Scurt istoric al Terasei Râmnicului (3)

În planul al doilea, se vede o casă-han cu etaj, având pe partea sudică un balcon tip logie. Se mai vede casa Bă­răţiei şi ceva mai în fund turla bisericii Cuvioasa Parschiva care se profilează pe Dealul Capela.

Pe parcursul vremii, începând cu secolul XX, „terasa” a mai fost gazda multor magazine, ateliere, lucrării, restaurante, tipografii, bănci etc. În 1900, în casa Bărăţiei, Grigore Petrina avea un magazin de manufactură cu fir­ma „La Papagal”. În 1903, El Frida fr.eitel deţinea o librărie – papetărie cu firma „Librăria română”. În 1910, Os­car Turinger avea o librărie-papetărie şi articole cu firma „Bazarul Vâlcea” în casele Boicescu. În 1915, Ana Al. Almăşanu avea un atelier de coafor şi frizerie cu firma „La frizeria artistică”.

Tipografia-legătorie de carte „Gu­ten­berg 1928”, „Banca de Scont din Bucureşti, sucursala Râmnicul Vâlcii, 1911”, Hotelul „Franz Peter”, Restau­ran­tul „Halba cu bere”, 1905, Far­ma­cia Apos­­tol Dumi­trescu, Banca Ză­vo­iu­lui, în­fiinţată în 1905, Marele Ma­ga­zin General – Fraţii Arsenie, Cofetăria „Terasă” Fraţii Arsenie.

La încheierea articolului de faţă, de­dicăm, în mare parte, istoricului Pieţei Oraşului – Terasă, vă oferim succinte informaţii despre târgurile şi bâlciurile organizate la Râmnic.

Târgul Râmnicean a servit, din cele mai vechi timpuri, ca centrul de apro­vizionare a locuitorilor din Râmnic dar şi acelor din satele din apropierea Râmnicului.

În mare parte, mărfurile ce se vin­deau erau produsele judeţului Vâlcea ca: brânzeturi, vite, diverse obiecte lucrate din lemn, folosite, în special în gospodăriile din mediul rural.

La aceste târguri, se vindeau şi diverse produse aduse din Ardeal, prin punctul din Pasul Turnu Roşu.

Pe la 1823, în conformitate cu Or­di­nul „Marii Vornicii“, târgul de marţea din Râmnic este mutat de pe pro­prie­tăţile stolnicului Lahovary şi ale mă­năs­tirii franciscanilor la marginea oraşului, informaţie preluată din do­sarul 18/134/1832 – fondul Prefecturii judeţului Vâlcea.

În anul 1750, bâlciul este mutat între râuri, cam unde se află Splaiul Mircea Vodă, între 1750-1830, activi­ta­tea bâlciului se desfăşura pe malul râului Râmnic, aproape de Parcul Zăvoiul, pe locul fostei autogări.

După anul 1830, bâlciul este mutat definitiv dincolo de râul Râmnic, platforma bâlciului-actualul cartier 1 Mai. O importanţă deosebită în acti­vi­tatea comercială a oraşului o aveau bâlciurile care se desfăşurau pe plat­for­ma bâlciului, peste râul Râmnic, măr­furile cu o mare pondere ce se comercializau erau, în primul rând, produse agro-industriale ale judeţului şi al unor mărfuri aduse de la Sibiu, Piteşti, Craiova şi Bucureşti.

În anul 1830, în Râmnic, se orga­nizau două bâlciuri anuale la margi­nea oraşului, unul de Sfântul Petru la 29 iunie, şi al doilea, la Vinerea Mare, la 14 octombrie. Cam în aceeaşi perioa­dă, în oraş, se organiza Târgul Săptă­mâ­nal, care de-obicei se desfăşura marţea, în centrul oraşului. Din diverse documente, reiese că acest târg avea loc pe proprietatea Lahovary, lângă biserica catolică SF. Anton de Padova.