Imagini peste timp (IV)
Motto: „Încearcă să cunoști mai bine Râmnicul, istoric, cultural și economic, cu atât îl vei prețui și iubi mai mult”
Cartea poştală ilustrată, editată de Oscar Thuringer, Râmnicul Vâlcii, nr. 63, poartă ştampila de poştă cu data de 10 august, anul nu se mai vede, probabil este trimisă de la Râmnic la Bucureşti, pe la 1900.
Vederea prezintă panorama de sud-est a oraşului pe la 1895-1900. Cuprinde segmentul oraşului între: dreapta râului Râmnic cu podul metalic Sfânta Vineri şi stânga Biserica Cuvioasa Paraschiva.
La nr. 1 – Biserica Cuvioasa Paraschiva, ctitorie a voievodului Pătraşcu cel Bun, la 1557, ridicată până la ferestre, pentru că moare în acelaşi an, la 24 decembrie. După 30 de ani, construcţia se reia, în 1587, de către bănişorul de Craiova, Mihai, fiul lui Pătraşcu cel Bun. Este restaurată de negustorii Chiproviceni în anul 1740.
La nr. 2 Biserica Sfântul Gheorghe – construcţia iniţială a fost ridicată înainte de 1636, reparată la 1681 de mitropolitul Teodosie, refăcută între anii 1797-1738 cu cheltuiala stareţului Coziei, Mihail. În anul 1779, i se aduc îmbunătăţiri de Moş Ion, împreună cu Radu şi Drăghici. Este renovată la 1810 şi rezidită din temelii între anii 1857-1860, cu sârguinţa preotului Nicolae Simionescu.
La nr. 3 – casa Secăreanu, situată pe strada Carol I.
La nr. 4 – Hotelul Temelie, situat pe strada Traian. Prima informaţie despre proprietarul hotelului ne-o oferă „Catagrafia caselor, proprietarilor, chiriaşilor, hanurilor, prăvăliilor şi atelierelor din Râmnicu Vâlcea”, din anul 1853. La nr. 126 „ şi a răposatului G.G. Temelie, închiriază, la 26 octombrie 1853, un han cu patru camere lui G. Temelie, pe un termen de patru ani cu câte 230 lei pe an”.
Alte informaţii le mai deţinem din dosarul nr. 7188/1874 – la 8 august 1874, comuna stabileşte „regulile ce au hotelierii, hangii şi cârciumarii cu călătorii”. Printre hoteluri era şi al lui Ioan G. Temelie, dosar 11/5/1876 – adresa nr. 412/23 februarie 1876, se referă la numirea străzilor, la culoarea albastră, strada Oltului începea de la Otelul lui Ion G. Temelie, testamentul lui Ioan g. Temelie, făcut la 15 mai 1886, prin care lasă hotelul comunei Râmnicul Vâlcii, dosar nr. 6/1891 – adresa nr. 4920 din 3 decembrie 1891, cu referire la împărţirea străzilor pe culori, Hotelul Temelie de pe strada Traian făcea parte din culoarea roşie „strada Dorobanţilor începe de la otelul Temelie până la spital”.
La 27 iunie 1895, se fac repartizările caselor pe circumscripţii bisericeşti. La nr. 272 „Hotelul Temelie era în cârca Bisericii Sfântul Ioan Botezătorul”, dosar nr. 138/1899 cu referire la catagrafia proprietarilor, Hotelul Temelie înregistrat la nr. 83, pe strada Traian, la 28 ianuarie 1910, încep lucrările de reconstruire a hotelului donat comunei de I.G. Temelie, arhitect al oraşului C. Angelescu, primar fiind N. Iepure.
Constantin Ionescu, comerciant de cereale din Râmnicul Vâlcii închiriază hotelul pe termen de cinci ani, de la 20 aprilie 1910, la 23 aprilie 1915, cu contractul nr. 472/15 aprilie 1910; dosar nr. 20/1914, se deschide un pasaj prin curtea hotelului I.G. Temelie, din strada Călăraşilor, la piaţa Halei. Hotelul Temelie, la acea dată, se „găsea într-o stare complet ruinată fără să poată suporta vre-o reparaţie”. Se pare că hotelul a fost complet renovat pentru că o informaţie din 1928, arată că la etaj era ocupat de diverşi chiriaşi; dosar nr. 84/1940 – prezintă amplasamentul hotelului precum şi vecinii „la răsărit strada Halei, la apus strada Traian, la miazăzi se învecina cu Maier Simovici şi d-na Leonida, la miazănoapte strada Apostol Dumitrescu”.
La nr. 5 – casa Leonida
La nr. 6 – podul de metal CFR peste râul Râmnic, dat în folosinţă cu ocazia dării în exploatare a tronsonului de cale ferată Drăgăşani Râmnicul Vâlcii, la 20.06. 1887, în lungime de 52,8 kilometri.
La nr. 7 – casa Serafim.
La nr. 8 – podul metalic Sfânta Vineri, construit între 1895-1896, în locul unei punţi şubrede care de multe ori producea accidente, aşa cum o prezintă Al. Pelimon, la 1858, în „Impresiuni de călătorie în România”
Mihail Titi GHERGHINA