Du-te la...

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

30 septembrie 2020

La mulți ani, tuturor geniștilor!


• 31 mai este Ziua Armei Geniu

Geniul armatei române vine de la Râmnicu Vâlcea! O realitate pe care oricine din Armata Română o știe, dar câți știu care este istoria acestei arme?
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este cel care înființează arma Geniului prin crearea, în anul 1859, în Moldova, a primei subunităţi române de geniu, Batalionul 1 Geniu, prin aprobarea dată la 31 mai 1859 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza pe Raportul Consiliului de Miniştri nr. 1902.
Un an mai târziu, corpul de geniu instituit prin ordonanţa din 31 mai 1859, va spori prin înfiinţarea unui al doilea batalion în Ţara Românească, care, împreună cu cel din Moldova, vor constitui primul regiment de geniu. Primele batalioane de geniu ale oştirii române aveau un efectiv de 1.000 de oameni fiecare, împărţiţi în patru companii. Coman­dant al acestor subunităţi a fost numit căpitanul (ulterior maiorul) Panait Donici, care s-a numărat printre organizatorii trupelor de geniu din ţara noastră.
În anul 1868, cele două batalioane de geniu existente erau formate din câte un pluton independent şi patru companii de săpători. Dificultăţile financiare au impus însă în 1871 contopirea acestor trupe într-un singur batalion, având după 1873 o companie de „minari” cu o secţie de topografie şi 3 companii de săpători. În organica armatei române exista, de asemenea, o companie de pontonieri şi o companie aerostaţii (la Regimentul 1 Artilerie, de unde, în 1876, avea să treacă la arma proprie).
În ajunul Războiului de Independenţă, organizarea batalionului de geniu devenise complexă, cuprinzând un stat major, un pluton independent, o şcoală a trupei geniului, cinci companii (patru de săpători minari şi una de pontonieri).
Fiecare companie de săpători minari cuprindea o secţie de telegrafie şi trei secţii de săpători minari şi lucrători de căi ferate. Pe lângă instrucţie, trupele de geniu au participat la executarea de lucrări la diferite unităţi militare, la construirea de cazărmi, spitale, ateliere, depozite, remize, tabere pentru instrucţia întrunită a trupelor precum şi la ridicarea unor obiective ale economiei naţionale. În timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878, trupele de geniu au contribuit atât prin lucrările executate, cât şi prin jertfe de sânge la obţinerea victoriei de la Plevna împotriva imperiului otoman. Printre misiunile pe care le-au îndeplinit se numără: lucrările de fortificaţii executate pe malul Dunării în sectoarele Calafat, Ciuperceni, Poiana Mare, Rast, Bechet, Corabia, Izlaz şi altele; întinderea podului de vase peste Dunăre, la Siliştioara-Măgura între 14-31 august 1877; organizarea şi executarea lucrărilor de fortificaţii din zona Plevnei şi asigurarea comunicaţiilor pentru nevoile trupelor româneşti şi ruseşti din zonă.
Pe baza decretului nr. 1070 din 27 martie 1884, Regimentul 1 Geniu a trecut la o nouă organizare, având acum în compunerea sa patru batalioane a câte patru companii şi o companie aerostaţii. În anul 1887, arma geniului a suferit o modificare substanţială, influenţând pozitiv atât activitatea celorlalte arme, cât şi a comandamentelor de corp de armată şi divizii. Decretul nr. 15 din 8 ianuarie 1887 preciza: „Companiile Regimentului 1 de Geniu se împart pe ziua de 1 februarie 1887 din două regimente de geniu. Întâiul regiment va fi cu reşedinţa la Bucureşti şi al doilea regiment cu reşedinţa la Focşani”. Batalioanele acestor regimente au fost repartizate corpurilor de armată, ceea ce rezolva câteva din problemele principale ale pregătirii de luptă, printre care: specializarea în cadrul armei, pregătirea din punct de vedere genistic a trupelor din celelalte arme, asigurarea unei conduceri corespunzătoare a companiilor de geniu.
Necesităţile de cadre erau asigurate de cele două şcoli militare de specialitate, Şcoala specială de artilerie şi geniu şi Şcoala specială de aplicaţii de artilerie şi geniu, înfiinţată în anul 1881. Temeinica pregătire de specialitate a ofiţerilor genişti români a fost probată de executarea unor lucrări de fortificaţii de mare amploare, între care: fortificarea cetăţii Bucureşti (1882-1899) executată de Regimentul 1 Geniu comandat de colonelul Anton Berindei; regiunea întărită Focşani – Nămoloasa-Galaţi (1888-1893), executată de Regimentul 2 Geniu, comandat de colonelul Zamfir Gheorghiu.
Între 1908-1913, au fost luate măsuri pentru perfecţionarea organizatorică a armei geniului, care cuprindea serviciul de geniu şi trupele de comunicaţii în cadrul cărora găsim o mare varietate de subunităţi de specialitate: săpători minari, poduri, pontonieri, căi ferate, telegrafie, aerostaţii, automobile, secţii de porumbei.
Înzestrarea armatei cu mijloace radio, motociclete, automobile şi proiectoare a dus la constituirea, în anul 1908 a unei subunităţi specializate – Compania de specialişti – transformată în anul 1913 în Batalionul de specialişti, care îngloba tot ce era nou în tehnica militară de geniu de la acel moment. Prima secţie aerostaţii din armata română a luat fiinţă încă din 1893 prin dotarea companiei de telegrafie a Regimentului 1 Geniu cu un balon captiv, importat din Franţa, ulterior secţia s-a transformat în companie, intrând în organica Batalionului de specialişti al geniului.
Primul Război Mondial a marcat un alt moment pentru afirmarea trupelor de geniu care au contribuit la obţinerea marilor succese din vara fierbinte a anului 1917. Jertfele geniştilor în acest război sunt estimate la aproape 1.000 de morţi şi mult mai mulţi răniţi. Pentru comportarea lor eroică, vitejească, vrednică de laudă, peste 100 ofiţeri genişti au fost decoraţi cu ordine şi medalii de război. Trupele de geniu au dat armatei române, culturii, ştiinţei şi administraţiei de stat personalităţi de certă valoare: un mareşal (Constantin Prezan), un prim–ministru (gl. Artur Văitoianu), opt miniştri de război, patru miniştri la departa­mentul lucrărilor publice, zece şefi ai Marelui Stat Major, peste treizeci de ataşaţi militari, şapte membri ai Academiei Române, un membru al Societăţii Regale de Ştiinţe din Londra (C. Avram) şi mai mulţi membri ai aca­demiilor de artă sau ştiinţe din S.U.A., Italia, Franţa şi Germania. Dintre lucrările genistice executate de trupele de geniu în perioada interbelică se detaşează sistemul de fortificaţii de la graniţa de vest a ţării, acţiune demarată în anul 1936.
După Al Doilea Război Mondial, trupele de geniu au cunoscut diferite modificări, au în­deplinit numeroase misiuni perfecţionându-şi necontenit pregătirea de specialitate. De la înfiinţarea lor, trupele de geniu – în paralel cu desfăşurarea pregătirii militare – au participat în proporţii mereu crescânde la construirea unor mari obiective economice si sociale, la pregătirea teritorială pentru nevoile de apărare. Astfel, geniştii au participat efectiv la executarea unor lucrări de utilitate publică şi a unor obiective economice, activitate care s-a împletit armonios cu activitatea de instrucţie, de pregătire militară a efectivelor.
Prestigiul armei geniu este în mod onorant completat şi de participarea acesteia, înainte de 1990, la marile construcţii realizate în acea perioadă istorică: platforme industriale, modernizări portuare, irigaţii, Transfăgărăşanul şi Canalul Dunăre-Marea Neagră, metroul bucureştean, dezvoltarea sau întreţinerea reţelei de drumuri şi căi ferate în toată ţara etc.
Revoluţia din decembrie 1989 a deschis calea reluării şi dezvoltării tradiţiilor armei geniu ca armă politehnică, a creat condiţii pentru modernizarea trupelor de geniu şi creşterea aportului lor la întărirea capacităţii de apărare a ţării. Opţiunea României pentru integrarea în structurile europene şi euro-atlantice este astăzi o realitate incontestabilă. Din necesitatea de a răspunde implicării active şi sub aspect militar, s-a înfiinţat Batalionul 96 Geniu „Joseph Kruzel” cu scopul de a participa la misiunea IFOR în Bosnia şi Herţegovina. Misiunile executate au vizat asigurarea libertăţii de mişcare pentru trupele multinaţionale şi populaţia civilă, acordarea sprijinului genistic general comandamentelor şi contingentelor multina­ţio­nale, cât şi executarea de lucrări în sprijinul comunităţilor locale din Federaţia Croato-Musulmană si Republica Srpska.
Participarea geniştilor români în teatrele de operaţii a devenit o constantă odată cu intrarea României în Parteneriatul pentru Pace (PfP) şi, cu atât mai mult, după intrarea de jure în NATO. Din august 2003 şi până în 2007, un detaşament de geniu a fost dislocat în teatrul de operaţii din Irak, iar un număr semnificativ de ofiţeri şi subofiţeri de geniu au îndeplinit funcţii în diferite comandamente ale Alianţei, fie în cadrul unora permanente, fie în cadrul celor dislocate în teatrele de operaţii din Afganistan.
În urma creşterii impresionante a ameninţărilor specifice din teatrele de operaţii a apărut o nouă specialitate a armei geniu – EOD „Explosive Ordonance Disposal”. Noile provocări la adresa securităţii statelor lumii de la începutul secolului XXI au produs mutaţii serioase pe scena internaţională care au relevat importanţa structurilor EOD.
La momentul actual, structurile de geniu din Armata României sunt alcătuite dintr-o mare unitate – Brigada 10 Geniu „Dunărea de Jos”, o instituţie de învăţământ şi instrucţie a armei – Centrul de Instruire pentru Geniu şi EOD „Panait Donici”, precum şi subunităţi de geniu în organica altor mari unităţi şi unităţi operaţionale.
În afara acestora, Regimentul 70 Geniu – Aviaţie este o unitate de geniu aflată în struc­tura Statului Major al Forţelor Aeriene care are ca principale misiuni construirea, repa­ra­rea, amenajarea aerodromurilor, hangarelor, punctelor de conducere a zborurilor, depozi­telor de aviaţie, drumurilor şi podurilor. Struc­tu­rile de geniu joacă un rol important în înde­pli­nirea funcţiilor de sprijin repartizate Minis­te­rului Apărării Naţionale. Folosirea judici­oasă a capabilităţilor de geniu în acţiunile de prevenire, limitare şi înlăturare a efectelor de­zas­trelor este de cele mai multe ori deter­minantă pentru evitarea pierderilor de vieţi omeneşti sau pagubelor materiale. Pentru forţele de geniu ale Armatei României, inter­ven­ţia la astfel de situaţii constituie o tradiţie care, pe de o parte, a generat aşteptări spe­cifice la nivelul conştiinţei comune a popu­laţiei, iar pe de altă parte, a întărit percepţia utilităţii sau chiar a indispensabilităţii armatei pentru societate inclusiv pe timp de pace.
Structurile de geniu au continuat să par­ti­cipe la managementul unor situaţii de ur­gen­ţe civile ori de câte ori a fost nevoie, în spe­cial la inundaţii, deszăpeziri şi alunecări de teren, executând lucrări de amenajare a tere­nu­lui sau puncte de trecere temporare pe po­duri din pontoane sau pe poduri executate din completul podului jos metalic pe suporţi ficşi.
În perspectivă, structurile de geniu vor fi modernizate, înzestrate cu tehnică şi materiale, astfel încât să fie în măsură să asigure interoperabilitatea cu forţele din structurile NATO şi sprijinul genistic pentru acţiunile desfăşurate, avându-se în vedere sincronizarea concepţiei de implementare a cerinţelor cu procesul de adoptare a conceptelor de transformare, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului Apărării privind elaborarea, experimentarea şi implementarea conceptelor de transformare a Armatei României.

Etichete: , ,

Alte articole de la Actualitate