulei, cu un taxi am vizitat o plantaţie de vanilie şi frumosul ştrand al unui resort tongan. Aqm revenit în port și am vrut să bem o bere într-un drăguţ restaurant, chiar la apă. Sur­priza a fost ca proprietarul să fie elve­ţian, Günther Shell, stabilit aici de15 ani, căsătorit cu o tongheză; este tată a 4 copii. După o discuţie inte­resantă, am comandat şi câte o langustă pe care, din lipsă de timp (trebuia să ne îmbarcăm, urgent), am luat-o la pa­chet, pe vapor, unde, în restaurant, am savurat-o în linişte, adăugând cu un şpriţ de vin bun cu multă gheaţă, aşa cum bea bunul nostru prieten Mitică, de la Vâlcea.

După încă două zile de mers ocean – Pacificul parcă nu se mai ter­mina -, pe o vreme rea, cu valuri mari, care la Nord de Australia au scufundat un ferryboat, am ajuns în Noua Caledonie, care, după Noua Zeelandă şi Papua Noua Guinee, este cea mai mare insulă din Pacificul de Sud, teritoriu francez de peste mări. O noutate: după 2018, va deveni total independentă. Situată în sud, Noumea este capitala şi portul principal, cu o populaţie de 78.000 locuitori, din care 50% sunt kanaki (tradus înseamnă oameni vechi), cărora li s-au adăugat polinezieni, asiatici şi europeni.

Noua Caledonie este o insulă su­perbă, cu o vegetaţie şi relief presărat de fiorduri şi mici insuliţe, ca un şirag de perle, în special în sud, foarte ase­mă­nător cu relieful mediteranean. Capitala sa este un oraş cochet, cu un centru nu departe de chei, ce ne oferă un aspect plăcut, cu străzi curate, parcuri şi grădini, cafenele tip parizian, în special în piaţa centrală, Place des Cocotiers, cu minunaţii şi decorativii Flammeboyanti. Interesante sunt în jur fântâna arteziană Céleste, pavilionul muzical, localul primăriei, monumentul viceamiralului şi guvernatorului Orly, magazinele elegante din rue L’Alma, clă­direa Parlamentului, frumoasa cate­dra­lă St. Josef, în care am asistat şi la o slujbă de comuniune; ea este un sim­bol al oraşului, precum şi Biblio­teca Bernheim, muzeul Neo Cale­do­nian. Interesant este în piaţa centrală şi micuţul Chinatown. În apropiere se află ștrandurile Ansa Vata cu hotelul Meridien şi Aquariumul, iar lângă port Kuendo Beach Resort, de fapt şi cel mai frumos, unde ne-am petrecut şi noi câteva ore. Am admirat, totodată, portul Moselle cu sute de ambarcaţiuni cu motor sau pânze şi cheiul animat de restaurante cu terase-baruri şi cafenele. De altfel, în Pacificul de Sud, Noua Caledonie, cu frumuseţea ei naturală şi cu gradul înalt de civili­zaţie, este cea mai atrăgătoare insulă. Ca specialităţi culinare, în restau­ran­tele de aici: scoicile şi melcii giganţi, moulle St. Jaques, şi la Rousette (o specie de liliac marinat în lapte de co­cos). Nefiind sezon de scoici, în fe­brua­rie, am adăugat la o bună bere locală „number one”, pe terasa unui frumos local din Baie de Citron, câteva St. Jaques şi tempura de garnele. Am rămas în Noumea până la miezul nopţii, după care, a doua zi, ne-am tre­zit în Ile de Pins, insulă renumită pentru frumoasele ştranduri şi pădurile de santal şi Kohu. Din această insulă se exportă foarte mult material lem­nos, dar şi mobilier. Numele i-a fost dat de James Cook, francezii denumind-o şi L’ile la plus proche du paradis. Şi, într-adevăr, aşa şi este datorită ştran­du­rilor cu nisip fin, apei cristaline de culoare turquoise, lagunelor cu stânci acoperite de vegetaţie şi grotelor ce-ţi oferă umbră, pădurilor ce se termină la plaje, care îți produc răcoare, varietăţii multicolore de peşti exotici, arborilor enormi de Hibiscus şi Flamboyant, dar şi localnicilor primitori, care, la rândul lor, îți oferă, în castronaşe împletite din frunze de bambus, Bougna, o mânca­re făcută în gropi, în care se aşează, pe jar, carne de pui, yams, cartofi, ba­na­ne, tapioca, tarot şi mirodenii fierte în lapte de cocos. Un deliciu la care, contra cost, poţi fi servit şi cu o lan­gustă la grătar. Pentru cei 123 de pa­sa­geri care fac această călătorie, Ro­bertino ne-a organizat un bar în mijlo­cul apei, unde ni s-au servit coctailuri diverse, şampanie şi gustări. A fost cea mai bună baie pe care am făcut-o in Pacific. Cu această ocazie, directo­rul de croazieră Christian Rippel şi-a luat rămas bun de la noi, el urmând să debarce în Sydney, locul lui urmând a fi preluat de Christian Adellmeyer, pe care îl cunoaştem deja de câţiva ani.

Această insulă de vis pe care se găsesc, bineînţeles, şi hoteluri chiar de 5 stele, este un paradis pentru scu­fun­dători şi înotători, în special din Australia şi Noua Zeelandă.

Insula Noua Caledonie, care are o suprafață de numai 152 Kmp, este cea mai frumoasă din Pacific. La ea se ajunge şi pe calea aerului; un conce­diu petrecut aici este extraordinar. Şi când te gândeşti că, în Noua Cale­do­nie, au fost locuri unde erau deportaţi Kanake, condamnaţii de drept comun din Franţa şi sclavi din Africa de Nord. Au mai rămas ruinele zidurilor închi­sorilor şi mormintele din cimitirul de­portaţilor, în special, cei politici, actori ai comunei din Paris, din 1870.

Cu părere de rău ne-am luat ră­mas bun de la aceste locuri minunate cu direcţia Sydney, unde am ajuns după două zile. În a doua zi, când pe ocean a fost din nou furtună, s-a orga­nizat o seară de gală pentru seria de turiști care se îmbarcaseră în Lima, ur­mând a debarca în Sydney. Cu părere de rău ne-am despărţit de noii prieteni, mai cu seamă de părintele Hubertus, care, în aceiaşi zi, a organizat şi o slujbă de despărţire,de marele flautist Dieter, precum şi de familia Gisela şi de Heribert Krämer, din Linz. Pe aceşti oameni minunaţi sper să-i avem ca oaspeţi, cândva, în România.

Traversarea imensului Ocean Pa­cific a durat patru săptămâni. Celor 123 de turiști care fac ocolul lumii, li se vor mai adăuga 320, care vor fi îmbar­caţi în Sydney. Cu această nouă serie de turiști vom călători până în Taiwan.

În finalul acestei corespondențe, o scurtă informaţie, ca să aveţi o idee, stimați cititori, ce s-a băut şi mâncat pe vapor, numai în aceste 4 săptămâni care au trecut de la plecarea noastră: 4 tone de bere, 7 tone de vin și 1.500 sticle de şampanie (deci mai mult vin și șampanie, ca berea; cine spunea că nemţii beau numai bere?), 4 tone de peş­te, 9 tone de carne, 5,5 tone de lac­tate, 32.000 de ouă, 3 tone de în­gheţată, 2 tone de cartofi, 2 tone ana­nas, 4 tone de pepeni, 75.000 chifle şi 8 km. de spaghete. Impresionant!