Gheorghe Cărbunescu – olteanul cu inima cât Ţara
(Notă editorială la volumul: Şaptezeci. Gheorghe Cărbunescu – omul care respiră prin muzică, Iaşi, Editura Rotipo, 2013)
Motto: „Tot ce faci pentru tine piere odată cu tine, numai ce faci pentru alţii rămâne”.
(Dinu C. Giurescu)
Volumul acesta face parte din ciclul de lucrări omagiale (zece la număr) pe care le-am dedicat în ultimii ani unor oameni ai Vâlcii: Dumitru Bălaşa – două volume, Bartolomeu Anania, Vasile Militaru (membri ai „Academiei de sub Pământ” – pătimitori în puşcăriile regimului comunist), Înaltpreasfinţitul Gherasim al Râmnicului, Costea Marinoiu, Constantin Mănescu, Mihai Sporiş, Gheorghe Sporiş şi Marian Pătraşcu, toţi fiind personalităţi ce s-au distins în diferite domenii de activitate: cultură, artă, ştiinţă etc. Acestora li se alătură Gheorghe Cărbunescu, interpret al cântecului popular tradiţional ai cărui strămoşi „vin – aşa cum precizează distinsul profesor universitar şi cercetător brâncuşiolog Ion Mocioi, de la izvoarele Gilortului şi Olteţului, din Munţii Cărbunele, unde geţii şi neamul lor au trăit, din veşnicie, aninaţi de Carpaţi, lângă turmele Mioriţei”, de unde „au adus cu ei, pe râul alb, la vale şi-n câmpie, cântecul străbun, iubirea şi aurul din salbele familiei”.
Acelaşi om de ştiinţă şi de cultură spune că prietenul nostru „Gheorghe Cărbunescu (un oltean cu inima cât Ţara, plină de bucuria de a fi român şi de a trăi printre români n.n.), păstrează în glasul său zestrea de suflet ca moştenire de la înaintaşii săi şi ai noştri, şi coboară din munţi spre a fi pretutindeni”, în ţară şi în afară, la românii din Basarabia, Voivodina şi Valea Timocului, şi oriunde îl poartă paşii pentru a-şi cunoaşte fraţii de sânge, să le cânte şi să-i încânte cu vocea sa, să le cunoască obiceiurile, tradiţiile dar şi necazurile, să le dăruiască CD-urile sale cu romanţe, cărţi şi reviste în limba maternă; la mormântul marelui artist gorjean Constantin Brâncuşi situat în cimitirul Montparnasse din vestitul „Oraş al Luminilor” etc. Acesta este ţelul suprem al prietenului Cărbunescu acum „la vremea înserării” (aşa cum frumos clasifică această vârstă eseistul Mihai Sporiş, un distins şi apreciat om de cultură al Vâlcii noastre), seară pe care ne-o dorim cât mai lungă, iar apusul cât mai târziu.
Nu întâmplător Gheorghe Cărbunescu are astfel de preocupări. Sufletul lui poartă amprenta strămoşilor din bătrâna şi vestita Oltenie, a spiritului lor patriotic şi naţionalist, lăudat în poezie, în cântec şi în scrierile care vorbesc despre originile şi caracterul lor. Iată ce spunea, legat de acest aspect, marele istoric şi patriot român Dimitrie Onciul (n. 1856, Straja, Basarabia): „Fericita Oltenia a fost, atât prin aşezare, cât şi prin condiţiuni etnografice şi politice, ca şi menită de la soartă să fie cetatea Românismului. În ea prinse rădăcină, din ea crescu în urmă statul naţional al Românilor”.
Gheorghe Cărbunescu duce cu el flacăra şi spiritul acesta de unitate românească. Este un ţel ce-i dă curaj să meargă în locuri nesigure, pentru a le vorbi oamenilor despre originea lor şi despre ceea ce ar trebui să facă pentru viitorul şi binele lor, locuri din care oricând se poate întoarce altfel de cum a plecat, pentru că, „dacă-ţi atingi propriile ţeluri, vei găsi prieteni falşi şi duşmani adevăraţi”, spunea Maica Tereza (Agneza Gongea Boiagiu, de origine aromână după tată, laureată a Premiului Nobel pentru Pace în anul 1979). Gheorghe Cărbunescu trece prin astfel de situaţii, dar merge înainte parcă spunând: „Am nevoie de duşmani noi! Cei vechi au început să mă placă”.
De ce această carte? Pentru că prietenul nostru Gheorghe Cărbunescu este, aşa cum îl descrie Gutiera Prodan, realizatoare de emisiuni la Televiziunea „Moldova 1” din Chişinău, „un sufletist fără pereche, el… promovează cu mult drag şi cu mult dor tot ce ţine de simţ şi suflare românească. E omul care respiră prin muzică. E omul ce trăieşte prin dragoste. E omul ce ştie a dărui frumosul. Iar asta – contează!”.
Asta contează şi aşa se explică apariţia acestui volum – portret pe care îl dedicăm bunului nostru „prieten de serviciu”, titulatură atribuită de scriitorul Ion Soare (sufletul şi „cureaua de transmisie” a Forumului Cultural al Râmnicului), lui Gheorghe Cărbunescu, „prietenul tuturor – al oricui are nevoie de sprijinul lui sau de o „simplă” vorbă bună”, la împlinirea a 70 de ani de viaţă, omul pe care „fraţii noştri din Basarabia îl consideră deja o «legendă vie» a cântecului popular românesc”.
Toate calităţile cu care a fost înzestrat de Dumnezeu, în mod special dispoziţia aceasta sufletească de a acţiona dezinteresat în favoarea altora (o calitate rară, dar de mare preţ în vremea noastră), îl ridică pe prietenul nostru la un nivel greu de egalat de mulţi dintre noi.
Cu toate acestea se vor găsi cârcotaşi care să dezbată îndelung apariţia acestui volum aniversar şi viaţa celui căruia îi este dăruit, dar, aşa cum „puterea prostului de a dărâma e mai mare decât puterea înţeleptului de a construi”, e bine să-i lăsăm în trăirile lor răutăcioase şi veninoase şi să ne bucurăm de existenţa prietenului nostru, de bunătatea şi modul său de viaţă, de rolul pe care şi l-a asumat – acela de apostol al românismului pe năpăstuitele meleaguri strămoşeşti de dincolo de hotarele actuale ale ţării în care vieţuiesc milioane de români (basarabeni, bucovineni, transnistreni, maramureşeni, vlahi, aromâni, meglenoromâni, istroromâni etc.).
Toate aceste lucruri nesemnificative pentru unii, pentru fraţii noştri amintiţi mai sus, pentru viitorul nostru comun au o valoare incomensurabilă; fiecare dintre noi avem datoria de a pune o cărămidă pe zidul nemuririi neamului. Gheorghe Cărbunescu o face, şi o face frumos. De aceea, cu voia sau fără voia cârcotaşilor, numele său, care apare din ce în ce mai des în revistele locale (Forum V, Cultura vâlceană, Povestea vorbii 21, Curierul de Vâlcea etc.) şi cele basarabene (Viaţa Ta şi Literatură şi Artă) merită respectul comunităţii în care trăieşte, dar şi pe cel al comunităţilor de români pe care le slujeşte.
Volumul este structurat pe patru părţi distincte. În prima, lucrarea scoate în evidenţă câteva elemente biografice esenţiale cu ajutorul cărora am încercat să creionez cât mai corect, dar fără a intra în intimitatea personajului, tabloul existenţei sale de până acum; în a doua parte cititorul va întâlni o serie de amintiri, aprecieri, referinţe şi mesaje inedite venite din partea unor oameni care l-au cunoscut de-a lungul anilor: Ştefan Stăiculescu, Marian Pătraşcu, Violeta Scrociob, Ioan St. Lazăr, Mihai Popa, Constantin Mănescu-Hurezi, Gheorghe Sporiş, Dumitru Bondoc, Alexandru Popescu-Mihăeşti, Zenovia Zamfir, Mihai Sporiş, Ion Soare, Ion Mocioi, Ion Micuţ, Nelu Barbu, Dragoş Călinescu, Valentina Pătraş-Pulbere, Nicolae Dragoş şi Ovidiu Mihail Stângă; partea a treia este destinată unui album foto-documentar alcătuit din 82 de ilustraţii, toate fiind amintiri de familie care vin să completeze şi să dea un farmec aparte lucrării; a patra parte şi ultima, îi prezintă succint, în ordine alfabetică, pe toţi autorii acestui volum aniversar.
Mulţumesc autorilor şi colaboratorilor pentru dăruirea lor, pentru plăcerea de a contribui cu gândul şi cuvântul la realizarea acestui volum ce legitimează valoarea unui patriot român, vâlcean după mamă şi gorjean după tată, a cărui viaţă trăită frumos, pe armonii de romanţă, merită toată preţuirea noastră. (Eugen Petrescu, Şaptezeci. Gheorghe Cărbunescu – omul care respiră prin muzică, Iaşi, Editura Rotipo, 2013, p. 5-8)