Noi descoperiri arhelogice senzațonale în sudul Vâlcii
• Ion Tuțulescu și Carol Terteci, arheologii Muzeului Județean Vâlcea, au mai bifat o realizare majoră
În urma unui recent studiu arheologic pentru întocmirea PUG UAT Bălcești, au ieșit la iveală nu mai puțin de opt noi situri. Dr. Ion Tuțulescu, cel care a condus studierea în teren împreună cu dr. Carol Terteci, ne explică în detaliu ce informații istorice și-au prins locul în cartea de istorie a județului.
Domnule Tuțulescu, cum ați ajuns la aceste descoperiri?
Am fost solicitați pentru studiul arheologic al UAT Bălcești, necesar întocmirii Planului Urnabistic. Noi aveam în lista monumentelor un singur sit, pe care l-am reidentificat și, pe baza cercetării de teren, am descoperit alte opt situri noi, despre care nu se știa absolut nimic, dintre care o așezare dacică, în Otetelișu, trei medievale, trei edificii funerare de tip tumul, plus alte trei asezari preistoice.
Care este poziția sitului?
Situl se poziționează în satul Otetelișu, oraș Bălcești, județul Vâlcea, la Vest de moară, în extravilan, la baza Dealului Georgean. Zona este utilizată pentru lucrări agricole și este localizată pe o terasă înaltă, la aprox. 1300 m VNV de cursul Oltețului, pe malul drept. Față de moară, se localizează la aprox. 430 m V de aceasta. Situl începe la 30 m de intersectarea str. Ulicioiu cu un drum de pământ folosit ca acces la terenurile agricole, și la 630 m VSV de intersecția str. Ulicioiu cu drumul 65C. Terasa nu este foarte înaltă, diferența de elevație față de str. Ulicioiu fiind de 25 m, în medie. Situl se află pe a doua terasă a văii Oltețului, fiind acoperit în proporție de 80% de teren arabil iar în rest de liziere, fiind mărginit la Vest de pâlcuri de pădure.
Ce v-a sărit în ochi cel mai repede?
Atât în teren, în zonele arate, cât și pe imaginile satelitare, se observă mari pete de arsură, în care se concentrează materiale arheologice deranjate de plugul tractoarelor. În centrul terasei, atrage atenția o zonă mare de arsură, de formă patrulateră, cu dimensiunile de 150 x 240 m, din care au fost strânse materiale arheologice ceramice din perioadele neolitic, epoca bronzului și epoca romană, cu pondere mare fiind cele de epoca bronzului și epoca romană. observațiile din teren și analiza materialelor ceramice găsite susțin ipoteza existenței un castru roman de marș, din pământ, distrus prin incendiere și astăzi puternic afectat de lucrările agricole. De asemenea, locuirea romană. pare să suprapună o așezare mult mai întinsă, din epoca bronzului.
Care sunt celelalte descoperiri?
Depozitul fosilifer de la Vasilați, punct Fântâna lui Drăghici, a fost redescoperit în actualul sat Irimești, pe str. Vasilați. Informații despre sit și descoperiri avem din cercetările din 1952-1962 făcute de Constantin S. și Dardu Nicolăescu-Plopșor, publicate într-un studiu din 1963, despre proto-hominizii din Villafranchean, de pe teritoriul României. În acea perioadă din Pleistocen, în actuala Oltenie, se cunoaște prezența marelui Lac Getic, propice unei faune și vegetații bogate, atractivă și pentru proto-hominizii de atunci. În actualul bazin al Oltețului, se pare că exista atunci un golf iar Oltețul forma o deltă ce atrăgea fauna locală. Astfel, se explică prezența unor puncte fosilifere în regiune: la Preoteşti și Dobriceni; apoi la Fântîna lui Drăghici, de pe teritoriul satului Vasilaţi de atunci (comuna lrimeşti), descoperit în 1957; punctul fosilifer de la Pietrişu-Vijoeşti, excavat în 1959-1961; cunoscutele puncte Fîntîna alor Tiţei și Valea lui Grăunceanu, aparținând satului Bugiuleşti, excavate între 1961-1962. La Fântâna lui Drăghici, oasele animalelor preistorice se găseau în conexiune anatomică, ceea ce nu indică urme de activitate proto-umană dar studiul s-a concentrat pe fosilele de la Pietrișu și Valea lui Grăunceanu. În cercetarea de teren din 2024, s-a reușit identificarea punctului și a fântânii, la sud de str. Vasilați (DC69) și la 260 m N de Biserica Sf. Nicolae, în actual cătun Vasilați care se găsește în satul aparținător Irimești. Situl este la Sud de Dealul lui Dan, într-o viroagă formată de un pârâu cu caracter semipermanent, afluent al Oltețului, fiind poziționat la 700 m S-E de malul stâng al Oltețului.
Ce alte informații ați mai extras de la fața locului?
Tumulii de la Otetelișu (Necropolă tumulară – mormânt tumular), punct Dealul Răii, un sit identificat și delimitat în cursul recentei cercetări de teren prilejuite de întocmirea studiului. El nu era cunoscut anterior, nefiind menționat în literatura de specialitate. Tumulii sunt localizați în intravilanul satului Otetelișu, punct Dealul Răii și constă într-un grup de movile tumulare alăturate și distruse în proporție de aprox. 50% fiecare. Se află la baza sudică a Dealului Răii, pe malul stâng al Oltețului, la 100 m NE de apă și la 120 m N de un drum de pământ, parțial asfaltat, cu duce la DJ643, în zona intersecției dintre acesta și str. Palei. În zona intersecției se poziționează obiectivele Școala Gimnazială Otetelișu și Biserica Sfinții Voievozi, cu cimitirul aferent. Față de intersecție, biserică și școală, grupul de tumuli se află la aprox. 400 m NV . Tumulii sunt în număr de trei, practic alăturați, de dimensiuni mari dar afectați în proporție de 50% de intervenții umane (au fost excavați pentru extragerea pământului). Tumulul 3 este cel mai afectat de excavări din cauză că este mai accesibil.
Situl arheologic de la Otetelișu, punct Dealul Răii sau Biserică, a fost identificat și delimitat în cursul cercetării de teren prilejuite de întocmirea prezentului studiu. El era cunoscut anterior din cercetările de teren din 2008, dar nefiind menționat în literatura de specialitate. Aici, la V de biserica din Otetelişu, pe partea stângă a DJ Bălceşti – Valea Mare, pe partea stângă a Olteţului, au fost descoperite întâmplător topoare din piatră . Așezarea se află la 110 m SE de situl anterior (grupul de tumuli) și la NV de Biserica Sf. Voievozi din Otetelișu, lângă cimitirul acesteia, pe o terasă înaltă a Oltețului și la Sud de Dealul Răii. Este la capătul drumului de pământ, parțial asfaltat, ce duce la DJ643, în zona intersecției dintre DJ643 și str. Palei. În zona intersecției se poziționează obiectivele Școala Gimnazială Otetelișu și Biserica Sfinții Voievozi, cu cimitirul aferent. Față de intersecție, situl se află la aprox. 75 m NV. Așezarea este acoperită cu vegetație și pomi fructiferi și prezintă rupturi de maluri la limita de Vest a sitului. Într-una dintre rupturi, la o adâncime de -0,30 m, apare un strat de cultură gros de 0,40 m, în care se observă materiale ceramice de epocă Latène și medievală. Nu este sigur dacă topoarele din piatră amintite mai sus provin din acest sit, caz în care ar exista și o locuire preistorică.
Tot în situl arheologic de la Gorunești, punct Dealul Lui Prian, identificat și delimitat în cursul cercetării de teren prilejuite de întocmirea prezentului studiu, care era cunoscut anterior din cercetările de teren din 2008, dar nefiind menționat în literatura de specialitate, au mai fost descoperite fragmente ceramice, bucăţele de chirpici şi fragmente de silex. Terenul este acoperit de păşune şi pâlcuri de lăstăriş. Starea de conservare este bună. Așezarea se află în satul aparținător Gorunești, lângă Dealul lui Prian, pe terasa a doua a Olteţului, pe malul drept al acestuia, la cca. 330 m V de apă și la 400 m S de biserica Adormirea Maicii Domnului din orașul Bălcești. Este pe partea dreaptă a Drumului Judeţean 651B Bălceşti – Goruneşti (direcția spre orașul Bălcești), la 50 m de acesta. Așezarea este acoperită de păşune şi pâlcuri de lăstăriş în proporție de 90% însă există si o mică porțiune de arătură de unde au fost adunate fragmente de chirpici si ceramică de epoca bronzului și medievală. Predomină materialele preistorice ceramica de epoca bronzului fiind asociată cu chirpiciul, lucru ce indică mici complexe de locuire, posibil locuințe. Zonele cu ceramică par să se concentreze mai ales spre deal și nu spre Olteț.
În așezarea de la Gorunești, punct Piscul Baboiu, se consideră ca aici ar fi fost vatra vechiului sat Bălceşti. În cercetarea de teren din 2008 și 2024 au fost descoperite fragmente ceramice şi de cărămidă din perioada medievală însă niciun material de epocă romană. Terenul este acoperit de păşune şi pâlcuri de lăstăriş. Referitor la posibila localizare aici a vetrei vechiului sat Bălcești, datele colectate din teren, comparate cu hărțile vechi, nu par să susțină aceasta ipoteză. Mai degrabă trebuie luată în calcul ipoteza vetrei vechiului sat Gorunești. Au fost luate ca puncte de reper punctul de vărsare al Pârâului Peșteana în Olteț (pe hărți este zona satului Bălcești) și un mare cot al Oltețului aflat mai la sud, în aval, unde, pe hărți, apare satul Gorunești. Așezarea se află în satul aparținător Gorunești, pe partea dreaptă a drumului DJ651B Bălceşti-Goruneşti; la cca. 800 m V de valea râului Olteţ, pe malul drept al acestuia, având în dreapta Vâlceaua lui Olteanu. Față de situl din punctul Dealul lui Prian, se află la 1,5 km sud de acesta. Peste 80% din așezarea se află între DJ651B și strada Popești, limita nordică a sitului începând de la intersecția dintre DJ651B-strada Popești-Aleea Libertății iar limita sudică este la 520 m Nord de intersecția DJ651B-strada Popești. De asemenea, se poziționează la 400 m Nord de biserica Intrarea în Biserică din satul Popești și la 270 m Sud de biserica Cuvioasa Paraschiva și Sfinții Îngeri din orașul Bălcești. Așezarea este într-o zonă împădurită, dar, pe alocuri, sunt și porțiuni în care se practică agricultura. Starea de conservare a sitului este bună. Zona vestică a sitului este situată pe mici boturi de deal, este în pantă și supusă riscului alunecărilor de teren în zonele neîmpădurite. Materialele arheologice datate în evul mediu sunt sporadice și se găsesc la suprafață sau în arătură. Predomină ceramica lucrată la roată, uneori smălțuită sau prezentând alte tipuri de decor. Nu lipsesc nici fragmentele de cărămidă sau de chirpic. Nu am găsit materiale arheologice de epoca romană, fiind necesare cercetări arheologice și pe viitor care să lămurească atât stratigrafia sitului dar și întinderea acestuia.
Acestea sunt singurele locuri unde ați făcut studiu?
Nu, restul teritoriului localității a fost verificat prin cercetări arheologice de suprafață, fiind vizate platouri, cursuri de apă, boturi de deal, terase neinundabile, terenuri agricole, rupturi de teren, drumuri forestiere, dealurile și punctele cu toponimie deosebită. O atenție specială a fost acordată teraselor Oltețului, zonelor cu descoperiri arheologice, menționate în literatura de specialitate sau cunoscute din cercetarea de teren din 2008, prilejuită de proiectul de inventariere a siturilor arheologice din județul Vâlcea. Au fost colectate fotografii și coordonate geografice, materiale arheologice. Zonele verificate, altele decât cele din capitolele anterioare, au mai fost sat Chirculești, zonă de terase și dealuri, situată de-a lungul văii pârâului Valea lui Dan. Are o suprafață verificată de 6 ha și este situată la capătul străzii Preot Leon Dumitrescu, la baza Dealului Drugeștilor. Nu au fost descoperite materiale arheologice sau strat de cultură.
Sat Satu Poieni, platouri cu lăstăriș, situate la nord-vest de Dealul Mănăstirii, folosite la pășunat. Are o suprafață verificată de 17 ha. Nu au fost descoperite materiale arheologice sau strat de cultură.
Vă mulțumesc!
