Tudose îl supără la culme pe Isărescu
• Piperea, consilier onorific al premierului pe fiscalitate, piaţă de capital şi insolvenţă!!!
La finele săptămânii trecute, primul-ministru l-a numit pe avocatul Gheorghe Piperea consilierul său onorific pe chestiuni de fiscalitate, banking, piaţă de capital şi insolvenţă. „Activitatea domnului Gheorghe Piperea este neremunerată”, se arată în decizia de numire semnată de premierul Mihai Tudose. Administratorul judiciar Oltchim este recunoscut drept inamicul public numărul unu al guvernatorului BNR, vâlceanul Mugur Isărescu.
De unde a pornit totul?
Conflictul deschis dintre cei doi a pornit şi continuă pe tema Legii dării în plată, proiect iniţiat de Piperea şi blocat de CCR după un puternic lobby din partea lui Isărescu şi al întregului sistem bancar din ţară: „Oltchim, societate în insolvenţă, tocmai ce a plătit un impozit, în cuantum de 6,2 mil lei, pe profitul operaţional aferent semestrului II al anului 2017. Asta în condiţiile în care anul trecut s-a achitat cu aceeaşi destinaţie (impozit pe profit) 10 mil lei. Sunt mândru de aceste rezultate, mai ales că ele au venit în ciuda faptului că mai toată lumea (cu mici excepţii) aştepta falimentul încă din 2013, când Oltchim s-a pus sub protecţia tribunalului. BCR, cu un profit contabil de 963 mil lei aferent anului 2016, nu a plătit niciun impozit pe profit, întrucât în AGA s-a decis ca acest profit să fie orientat către acoperirea pierderii de 2,6 mld lei aferentă anului 2014, cauzată de creditele sale neperformante. Pentru acest an mai sunt preconizate a fi acoperite din profit încă 120 de mil lei pierderi aferente anului 2015. Şi, cu toate astea, nimeni nu vorbeşte de faliment”.
„De precizat că pierderile în sistemul bancar nu sunt cauzate de conjuncturi economice nefavorabile (lumea încă se duce buluc la bănci să se împrumute sau să îşi depună economiile, cifrate la circa 40 miliarde euro, numai pe segmentul de retail; statul ajută băncile cu garanţii, cum ar fi «Prima casă», ori cu achiziţii frecvente şi masive de împrumuturi şi alte «produse bancare»), ci de creditarea iresponsabilă din anii 2006-2008, plus masivele fraude bancare cu «încărcătură» penală.
Sigur, este legal să îţi acoperi pierderile din profit. E adevărat şi că acţionarii pierd şi ei (cel puţin aparent) odată cu statul. Dar nu se pot omite chiar aşa de simplu vânzările creditelor neperformante cu 1% din valoarea lor nominală. Mai ales că multe astfel de vânzări se fac în favoarea unor colectori, care fac parte din grupul lărgit acţionarial al băncii sau din clusterele ţinute laolaltă de bănci. Ca să nu mai vorbim că aceste enorme pierderi nu au nimic de-a face cu «extremista» lege DIP – dării în plată – (care a apărut, după cele mai vehemente dezbateri din istorie, în anul 2016) şi nici cu procesele privind clauzele abuzive (unde procesele au fost incredibil de puţine) sau cu insolvenţele (unde bănci ca BCR obişnuiesc să ia în plată, forţat, afacerile micilor întreprinzători). (…) Cam aşa arată capitalismul neo-liberal şi dubla măsură în aplicarea regulilor economiei de piaţă. Şi nu arată deloc a libertate economică şi competiţie loială”, sună cea mai recentă «muşcătură» a lui Piperea la adresa băncilor din România.