Lilian Zamfiroiu – un pas uriaș în universul cărților
• volumul său „Relații diplomatice româno-italiene 1918-1940” – opera unui profesionist de seamă – este o carte cu calități indubitabile
• invitație pentru cititorii vâlceni: joi, 2 iunie, ora 18.00, la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” are loc întâlnirea cu acest valoros om al Vâlcii și cartea sa
• într-un areopag al cărții, vor fi prezente la manifestarea din Rm. Vâlcea personalități de primă mărime ale culturii românești
Start: în Capitală
Prin grija Ministerului Afacerilor Externe și a Grupului Editorial TRITONIC, cartea lui Lilian ZAMFIROIU – „RELAȚII DIPLOMATICE ROMÂNO-ITALIENE 1918-1940” – a plecat în lume. Marți, 31 mai (ora 11.00), la București, în Sala Gafencu a MAE, iar după-amiază (ora 18.00) la Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București – volumul diplomatului prof. dr. Lilian Zamfiroiu, ministru-consilier în cadrul Delegației Permanente a României pe lângă UNESCO, de la Paris, a fost prezentat publicului în prezența unor eminente personalități ale culturii române: Academician-prof. Ioan Aurel Pop (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca), Prof. univ. dr. Nicolae Manolescu, membru corespondent al Academiei Române, președintele Uniunii Scriitorilor din România, ambasador al României pe lângă UNESCO, Prof. univ. dr. Constantin Bușe (Universitatea București), Prof. univ. dr. Viorel Faur (Universitatea din Oradea), Prof. univ. dr. Adrian Năstase s.a.
M-am bucurat enorm să aflu că această carte a fostului nostru coleg (Lilian, cred că-și amintesc cititorii de acum două decenii, a fost primul secretar general de redacție al cotidianului „Curierul de Vâlcea”, al cărui director onorific este și astăzi) a întrunit aprecieri unanime, fiind primită cu deosebit interes de cei prezenți la lansări. Apreciată ca un studiu profund, lucrarea lui Lilian Zamfiroiu – este opinia multor specialiști – a fost scrisă cu talent și inspirație de un profesionist în materie. De altfel, iată una dintre opiniile avizate despre volumul „Relații diplomatice româno-italiene 1918-1940”, care aparține unui ilustru istoric, academicianul profesor Ioan Aurel Pop: „Lucrarea beneficiază de o remarcabilă unitate, atât prin judicioasa încadrare cronologică organică între finele războiului mondial dintâi și debutul celui de-al doilea, cât și prin dezvoltarea impecabilă a temei, într-un fel de crescendo invers proporțional: se pornește de la poziții și interese aproape identice ale celor două țări, în ajunul confruntării armate dintre anii 1914 și 1918, pe parcursul acesteia și la tratativele de pace, reflectate în relații bilaterale excelente, spre a înainta, firește cu suișuri și coborâșuri (ori corsi e ricorsi, cum ar zice italienii împreună cu faimosul lor compatriot Gianbattista Vico), spre o degradare tot mai accentuată a acestor raporturi, până la ostilitatea fățișă din anul 1940. Mai este de remarcat, însă, și o altă calitate: spre deosebire de rezultatele cercetărilor efectuate de aceia care au numai o pregatire istorică, această lucrare este una ponderată, în care experiența diplomatului de carieră se vede la fiecare pas, de la reținerea în fața unor formulări prea tranșante, până la sensurile multiple posibile date unor noțiuni și evenimente ale trecutului. Faptul acesta este de natură să confere un anumit farmec lecturii, să stârnească curiozitatea și să conducă la noi sugestii și interpretări. Concluziile riguroase, bibliografia foarte bogată și apelul la documentul inedit se adaugă la celelalte calități indubitabile ale operei de față.”
Acasă, la Râmnicu Vâlcea
Nici nu se putea ca Lilian Zamfiroiu, fiu al Vâlcii, să nu facă un popas, cu recenta sa carte, și în orașul drag sufletului său, Râmnicu Vâlcea, pentru a se întâlni cu cititorii, cu rudele și prietenii, dar și cu foști colegi de redacție de odinioară. „Vin mereu cu drag în Râmnicul copilăriei și adolescenței mele – ne declara nu demult. Să mă mai înveșmânt în lumina diminețelor albe ale sale. Sau, vorba poetului, să-mi amintesc: „… Cum mă mai amețeau/ Culorile lui/ Rănindu-mi sufletul/ De așteptări – Diminețile albe, diminețile albe.”
Conferinţa-dezbatere prilejuită de prezentarea volumului său „RELAŢII DIPLOMATICE ROMÂNO-ITALIENE. 1918-1940”, va fi găzduită joi, 2 iunie, de la ora 18.00, de Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”. Despre carte vor vorbi prof. univ. dr. Viorel Faur – Universitatea din Oradea; prof. univ. dr. Nicolae Manolescu, membru corespondent al Academiei, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, ambasador al României pe lânga UNESCO, la Paris; academician – profesor Ioan-Aurel Pop, de la Universitatea „Babeş – Bolyai” din Cluj-Napoca; Bogdan Hrib, editor Grup Editorial Tritonic. Vor fi prezenți la manifestare și alți distinși invitați, de asemenea personalități ilustre ale intelectualității românești: prof. univ. dr. Ecaterina Andronescu, preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor, vicepreşedinte al Comisiei de Învăţământ din Senatul României; deputatul Horea Uioreanu, preşedintele Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru Relaţia cu UNESCO; conf. univ. dr. Remus Pricopie, decanul Facultăţii de Comunicare din cadrul SNSPA Bucureşti; Irina Horea, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor; Gabriel Chifu, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor; scriitorul și jurnalistul Cristian Tudor Popescu. Și-a anunțat prezența și reputatul actor și regizor Horațiu Mălăele. Se vor afla în sală personalități de seamă și din Vâlcea, oameni politici, oameni de cultură și artă, scriitori, medici, cadre didactice s.a.
Sunt convins că, într-un veritabil areopag al Cărții, se va dezbate destinul unei cărți de cinci stele, un succes remarcabil al diplomatului Lilian Zamfiroiu, un triumf politic și spiritual pentru impunerea ideii de prietenie și colaborare sinceră între România și Italia.
Închei cuvintele calde pe care le-am scris despre această carte, a cărei apariție va fi sărbătorită, la Râmnicu Vâlcea, joi, după-amiază, cu o apreciere făcută de universitarul Constantin Bușe: „Lucrarea realizată de Lilian Zamfiroiu constituie o cercetare științifică de valoare. Este foarte bine susținută documentar, întemeiată în măsură apreciabilă pe documente din arhivele existente în cele două țări, mai puțin cunoscute sau inedite. E scrisă într-o formă adecvată problematicii cercetate și respectă normele impuse pentru o lucrare științifică serioasă, de înaltă ținută. Ea reprezintă, fără nicio îndoială, o contribuție însemnată la istoriografia relațiilor dintre România și Italia.”