Povestiri din irealitatea la zi (3)


Continuăm să urmărim avatarurile unui personaj din umbră, ascuns, numit eminența sa cenușie și învârtelile sale care l-au dus în fruntea bucatelor acestei țări. Pe drept cuvânt, E.S. avea toate motivele din lume să nu vadă cu ochi buni perspectiva interogării unui magnat al transferurilor de capital în fața autorităților române. Consecințele probatoriului erau atât de previzibile încât produceau fiori nu numai în tabăra puterii. Ba chiar și a opoziției. În mod evident, ar fi determinat prăbușirea politică de la vârf către bază, ca un castel din cărți de joc, și, de ce nu, câteva condamnări. Dacă omul declara tot ce știa, mulți și-ar fi cerut pensionarea înainte de termen, însemnând o întreagă pleiadă de sus-puși, de pe la toate partidele. Riscul devenise prea mare. Ca orice eminență care se respectă, expertă în intrigi și dedesupturi, trebuia să acționeze neîntârziat. Nu se cuvenea să lase lucrurile la mâna destinului. Mai e și după cum și-l face omul, spune o veche vorbă românească. Chiar și cei mai înverșunați adversari politici nu mai pridideau cu ajutorul oferit pentru mușamalizarea cazului și reducerea la tăcere a martorilor. O conspirație a tăcerii, transpartinică, se cocea la foc molcom. Dacă e să dăm crezare unor surse apropiate anchetei, care doresc să-și păstreze anonimatul, a fost mai bine așa. Lucrurile s-au potrivit de la sine, într-o rânduială divină, doar cu puțin ajutor de pe Pământ.
Altminteri, dacă ne raportăm la modul arbitrar cum se împarte justiția în România, după atâția ani, am putea emite o concluzie stupefiantă pentru unii, rezonabilă pentru ceilalți. Nu există nicio certitudine că inculpații ar fi beneficiat de un tratament echitabil și un proces corect. Mai degrabă, lăsați să plece pe la casele lor și atenționați că la o nouă abatere li se va agrava situația și vor fi trimiși în judecată cu proxima ocazie. Intransigența va fi drastică de data viitoare. „Sancționarea cu asupra de măsură, în caz de abateri repetate, reprezintă norma de bază a societății, de la care nu trebuie să se sustragă absolut nimeni în dreptul penal românesc”, a rostit E.S. de la tribuna Parlamentului, dorind să clarifice lucrurile și, totodată, să tragă un semnal de alarmă. Opoziția a găsit de cuviință să-l atace pentru așa o declarație iresponsabilă. Proferarea unor asemenea amenințări, atât de brutale, în dezacord cu directivele europene, venite din partea unor lideri ai Alianței, nu poate rămâne neamendată și ar merita chiar o interpelare de urgență în Senat. În fond, societatea românească este una tolerantă, care va sancționa politic gravele derapaje ale politicienilor.
Pentru a repune lucrurile pe făgașul unei informări corecte, recidiviștii n-au de ce să-și facă griji. Beneficiază, ca orice cetățean onest, de eliberarea condiționată înainte de termen. Cei care fac legile lasă câte o portiță de scăpare pentru infractori și tot ei îi ajută să o găsească. Portițe întredeschise, lăsate de procurori, legiuitori ori chiar de sistemul penitenciar, sunt destule. Comisia de la Veneția a adoptat o directivă clară în acest sens prin care condamnă România pentru rele tratamente aplicate deținuților. Avem atâția infractori care nu suportă condițiile dificile de detenție, încât ar fi mult mai uman să stea doar în arest la domiciliu, cu o brățară discretă pe mână, pentru localizare, simplu și civilizat, suntem totuși în secolul XXI, scrie în motivațiile apărătorilor. (orice asemănare cu fapte și cazuri autentice este pur întâmplătoare)