La Muzeul Județean Vâlcea, vă așteaptă UN EXPONAT CU ADEVĂRAT DE EXCEPȚIE – Acvila Romană de la Horezu


Din Cetatea Olarilor provine o reprezentare de acvilă realizată din bronz, datând din epoca romană a Daciei:
„Reprezentarea de acvilă de la Horezu a fost descoperită fragmentată în mai multe bucăți; câteva bucăți din aripile păsării erau desprinse de corpul propriu-zis, iar unul dintre picioare avea o porțiune lipsă; în prezent, după operațiunea de restaurare, acvila a fost întregită și se găsește într-o stare de conservare stabilă.
În ceea ce privește aspectul general, se poate remarca, în primul rând, faptul că nu avem de-a face cu un obiect realizat ronde-bosse. Spatele piesei este plat și negreșit, acvila se aplica pe această latură pe un obiect mai mare, cel mai probabil fiind vorba despre o statuie. În lipsa oricăror informații privind contextul de descoperire, se datează larg în secolele II-III p. Chr. Acvila a fost redată în poziție verticală, sprijinită pe cele două picioare solide (aspectul de soliditate poate fi sugerat și de bogăția penajului). Capul drept, cu privirea spre înainte, conferă reprezentării un aspect demn. Detaliile feței au fost redate explicit, ochii clar exprimați, ciocul coroiat. Gâtul este înalt și puternic. Aripile sunt în poziție semideschisă, așadar pasărea se găsește în poziție de repaus. La partea inferioară a picioarelor, ghearele puternice țineau probabil un fulger, care însă nu s-a mai păstrat. Pe întreaga suprafață a reprezentării se poate remarca bogăția penajului, redat în felurite moduri pe diferitele părți anatomice ale păsării. Astfel, gâtul, pieptul și picioarele au fost acoperite cu un penaj fin (numit popular, puf), reprezentat în șuvițe. În discordanță cu acest aspect, penajul aripilor a fost redat în forme patrulatere neregulate la partea superioară și prin linii lungi incizate la partea inferioară. Întreaga reprezentare a acvilei este dominată de realismul atât de specific artei romane.
Dimensiuni: înălțime – 14,3 cm; lățime maximă (în dreptul aripilor) – 12,7 cm; grosime – 0,4 cm.
Revenind la acvila de la Horezu, definitorii pentru precizarea funcției sale sunt materialul din care a fost realizată (bronz), dimensiunile relativ mici și spatele plat. Ultima caracteristică indică fără dubii faptul că este vorba despre o piesă aplicată pe o alta, mai mare. Singura posibilitate rezonabilă este aceea a apartenenței sale la o statuie. Recent, din castrul de la Răcari, a fost semnalată o statuie de bronz cu reprezentare de acvilă pe cuirasă. Nu deținem foarte multe date despre astfel de reprezentări, însă statuia cu acvilă de la Răcari nu este singura de acest gen. O astfel de reprezentare a fost sugerată deja pentru o statuie a lui Iulius Caesar, iar de la Madauros provine o statuie de marmură cu acvilă pe cuirasă din secolul al III-lea. În fața acestor evidențe nu ne rămâne decât să concluzionăm că reprezentarea de acvilă de bronz de la Horezu, a aparținut unei statui din bronz, a cărei cuirasă o decora. Un astfel de obiect era realizat prin turnare, într-un tipar monovalv după care era lipit (atașat) pe statuia respectivă”, sună descrierea exponatului făcută de experții muzeului râmnicean.