MOMENT ISTORIC: Sute de mii de spanioli au admirat emblema Vâlcii
Muzeul Național de Arheologie din Madrid, instituție care găzduiește expoziția „Tezaure arheologice din România. Rădăcini dacice și romane”, a înregistrat cel mai mare număr de vizitatori dintre muzeele naționale, 329.714 persoane în anul 2021, conform unui comunicat al Guvernului spaniol. Creșterea numărului de vizitatori se datorează expozițiilor temporare, așa cum este și cea românească, dar și profesionalismului organizatorilor, în ciuda perioadei dificile pe care încă o traversăm, din cauza restricțiilor COVID-19.
Expoziția marchează 140 de ani de relații diplomatice între România şi Regatul Spaniei și s-a bucurat de succes chiar de la început, Ambasada României în Spania anunțând că în octombrie 2021, prima lună de la deschidere, nu mai puțin de 16.111 persoane i-au trecut pragul.
„Tezaure arheologice din România. Rădăcini dacice și romane” este coordonată de Muzeul Național de Istorie a României, instituție aflată în subordinea Ministerului Culturii, și adună 838 de artefacte excepționale din colecțiile a 39 de muzee din România. Aceasta va rămâne deschisă până la sfârșitul lunii februarie 2022.
Printre exponatele cu care România au fost prezente la expoziție se numără celebra mască de bronz de la Ocnița și fragmentul ceramic cu inscripția „Regele Thiamarcos a făcut”; Vas de bronz de tip Oenochoe.
Masca de bronz a fost descoperită în 1973 în cadrul unui sanctuar care, în perioada sa, a avut trei încăperi subterane, cu temeliile săpate în stâncă şi trei coloane din lemn. Mai precis, piesa a fost identificată în încăperea cu numărul 3, aceasta fiind aşezată cu grijă pe peretele de vest al complexului. Sanctuarul a fost distrus de un puternic incendiu care a mistuit locuinţele de pe colină, cât şi de pe terase. Într-una dintre încăperi au fost găsite două monede din timpul primului împărat roman, Octavian Augustus (63 î.Hr – 14 d.Hr), care arată că incendiul s-a produs în perioada aceasta, de când datează şi masca (sau, posibil era mai veche). Piesa este realizată dintr-o singură foaie de bronz cu o grosime de 1,5 mm, prin batere pe o formă de lemn după tehnica „au repoussé”, placa fiind tăiată şi uşor bătută pe dungă, prin lovire cu ciocanul. Faţa este expresivă, cu bărbia rotundă şi puternic accentuată. Nasul este în linii drepte şi precise. Nările sunt sumar indicate, baza nasului fiind dreaptă. Gura este împinsă din interior şi indicată printr-o linie orizontală. Buzele uşor reliefate, puternic strânse, accentuează gropiţele laterale. Ochii sunt adânciţi în orbite. Sprâncene exagerat de accentuate printr-o tăietură longitudinală, încrustată ca şi tăietura verticală de pe bărbie. Gâtul are lungimea de 3,3 cm, cu marginile întoarse spre exterior. Fruntea este lată. Părul este redat prin şase bucle în manieră elenistico-romană (coafuri de asemenea anvergură apar și la personajele aflate pe cnemide sau alte elemente componente ale tezaurelor funerare ale principilor membrii ai Frăției Getice: a.s.v. tezaure Agighiol, Peretu, și Bulgaria, pentru geții sudici). Urechile sunt redate prin batere şi netezire. Are patină nobilă – culoarea verde albastră. Masca este produsul unui atelier local. Istoricii menționează că nu este o mască mortuară ca în cazul civilizaţiei greceşti; cel mai probabil, piesa reprezintă probabil pe zeul războiului, în felul zeului Ares-Marte de la greci şi romani. Nu poate fi vorba de un portret, ci de o operă de artă religioasă geto-dacică, ea fiind o divinitate bărbătească în vigoarea tinereţii.