Nelu Barbu – sărbătorit de obştea din Băbeni


Astăzi, 11 februarie 2014, la Grupul Şcolar Industrial „George Ţărnea” din Băbeni, are loc Medalionul Aniversar Nelu Barbu – 70. Evenimentul debutează, începând cu ora 11.00,  cu un cuvânt de deschidere al primarului oraşului Băbeni, jurist Ion Bâzâc, urmat de scurte alocuţiuni susţinute de importanţi oameni de cultură vâlceni, precum: prof. Elena Stoica, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea; prof. dr. Florin Epure, istoric, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Vâlcea; George Rotaru; istoric; prof. univ. dr. Alexandru Popescu-Mihăeşti, scriitor; conf. univ. dr. Ioan St. Lazăr, scriitor; prof. dr. Ion Soare, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR); George Voica, scriitor, membru al USR; Ilie Gorjan, scriitor, membru al USR; Petre Cichirdan, scriitor; Ion Măldărescu, scriitor; George Achim, scriitor, membru al USR; prof. Iuliana Linte, scriitor; dr. ing. Mihai Sporiş, scriitor; preot Emil Rădulescu, directorul Casei de Cultură „Dragoş Vrânceanu” Băbeni; prof. Emil Dumbrăvescu, prof. Emil Deaconescu, scriitor; Nichi Ursei, epigramist; Eugen Petrescu, scriitor; Emil Catrinoiu, director Editura „Fortuna”; Daniel Munteanu. La eveniment, mai participă şi alte personalităţi din domeniile socio-culturale, economice şi politice ale judeţului Vâlcea. De asemenea, în context, va avea loc un scurt program artistic, unde îşi dau concursul actorul Cristian Alexandrescu şi interpretul de romanţe Gheorghe Cărbunescu. Evenimentul este moderat de prof. dr. Nicolae Dinescu, preşedintele Societăţii Culturale „Anton Pann”. Organizatorii Medalionului Aniversar sunt Primăria şi Consiliul Local Băbeni, Casa de Cultură „Dragoş Vrânceanu” Băbeni; Grupul Şcolar Industrial „George Ţărnea” Băbeni, Forumul Cultural al Râmnicului, Societatea Culturală „Anton Pann” şi Societatea Culturală „Dor – Dragoş Vrânceanu”. (V. PIŢIGOI)

 

Nelu Barbu, la ceas aniversar

 

Moto: „Nu părăsi pe prietenul cel vechi, căci cel nou nu este asemenea lui”.

(Ben Sirah – „Cartea înţelepciunii”, 9, 12)

 

Într-o iarnă cu finlandeze zăpezi, aproape de Siliştea – Gumeştii lui Marin Preda, se năştea-n Câmpia Găvanu-Burdea o fărâmă de om cu ochii albaştri, miraţi de nesfârşitele ninsori şi de limpezimea tăcerii din margini de sat.

Era al patrulea prunc din cei opt pe care o ţărancă în maramă de crin, de pe Argeş în jos, avea să-i aducă pe lumea aceasta fremătândă în nesfârşite, neostoite dureri…

Bărbatu-n război, în Rusia, -n tranşeele reci, cu dorul de casă în inima sa de-abia pâlpâind, pe care siberienele crivăţe o străpungeau cu suliţe lungi, de-arine, pelin…

Pruncul, însă, cu fragede albăstrele în ochi păşea desculţ printr-o copilărie jefuită de zâmbet, de mângâiere, de-alint!…

Creştea odată cu zarea în zori de zi, când soarele verii năvăleşte barbar, rostogolindu-se-n rouă, în ierbi, precum la Watt Whitman, fremătându-i la gât eşarfa roşie, tandră…

Şcoala primară, săraca, sta rezemată de sat, zgribulită, sfioasă; liceul din Băbeni, de-abia-nfiripat, tremura feciorelnic şi el, în straie de păstori dinspre Jina, ce cu mâna-i făceau, mai ales înspre seară, când fluier de prunc şi caval de fag râdeau până la lacrimi în mlădiere de cetini, de brad, şi hore se porneau pe sub lună, la stână rotind-o molcom, ardeleneşte din veac…

Profesor apoi; Marina-asistentă; băiatul-Lucian, cu ochii-i aceiaşi, albaştri, de crucea-voinicului în umbra de-aluni, la Voroneţ, primăvara, când viaţa cale îşi face printre ţărmi de galben potbal…

Iată-l, de-acum, împlinit luminat, la ani 70, ca un măr domnesc a doua oară în floare, bogat în rodnice seve şi-n faguri de tei, care, astăzi, mai mult ca oricare din noi, aici, la Băbeni, a pus în valoare cultura şi spiritul locului, neamului, alături de ancestralii ciobani, de la care el şi-a luat nu doar urmaşi, ci tot ce ei mai de preţ au avut şi-or avea din adânca vechime: dârzenia, hărnicia, demnitatea şi dorul de-Ardeal, de cântec domol, duios lăcrimând pe plaiuri şi munţi cu izvoare de lacrimi curgând pe Calea Lactee, la vale…

Şi, fiindcă astăzi, cărţile sale sunt în straie de in curat şi subţire, Băbenarii ştiu pe deplin respectul să-i poarte, căci valoarea cetăţii stă-n fapte şi-n slove în inimi săpate!…

„Se ştie pre bine că există oameni pe care este suficient să-i cunoşti spre a-i iubi, respecta, onora şi admira!’’ (Smiles – ,,Fii om de caracter’’, 64, 176).

Iar noi, alăturea-ţi suntem, sărbătoritule, şi azi, când finlandeze ninsori peste retina noastră, de-acuma, coboară!

La Mulţi Ani, Nelule Barbu, prieten din vremi de demult!

George Voica