Hristos S-a Înălțat!
Pe fondul primei uniri a Țării Românești, Moldovei și Transilvaniei într-un singur stat la 1600, sub Mihai Vodă Viteazul și al renașterii naționale, proces derulat intens pe parcursul secolului al XIX-lea – un rol însemnat în acest sens avându-l Revoluția de la 1848 –, Țara Moldovei și Țara Românească se unesc la 1859 – Mica Unire –, formând Principatele Române Unite. După acest important act istoric, care a fost un triumf al conștiinței naționale, începând cu 1866 Principatele Române Unite se numec oficial România, stat ce își va obține independența față de Poarta Otomană în urma Războiului de la 1877-1878. La 1881 se proclamă Regatul României. Urmează Războiul cel Mare – Războiul Re-Întregirii Neamului Românesc (1916-1918) și unirea din 1918 – Marea Unire –, proces istoric în urma căruia provinciile istorice românești Bucovina, Basarabia și Transilvania se unesc cu Regatul României formând statul național unitar România.
Așadar, în 2016 am sărbătorit o sută de ani de la intrarea României în Războiul Re-Întregirii, apoi, în 2017, o sută de ani de la sângeroasele, dar glorioasele bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz, iar anul acesta, 2018, sărbătorim pe tot parcursul său o sută de ani de la unirea românilor într-un singur stat, formând România Mare, sărbătoare ce va culmina cu manifestările cultural-istorice, militare și religioase ce se vor desfășura la 1 Decembrie la Alba-Iulia – cetatea istorică a neamului românesc.
Din păcate, „Centenarul Marii Uniri, 1918-2018” ne găsește într-o Românie ciunită, fără Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, rămase după invazia sovietică din 1944 în hotare nedrept trasate de către marile puteri.
Toate aceste împliniri și neîmpliniri au însemnat sacrificii umane și materiale enorme din partea poporului român, din partea părinților, bunicilor și străbunicilor noștri – eroi și martiri ai neamului – pe care îi comemorăm astăzi, cu tristețe și lacrimi în ochi, pe întreg cuprinsul țării, acolo unde aceștia își dorm somnul de veci. Sunt lacrimile aducerii aminte și ale recunoștinței, lacrimile libertății noastre – a unei părți din fosta Românie Mare.
Dumnezeu să-i odihnească în pace, în Împărăția Sa, pe toți eroii și martirii neamului românesc, pe toți cei ce și-au dat viața pe câmpurile de luptă, în lagărele de prizonieri de război, în lagărele de exterminare fizică și psihică ale regimului comunisto-securist și kaghebist, în locuri știute și neștiute, pentru unitatea de neam și Țară, pentru libertatea și demnitatea noastră.
(Mesajul istoricului Eugen Petrescu (foto) – președintele Filialei Județene „Matei Basarab” Vâlcea a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, transmis din Basarabia pentru a fi citit la Cimitirul Eroilor „Cetățuia” din Râmnicu-Vâlcea cu prilejul Zilei Eroilor – sărbătoare națională a poporului român)
Notă! Astăzi, 17 mai, cu prilejul sfintei sărbători a Înălțării Domnului și Ziua Eroilor, o delegație condusă de Eugen Petrescu, formată din 11 persoane (ofițeri, istorici și filologi), va depune o coroană de flori la Cimitirul Eroilor Români din satul Tabăra, comuna Vatici, raionul Orhei, Republica Moldova, restaurat de statul român prin Ministerul Apărării Naționale.
De precizat faptul că, așa cum spune Eugen Petrescu, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pe teritoriile românești din răsărit, Bucovina de Nord și Basarabia, au fost înființate peste 240 de cimitire de onoare ale ostașilor români căzuți pentru eliberarea celor 11 județe ale României (Bălți, Cahul, Cernăuți, Cetatea Albă, Hotin, Ismail, Lăpușna, Orhei, Soroca, Storojineț, Tighina) ocupate prin forța armelor de către fosta Uniune Sovietică, la care se adaugă cimitirele sau mormintele de război românești înființate în timpul Primului Război Mondial.
Din păcate, după anul 1945, foarte multe dintre acestea au fost distruse de ocupantul sovietic, iar cele rămase sunt, în marea majoritate, aflate în paragină, Ministerul Apărării Naționale din România, prin Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, făcând mari eforturi pentru restaurarea acestora.