NAVIGARE NECESSE EST (I)
Dragi cititori, atâţia câţi vă mai aflaţi, în timpurile de azi, la post, adică în redutele lecturii, încrâncenându-vă să nu renunţaţi la îmbogăţirea spirituală prin acumularea întruna de cunoştinţe, convinşi, totodată, că numai astfel, vă puteţi asigura tainica desfătare a sufletelor cu bucurii care întineresc, făcând să nu se simtă urmele anilor. Stăruind, încă, în această plăcută zăbavă, cum nu mai poate fi alta, decât cetitul cărţilor, vorba, grea de încântare, a cronicarului, implicit, se înţelege înclinarea dumneavoastră de a explora pretutindeni cu ochii minţii, sub imboldul curiozităţii, evident şi, chiar, nu mă îndoiesc c-aţi fi gata să mărturisiţi cât de confortabil vă simţiţi prinzând câte o ocazie de a „naviga” fie şi numai prin imaginar, pentru simplul fapt că, refugierea într-un fel de „belo tempore”, vă dă senzaţia că trăiţi cu satisfacţia că vă luaţi revanşa asupra insignifiantului cenuşiu -, veşnic cuprins de tulburare, precum nisipurile mişcătoare -, în care viaţa vă ţine captivi.
În caz că, aproximarea făcută de mine, aţi confirma-o doar pe jumătate, tot mă simt dator să vă pun în gardă că, satisfacţia revanşei e iluzorie, întrucât visarea, cam în aceeaşi măsură în care vă amăgeşte, indiferent cu cât de multiple şi nuanţate miraje, vă şi înşeală.
Convingerea aceasta nu presupune o îndelungată experienţă, ci doar observarea atentă asupra modului în care, odată, evadaţi în imaginar, fiecare îşi fundează, sub ghidajul şi puterile fanteziei, mirificul univers, pentru a petrece escapade reconfortante, sperându-le, chiar, revigorante, deşi, mă repet în folosirea termenului care mi se pare ilustrativ pentru starea spre care tindeţi, în felul acesta nu faceţi decât să navigaţi în compania unor aparenţe cu existenţă efemeră… Oricât v-aţi iluziona, pe moment, c-ar fi singura modalitate propice desfătării şi răsfăţului … Oricât aţi umfla-o spre dimensiuni magice, clipa aceea de aparentă trăire nu poate fi mai mult decât aşa cum a fost ivită sub imboldul poftei dumneavoastră de schimbare ! Luaţi numai seama că, plăsmuirea care v-a dat iluzii, nu poate să dureze, putând dispărea oricând în acelaşi neant din care s-a ivit… Pentru limpezirea lucrurilor, n-am să mai spun decât că, lăsându-vă ademeniţi în mrejele ispitei, aţi putea crede că un asemenea univers purificator/ ce poate fi denumit şi „salvator al sufletului”, pentru răgaz nesperat oferit întru împrospătare a fiinţei /, n-ar putea fi găsit decât, exclusiv, în imaginar. Nimic mai neadevărat! irmaţia mea, oricât de răspicat ar suna, presupun că nu e pe deplin convingătoare. Dar nici n-am de gând să insist în a v-o impune ca dogmă. Dreptul dumneavoastră suveran de a alege!
Înainte de a vă decide opţiunea, v-aş sugera, respectuos, să meditaţi profund asupra sensului frecvente ziceri, devenită laitmotiv: Viaţa (a se subînţelege realitatea) bate filmul (a se subînţelege imaginarul)!… Oare, să se spună, aşa, de dragul unui joc de cuvinte? Sau există un tâlc aparte la mijloc, pe care avem obligaţia să-l descifrăm? Sunt sigur că da, şi mi-am propus să vă vin în ajutor, într-un fel aparte în soluţionarea dilemei (realitate versus imaginar), în care, intenţionat, v-am atras. Oferta, pe cât de insolită, pe atât de simplă este. Presupune să fiţi de acord cu parcurgerea unei proceduri terapeutice, de navigare, gândindu-vă că, pe parcursul ei, faceţi o călătorie la propriu. Modul atât de străvechi de deplasare, alunecând sau lăsându-te în legănarea întinderilor imense de ape, care a dus la descoperirea de ţări şi continente, are un miraj semantic care mă determină să-l uzitez cât mai des.
Aşadar, vasul e tras la chei. Urmează îmbarcarea. Apoi, ocuparea locurilor comode. Şi, simularea voiajului. Ca o rulare de diapozitive, insistând asupra unor secvenţe, selectate, de loc întâmplător, din lume reală care ne înconjoară, fără să bănuim că, de fapt, e o îmbinare de secrete şi magie. Mărturii entuziasmate, luminând existenţa lumii reale a prezentului în care trăim, dar şi miracolul trezirii aducerilor aminte, aparţinând unui timp demult apus, prin a căror osmoză, se întregeşte farmecul inefabil al unor locuri dăruite de Dumnezeu cu un dat specific, potenţat de o gospodărire atentă sub o guvernare competentă şi cu devoţiune a omului, ajungând astfel să se înnobileze, pe măsura trecerii timpului, cu aura atracţiei în stare să eclipseze puterea oricărui magnet, prin dărnicia plăcerilor rare cu care îşi întâmpină turiştii. Toate, perindându-se pe dinaintea ochiului minţii noastre… La finele procedurii, vă reamintesc promisiunea, am să vă fac destăinuiri mai în detaliu privind ÎNDREPTARUL luat ca model de orientare, pe care, sunt aproape sigur, că o parte din dumneavoastră, au să-l caute, degrabă, pentru a se folosi sau inspira din el cu prilej unei navigări de-adevăratelea, în căutarea măcar a unei părţi din locurile înfăţişate, complinindu-şi, astfel, bucuria anticipată prin terapia efectuată, cu o împrospătare a spiritului care să-i păstreze starea de vigoare specifică perpetuei tinereţi, despre care Mircea Eliade a scris pagini memorabile..
Aşadar, navigăm… Îngăduindu-ne o reverenţă către latini cu a lor maximă de duh că „navigare necesse est”, mult mai important, chiar, decât a trăi ! Probabil, aveau ei ştiinţa superlativului trăirii, ca semn al vieţii adevărate, către care, unora dintre noi, cei împresuraţi de nevoi, nici nu ne mai trece prin minte să tindem! Atenţie! Se profilează portul Pireu. În apropierea Atenei. Aici urmează îmbarcarea. Înainte, ne asumăm condiţia esenţială, de care depinde reuşita terapiei în curs de experimentare: Închiderea, obligatorie, a ochilor. Concentrându-ne întreaga atenţie asupra câmpului vizual interior. Fără a ne închipui nimic. Aşteptăm, relaxaţi, calmi. Acomodându-ne stării plăcute, care ne eliberează de preocupări, îngrijorări şi gânduri neliniştitoare legate de ziua de mâine. Pentru a atinge starea de graţie a receptării totale. Numai ochi şi urechi, cum se spune. Să nu ne scape nimic din ce se istoriseşte. Încercând să se reconstituim, cât mai fidel…. Preparativele fiind terminate, voiajul, terapeutic poate începe.
Ion NETE
(Partea a doua – în ediția de mâine a ziarului)