S-a deschis ediţia a XVII-a a Salonului Naţional al Cărţii de Etnologie
• un moment de reculegere a fost ținut pentru trecerea în neființă a fiului etnologului Mihai Pop
După cum vă informam și în edițiile anterioare, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Protejarea Culturii Tradiţionale Vâlcea, în parteneriat cu Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”, Forumul Cultural al Râmnicului şi Ateneul „Meşterul Manole”, au organizat Salonul Naţional al Cărţii de Etnologie, ediţia a XVII-a. Evenimentul a fost programat să se desfăşoare la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”.
Astfel, ieri, cu începere de la ora 12.30, a avut loc festivitatea oficială de deschidere a Salonului Naţional al Cărţii de Etnologie, aflat la ediţia XVII-a. Cu acest prilej, au rostit alocuţiuni conf. univ. dr. Remus Grigorescu (foto), directorul Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” şi prof. Elena Stoica, director al CJCPCT Vâlcea. Acesteia i-a revenit și ingrata misiune de a face anunțul trecerii la cele sfinte a fiului etnologului Mihai Pop, în memoria căruia s-a și ținut un minut de reculegere. De la ora 12.40, au avut loc lansări de cărţi, prezentări de articole şi comunicări ce fac obiectul volumelor editate în anul 2015.
În cadrul momentului, au luat cuvântul prof. univ. dr. Nicolae Constantinescu, Universitatea Bucureşti, Şcoala de Doctorat a Universităţii Bucureşti; prof. univ. dr. Ilie Moise, redactor şef al anuarului Studii şi Comunicări de Etnologie al Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu al Academiei Române; conf. univ. dr. Ioana Fruntelată, Universitatea Bucureşti; dr. Andreea Buzaş, Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu al Academiei Române; prof. dr. Gh. Deaconu, manager „Ateneul Meşterul Manole”, iniţiator al proiectului „Salonul Naţional al Cărţii de Etnologie” Mihai Pop (1999); conf. univ. dr. Ioan St. Lazăr, coautor şi susţinător al proiectului „Salonul Naţional al Cărţii de Etnologie”; Liliana Terziu, director al Bibliotecii „Dumitru Popovici” Drăgăneşti, Olt; Mihaela Lală, director al Muzeului Câmpia Boianului – Drăgăneşti, Olt. Participare: Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române; Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu al Academiei Române; Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea; Muzeul Ţăranului Român; Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” Bucureşti; Muzeul „Astra” Sibiu; Muzeul de Etnografie al Transilvaniei Cluj; Muzeul Agriculturii, Slobozia, Ialomiţa; Muzeul de Etnografie Braşov; Muzeul Regiunii Porţile de Fier; Muzeul Judeţean Satu Mare; Complexul Muzeal Neamţ; Muzeul Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlcea; Muzeul Câmpia Boianului Drăgăneşti, Olt; Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Tulcea; Biblioteca „Dumitru Popovici” Drăgăneşti, Olt; Editura „Printis” Iaşi, 2015; Forumul Cultural al Râmnicului. De asemenea, mai participă Centrele Judeţene de Cultură sau Centrele Judeţene pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din judeţele: Argeş, Alba, Bacău, Botoşani, Caraş Severin, Cluj, Dâmboviţa, Gorj, Galaţi, Hunedoara, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt, Sălaj, Sibiu, Tulcea, Vaslui, Vrancea, Vâlcea.
Cine a fost Mihai Pop?
Mihai Pop (n. 18 noiembrie 1907, satul Glod, comuna Strâmtura, Judeţul Maramureş – d. 8 octombrie 2000, Bucureşti), a fost un folclorist, antropolog cultural şi etnolog român, renumit cercetător al culturilor din sud-estul Europei, laureat al premiului Herder (1967), membru de onoare al Academiei Române (2000).
Mihai Pop provenea dintr-o străveche familie de nemeşi maramureşeni, iar tatăl său a fost preot greco-catolic. A urmat studii universitare de literatură şi filozofie la Bucureşti (1925 – 1929), studii de specializare în slavistică (1929-1934) la Praga, Bonn, Varşovia, doctor în filologie al universităţii din Bratislava, cu o teză despre cuvintele compuse de origine slavă în limba română, doctor docent în ştiinţe filologice al Universităţii din Bucureşti, asistent universitar (1936-1939) la catedra de literatură română a Universităţii din Bucureşti condusă de Dumitru Caracostea; membru al grupului de cercetări sociologice, la Institutul Social Român (ISR), condus de Dimitrie Gusti (1929-1936). În anii celui de-al Doilea Război Mondial (1941–1944) a fost numit ataşat cultural la ambasada română din Bratislava. Îndepărtat din învăţământ în 1948, Mihai Pop s-a ocupat, începând cu anul 1949, de organizarea Institutului de Folclor din Bucureşti, mai întâi în calitate de coordonator al activităţii ştiințifice (1949-1954), apoi ca director adjunct (1954-1965) şi ulterior ca director (1965-1974). A revenit la catedră în anul 1957, fiind conferenţiar (1957-1962) şi apoi profesor de folclor (1962-1975) la Facultatea de limba şi literatura română a Universităţii din Bucureşti, şef al catedrei de literatură română veche şi folclor de la aceeaşi facultate (1968-1972). În anul 1975, s-a retras la pensie, rămânând profesor consultant la Catedra de Etnologie şi Folclor a Universităţii din Bucureşti. A mai deţinut şi funcţiile de preşedinte al Societăţii Internaţionale de Etnologie şi Folclor (1971), de preşedinte al societăţilor de etnologie din Paris şi New York, pe cea de membru al Academiei Americane de Ştiințe Sociale, precum şi al altor numeroase societăţi ştiințifice străine. A fost profesor invitat la mari universităţi: Marburg (Germania), Berkeley şi Ann Arbor (SUA), Paris (Franţa). Mihai Pop este primul român care a primit, în anul 1967, premiul internaţional “Johann Gottfried Herder”.