Du-te la...

Intonarea Imnului Național de Ziua Râmnicului

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

25 mai 2019

Ieri, sărbătoare la „Panait Donici”, Ziua Chimiștilor Militari, „preludiu” pentru Ziua Armei Geniu


În fiecare an, la 15 mai, se sărbătoreşte Ziua chimiştilor militari sau Ziua trupelor de apărare NBC.
În 1923, prin Decizia Ministerială nr. 297, publicată în “Monitorul Oastei” nr. 28/1923, a luat fiinţă, în cadrul Ministerului de Război, un Comitet Consultativ pe probleme privitoare la războiul chimic, toate problemele legate de pregătirea armatei pe această linie urmând a fi rezolvate de către Direcţia a XI-a Tehnică, împreună cu Marele Stat Major. O preocupare constantă de înfiinţare în armatele europene a unor structuri speciale care să analizeze problemele legate de gazele toxice de luptă şi să stabilească măsuri corespunzătoare pentru instruirea şi protecţia trupelor pe timpul desfăşurării acţiunilor în condiţii de contaminare chimică a apărut încă din timpul Primului Război Mondial (1914-1918), care s-a soldat cu importante pierderi de vieţi omeneşti, datorate unora dintre acţiunile beligeranţilor.
De-a lungul anului 1923, au fost trimise comisii militare pentru informare şi documentare asupra problemelor privitoare la războiul chimic în Polonia, Anglia şi Franţa, se arată în “Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010). Comisia trimisă în Anglia, condusă de prof. univ. dr Ştefan Minovici, a fost sprijinită de către Nicolae Titulescu, ministru plenipotenţiar al României la Londra. La revenirea în ţară, comisiile respective au avut o serie de propuneri, ceea ce a dus la înfiinţarea, în cadrul Marelui Stat Major, a unui organ specializat care să studieze, să formuleze şi să aplice, unitar, în întreaga armată, măsurile ce se impuneau pe linia apărării contra gazelor. De asemenea, au fost înfiinţate o şcoală de gaze şi un laborator de gaze.
În septembrie 1923, s-a înfiinţat, la propunerea Comitetului Consultativ, Secţia a IV-a a Gazelor de Luptă, în cadrul Direcţiei a XI-a Tehnică, moment ce marchează începutul serviciului de apărare împotriva gazelor în Armata Română. La 1 ianuarie 1925, a fost creat, prin Înalt Decret Regal, Serviciul Apărării contra Gazelor (SACG), acesta urmând a gestiona toate chestiunile legate de gazele de luptă pentru trupele de uscat, marina şi aviaţia militară. SACG s-a transformat, la 24 iunie 1931, în Direcţia Serviciului Chimic Militar, schimbându-şi, ulterior, denumirea în Direcţia Chimică Militară, care, în 1945 a fost desfiinţată, împreună cu unele din structurile subordonate, rămânând un singur birou în cadrul Inspectoratului Tehnic al M.Ap.N. cu denumirea de Serviciul Chimic.
La 15 septembrie 1948, s-au înfiinţat Direcţia Apărării Antichimice şi, ulterior, celelalte structuri desfiinţate în 1945. Din 4 iulie 1951, aceasta s-a numit Comandamentul Trupelor Chimice, organ de conducere, care, începând cu data de 1 august 1990, s-a transformat în Inspectoratul Protecţiei Antichimice, subordonat Comandamentului Trupelor de Uscat, care şi-a încetat funcţionarea la 1 decembrie 1993. În prezent, structurile de apărare NBC sunt integrate operaţional în toate formele acţiunilor militare, în operaţiile de stabilitate, precum şi în anumite acţiuni de urgenţă civile specifice.
În ziua de 1 septembrie 2008 – s-a înfiinţat Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare NBC,, Panait Donici” având în subordine Baza de Instruire EOD, dislocată la Râmnicu Vâlcea, şi Baza de Instruire pentru Apărare NBC dislocată în garnizoana Câmpulung Muscel.
La 1 mai 2010 – în baza Dispoziţiei şefului S.M.G. nr. S-15/22.02 2010 pentru aprobarea ,,Nomenclatorului armelor, serviciilor şi specialităţilor militare ale ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor, ale Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M.S. 9/16.01 2010 pentru aprobarea ,,Nomenclatorului specialităţilor militare şi funcţiilor soldaţilor şi gradaţilor voluntari” şi ale aprobării ministrului apărării naţionale nr. CP2-154 11.01 2010, Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare NBC ,, Panait Donici” se actualizează cu denumirea de Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN ,, Panait Donici”, iar Baza de Instruire pentru Apărare NBC se actualizează cu denumirea de Baza de Instruire pentru Apărare CBRN ,,Muscel”, având în continuare aceleaşi locaţii.
160 ani de la înființarea armei geniu
Finalul lunii mai 2019 va aduce și aniversarea a 160 de ani de la semnarea de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza a actului de înființare a primei subunităţi române de geniu, Batalionul 1 Geniu. Un an mai târziu, corpul de geniu instituit prin ordonanţa din 31 mai 1859, va spori prin înfiinţarea unui al doilea batalion în Ţara Românească, care împreună cu cel din Moldova vor constitui primul regiment de geniu. Primele batalioane de geniu ale oştirii române aveau un efectiv de 1000 de oameni fiecare, împărţiţi în patru companii. Comandant al acestor subunităţi a fost numit căpitanul (ulterior maiorul) Panait Donici, care s-a numărat printre organizatorii trupelor de geniu din ţara noastră.
În anul 1868, cele două batalioane de geniu existente erau formate din câte un pluton independent şi patru companii de săpători. Dificultăţile financiare au impus însă în 1871 contopirea acestor trupe într-un singur batalion, având după 1873 o companie de ,,minari“ cu o secţie de topografie şi 3 companii de săpători. În organica armatei române exista de asemenea, o companie de pontonieri şi o companie aerostaţii (la Regimentul 1 Artilerie, de unde în 1876 avea să treacă la arma proprie).
În ajunul Războiului de Independenţă, organizarea batalionului de geniu devenise complexă, cuprinzând un stat major, un pluton independent, o şcoală a trupei geniului, cinci companii ( patru de săpători minari şi una de pontonieri). Fiecare companie de săpători minari cuprindea o secţie de telegrafie şi trei secţii de săpători minari şi lucrători de căi ferate. Pe lângă instrucţie, trupele de geniu au participat la executarea de lucrări la diferite unităţi militare, la construirea de cazărmi, spitale, ateliere, depozite, remize, tabere pentru instrucţia întrunită a trupelor precum şi la ridicarea unor obiective ale economiei naţionale. În timpul războiului de independenţă din 1877-1878, trupele de geniu au contribuit atât prin lucrările executate, cât şi prin jertfe de sânge la obţinerea victoriei de la Plevna împotriva Imperiului Otoman.
Printre misiunile pe care le-au îndeplinit se numără: lucrările de fortificaţii executate pe malul Dunării în sectoarele Calafat, Ciuperceni, Poiana Mare, Rast, Bechet, Corabia, Izlaz şi altele; întinderea podului de vase peste Dunăre, la Siliştioara-Măgura între 14-31 august 1877; organizarea şi executarea lucrărilor de fortificaţii din zona Plevnei şi asigurarea comunicaţiilor pentru nevoile trupelor româneşti şi ruseşti din zonă.
În conformitate cu prevederile Decretului nr. 2550 din 31 octombrie 1880 a luat fiinţă Batalionul 2 Geniu, format din 6 companii (două de săpători minari, una de pontonieri, două de căi ferate şi una de telegrafişti), Batalionul 1 urmând să se reorganizeze pe aceleaşi baze. Doi ani mai târziu, prin Decretul nr. 960 din 8 aprilie 1882, a fost creat primul regiment de geniu, prin contopirea celor două batalioane corp aparte existente, comanda unităţii fiind încredinţată colonelului Constantin Poenaru.
Pe baza decretului nr. 1070 din 27 martie 1884, Regimentul 1 Geniu a trecut la o nouă organizare, având acum în compunerea sa patru batalioane a câte patru companii şi o companie aerostaţii. În anul 1887 arma geniului a suferit o modificare substanţială, influenţând pozitiv atât activitatea celorlalte arme, cât şi a comandamentelor de corp de armată şi divizii. Decretul nr. 15 din 8 ianuarie 1887 preciza: “Companiile Regimentului 1 de Geniu se împart pe ziua de 1 februarie 1887 din două regimente de geniu. Întâiul regiment va fi cu reşedinţa la Bucureşti şi al doilea regiment cu reşedinţa la Focşani“.
Batalioanele acestor regimente au fost repartizate corpurilor de armată, ceea ce rezolva câteva din problemele principale ale pregătirii de luptă, printre care: specializarea în cadrul armei, pregătirea din punct de vedere genistic a trupelor din celelalte arme, asigurarea unei conduceri corespunzătoare a companiilor de geniu. Tot în această perioadă, din necesitatea de a rezolva operativ problemele de specialitate pe linie de armă a luat fiinţă Inspectoratul geniului – Decretul nr.617 din 24 februarie 1887- având ca atribuţii inspectarea armei geniului, a serviciilor de geniu şi a tuturor construcţiilor militare şi lucrărilor de fortificaţii: fortificarea cetăţii Bucureşti (1882-1899) executată de Regimentul 1 Geniu comandat de colonelul Anton Berindei; regiunea întărită Focşani-Nămoloasa-Galaţi (1888-1893), executată de Regimentul 2 Geniu, comandat de colonelul Zamfir Gheorghiu.
Între 1908-1913, au fost luate măsuri pentru perfecţionarea organizatorică a armei geniului, care cuprindea serviciul de geniu şi trupele de comunicaţii în cadrul cărora găsim o mare varietate de subunităţi de specialitate: săpători minari, poduri, pontonieri, căi ferate, telegrafie, aerostaţii, automobile, secţii de porumbei. Înzestrarea armatei cu mijloace radio, motociclete, automobile şi proiectoare a dus la constituirea, în anul 1908 a unei subunităţi specializate – Compania de specialişti – transformată în anul 1913 în Batalionul de specialişti, care îngloba tot ce era nou în tehnica militară de geniu de la acel moment.
Prima secţie aerostaţii din armata română a luat fiinţă încă din 1893 prin dotarea companiei de telegrafie a Regimentului 1 Geniu cu un balon captiv, importat din Franţa, ulterior secţia s-a transformat în companie, intrând în organica Batalionului de specialişti al geniului.
La începutul primului război mondial, trupele de geniu erau formate din: un regiment de pontonieri; un regiment de căi ferate; cinci batalioane de pionieri; un batalion de specialităţi cu o companie aerostaţii. Geniştii români au contribuit, alături de ceilalţi ostaşi ai armatei române, atât prin lucrările executate cât şi prin jertfa de sînge la împlinirea dezideratului unităţii naţionale. Jertfele geniştilor în acest război sunt estimate la aproape 1000 de morţi şi mult mai mulţi răniţi. Pentru comportarea lor eroică, vitejească, vrednică de laudă, peste 100 ofiţeri genişti au fost decoraţi cu ordine şi medalii de război. În memoria eroilor armei geniu din războiul de reîntregire a neamului, în Bucureşti a fost ridicat un impresionant monument – chintesenţa tăriei armatei române, sufletul mare, mândru şi generos al soldatului român, este LEUL, rege al forţei, dar şi al frumuseţii, stând biruitor, într-o mişcare triumfală, cu labele din faţă pe trofeele cucerite de la inamic: arme, scuturi, ţeava unui mortier, peste care se desfăşoară faldurile unui drapel.
Dintre lucrările genistice executate de trupele de geniu în perioada interbelică se detaşează sistemul de fortificaţii de la graniţa de vest a ţării, acţiune demarată în anul 1936. După al doilea război mondial trupele de geniu au cunoscut diferite modificări, au îndeplinit numeroase misiuni perfecţionându-şi necontenit pregătirea de specialitate. De la înfiinţarea lor, trupele de geniu – în paralel cu desfăşurarea pregătirii militare – au participat în proporţii mereu crescânde la construirea unor mari obiective economice si sociale, la pregătirea teritorială pentru nevoile de apărare: platforme industriale, modernizări portuare, irigaţii, Transfăgărăşanul şi Canalul Dunăre-Marea Neagră, metroul bucureştean, dezvoltarea sau întreţinerea reţelei de drumuri şi căi ferate în toată ţara etc.
Procesul de reorganizare şi restructurare a Armatei Române început după 1990 nu putea să ocolească trupele de geniu. Din necesitatea de a răspunde implicării active şi sub aspect militar s-a înfiinţat Batalionul 96 Geniu „Joseph Kruzel” cu scopul de a participa la misiunea IFOR în Bosnia şi Herţegovina. Misiunile executate au vizat asigurarea libertăţii de mişcare pentru trupele multinaţionale şi populaţia civilă, acordarea sprijinului genistic general comandamentelor şi contingentelor multinaţionale cât şi executarea de lucrări în sprijinul comunităţilor locale din Federaţia Croato-Musulmană si Republica Srpska .
Din anul 2000, ca urmare a stabilizării păcii în Bosnia, Batalionul 96 Geniu „Joseph Kruzel” a fost reorganizat şi a luat fiinţă Detaşamentul Naţional “Bosnia” cu un efectiv de 68 de militari, staţionat la Butmir şi Detaşamentul Naţional “Olanda” care a acţionat în cadrul contingentului olandez cu un efectiv de 38 de militari.
Din august 2003 şi până în 2007, un detaşament de geniu a fost dislocat în teatrul de operaţii din Irak, iar un număr semnificativ de ofiţeri şi subofiţeri de geniu au îndeplinit funcţii în diferite comandamente ale Alianţei, fie în cadrul unora permanente, fie în cadrul celor dislocate în teatrele de operaţii din Afganistan. În urma creşterii impresionante a ameninţărilor specifice din teatrele de operaţii a apărut o nouă specialitate a armei geniu – EOD ,,Explosive Ordonance Disposal. Astfel, la momentul actual structurile de geniu din Armata României sunt alcătuite dintr-o mare unitate – Brigada 10 Geniu „Dunărea de Jos”, o instituţie de învăţământ şi instrucţie a armei – Centrul de Instruire pentru Geniu şi EOD ,,Panait Donici”, precum şi subunităţi de geniu în organica altor mari unităţi şi unităţi operaţionale. În afara acestora, Regimentul 70 Geniu – Aviaţie este o unitate de geniu aflată în structura Statului Major al Forţelor Aeriene care are ca principale misiuni construirea, repararea, amenajarea aerodromurilor, hangarelor, punctelor de conducere a zborurilor, depozitelor de aviaţie, drumurilor şi podurilor.

Comentarii

mesaj(e)

Etichete: , ,

Poți comenta aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alte articole de la Actualitate