Antisistem, dar de care parte?
Confruntarea electorală pentru turul doi, fie că o urmărim într-un platou de televiziune, fie pe platformele rețelelor de socializare, pleacă de la ideea unanim acceptată că în 4 mai am avut parte de un vot antisistem. Ambii combatanți în accepțiunea politologilor se substituie unui vot de blam acordat întregii clase politice. Partidele s-au văzut dintr-odată scoase de pe scena politică, incapabile să dea un candidat solid. Ba mai mult, se pare că orice susținere în loc să aducă voturi atârnă ca niște pietre de moară și trag în jos. Reprezintă, dacă vreți, un cadou otrăvit. PSD-ul mai bine că nu s-a pronunțat în favoarea unuia sau altuia. Fără el, poate ar fi avut și Crin o șansă.
Deci la modă este nealinierea. Nicușor Dan este un candidat independent care și-a construit întreaga carieră politică în mod independent, insubordonat și insubordonabil intereselor de partid. Chiar și când, pentru scurt timp, a făcut parte dintr-un partid, a denunțat și a fost victima acelor interese. De partea cealaltă, George Simion, chiar dacă nu este stricto sensu un candidat independent, liderul AUR ține locul și face eforturi să se identifice în accepțiunea votanților săi cu proscrisul Călin Georgescu, un alt independent. Așadar, avem o confruntare între doi independenți, unul prin mandatar, un fel de Dăncilă a lui Dragnea, după ce justiția l-a scos din arenă. Dăncilă care pe urmă a defectat. Nu e exclus să se întâmple la fel, în fond ticăloșii (nu românii) au o voluptate a trădării, sunt făcuți pentru așa ceva.
Până aici toată lumea e de acord cu antisistemul candidaților, nimeni nu are nimic de comentat. Mingea se află la centru. Partizanii celor două tabere caută cu rigurozitate, ca niște detectivi atenți la detalii, punți de legătură cu sistemul corupt, evident, pentru adversar. Aceste punți există, fără îndoială. Nu poți fi 100% antisistem pentru că ar însemna să aderi la un alt sistem politic, economic, social, care nu a fost încă creat. Statul în sine reprezintă un sistem, disoluția statului înseamnă anarhie. Îl auzeam deunăzi pe unul dintre candidați afirmând foarte ritos: Ucraina este un stat artificial creat. Pe bune? Wow, ce noutate pentru susținătorii săi! Îi transmit domnului că toate statele lumii sunt artificial create. Iar el, dacă va dori să demoleze actualul sistem, odată ce va ajunge la putere, trebuie să construiască altul care să funcționeze. Inclusiv o nouă ordine mondială înseamnă înlocuirea unui sistem cu altul. Nu se poate să nu pui nimic în loc. Ca să termin cu similitudinile, să mai adaug atacurile la persoană, unele abjecte, de care adepții ambilor candidați nu fac rabat. Familia, etnia, orientarea sexuală, adevăr sau minciună, nimic nu este tolerat, votul scuză mijloacele.
Și acum încep nuanțele. Unul dintre candidații antisistem se declară mai degrabă împotriva sistemului capitalist, susținând o planificare economică de tip centralizat, cu naționalizări, reducerea aportului capitalului străin, suprimarea rolului directivelor europene. Deși nimeni nu recunoaște, toate acestea se petrec în vreme ce cu ochiul liber se vede o creștere a influenței rusești care, se știe, are un alt set de valori.
Celălalt candidat a demonstrat la primăria capitalei că e un adversar de temut al capitalismului sălbatic, al mafiei imobiliare, al cumetriilor, al intereselor de grup transpartinice, al jocurilor politicianiste. S-a dovedit însă și un bun încasator de lături ceea ce e o valență nouă, pe care nu i-o cunoșteam. Pe matematicieni îi credeam mai sensibili, cel puțin tocilarii de la mine din clasă așa erau. Cum răspunde Nicușor Dan la întrebarea: ce veți face dacă nu câștigați alegerile? Nimic, zice, îmi voi desfășura activitatea ca și înainte; nu știu însă ce veți face voi, cum o să vă descurcați? Pare că grija lui primordială nu e pentru propria persoană.