Teodor Brucăr a trecut la cele veșnice

Când moare un ziarist dispare un om al cetății care înfățișa lumea pentru alții. Presa audio fără TEODOR BRUCĂR este, astăzi,  mult mai săracă, nu mai are expresia pe care i-o da un profesionist cu două decenii în cârcă de strălucită și laborioasă activitate în domeniu. A condus, în ultimii ani, în calitate de director, prestigiosul post de radio Kiss FM Rm. Vâlcea, cu arie de difuzare regională, ca și revista de timp liber „Zile și nopți”. Era  născut cu vocația de a interpreta evenimentele „pe unde” cu o voce caldă, plăcută, inconfundabilă.

Îl cunosc de mulți ani, un tânăr studios, pasionat de citit (o vreme a fost și bibliotecar – și se mândrea cu anii aceia de promotor al valorilor spirituale –  și pentru scris, Era, însă, un condeier rezervat, ca și omul de radio, fără a atrage atenția prin tot ce făcea, care șoca prin mărinimie și eleganță în comportare, cu prietenii, colegii, cu toți ce-i din jurul său. De altfel, educația aleasă o primise de mic într-o familie de intelectuali de vârf din urbea noastră: mama – Maria, profesoară de istorie, iar tatăl – Miron,  strălucit medic chirurg, dar și cu o vastă cultură generală (tatăl său, Iosif Brucăr, fusese un filozof de talie continentală), care avea grijă  să ne adune sau să ne oprească în loc să-l ascultăm. I-am cunoscut și le port în suflet o vie amintire.

Teodor Brucăr s-a stins de tânăr (a decedat vineri, la amiază) după o boală grea, care nimicește anual, în lume, zeci de milioane de oameni. Lasă în urma sa lacrimi și durere. Pe toți cei dragi ai săi, pe sora sa Mirela, pe toți colegii și prietenii îi rog să primească, în aceste zile negre de doliu, condoleanțele mele, ale familiei și ale colegilor de la ziarul „Curierul de Vâlcea”.

Mă rog bunului Dumnezeu să-l aibă tot timpul în paza Sa și să-l odihnească în pace! Imaginea sa de cronicar al evenimentelor ce  îmi provocau mari  emoții îmi va fi mereu vie.