Culturile de alun şi trufe, o alternativă la culturile din judeţul Vâlcea


Badele_florel2• specialiştii de la Direcţia Agricolă propun o soluţie ingenioasă pentru viitorul satului
 

Trufele sunt ciuperci deosebit de apreciate în gastronomie, din ele preparându-se delicatese rafinate, deoarece prezintă arome variate, care, îmbinate cu măiestrie, creează o armonie culinară de neegalat.

Aceste ciuperci subterane “vor” să fie căutate, deoarece ele trăiesc în pământ printre rădăcinile unor plante, cum sunt alunul, stejarul, fagul, plopul sau arţarul şi nu numai, într-o convieţuire simbiotică cu acestea, denumită micoriză.

Exista trufe în România? Da. Cu siguranţă, însă românii ştiu prea puţine detalii despre locaţia şi modul de identificare al trufelor.

Cultivarea trufelor în România, deşi poate să pară de necrezut pentru mulţi, a devenit o realitate. Există chiar şi o asociaţie a trufarilor, iar unii dintre aceştia au ajuns să trăiască destul de bine de pe urma trufelor, adevărată bogăţie a pădurilor noastre. Puţini ştiu că, în urmă cu o sută de ani, transilvănenii erau mari exportatori de trufe la Viena. Deci, nu ne putem plânge că nu există tradiţie. În România, cresc câte­va soiuri de trufe albe şi negre care au început să fie vândute de prin 2003. Trufele sunt căutate de restaurante în special, fiind considerate adevărate produse de lux, dar se folosesc şi în industria cosmetică, iar utilizările sunt din ce în ce mai multe.

Cultivarea trufelor nu este o activitate simplă. Avem nevoie de un sol fertil şi de puieţi (carpen, alun sau stejar). Micorizarea se produce în laborator şi după plantarea puieţilor rezultaţi va trebui să aşteptăm ca tuberculii acestora să înceapă să se dezvolte în timp ce apar şi primele recolte de trufe. Nu întotdeauna, se întâmplă ca această afacere să se dovedească de succes.

Iată o afacere care încă nu a prins interes în rândul românilor. Deşi trufele sunt cele mai scumpe ciuperci din lume şi unele dintre cele mai scumpe alimente, acestea necesită un set amplu de nevoi specifice, plecând de la sol, la existenţa anumitor arbori în zona de cultură ş.a.m.d. Cu toate acestea, cultivarea trufelor se dovedeşte un real succes în afara şi o modalitate de obţinere de venituri mari.

Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Vâlcea organizează, împreună cu reprezentanţii firmei SC Il Tartufo Alba SR din Alba Iulia, un simpozion intitulat „Culturile de alun şi trufe: o alternativă a culturilor tradiţionale”. Evenimentul va avea loc pe data de 14 martie, 2013,  la ora 11:00, în sala de Conferinţe din cadrul Centrului de Afaceri Flandra – Vâlcea, strada Câmpului, nr. 15A, Rm. Valcea.

Întâlnirea este dedicată tuturor agricultorilor şi specialiştilor din cadrul autorităţilor locale şi judeţene, precum şi iniţiativei private, urmând a fi prezentate condiţiile de înfiinţare a culturilor trufiere cu plante-suport micorizate şi a culturilor de alun din varietăţile utilizate în industria alimentară şi a dulciurilor.

Scopul acestei întâlniri o reprezintă dorinţa de implicare a agricultorilor judeţeni în cultivarea alunului şi trufelor. Zonele benefice acestor culturi sunt zonele deluroase, zone cu o largă răspândire pe teritoriul judeţului nostru. Investiţia este destul de costisitoare, dar întreţinerea culturii este minimă, de aceea această cultură este destul de profitabilă în Italia. Noi, cei din judeţ nu avem experienţă în ceea ce priveşte această cultură, de aceea încercăm să ne informăm cât mai mult şi să profităm de acest eveniment, pentru a ne putea implica mai mult pe acest sector al agriculturii. Această propunere este una îndrăzneaţă pentru agricultura judeţului Vâlcea, dar Directorul Executiv al Direcţiei pentru Agricultură Vâlcea, Florel Bădele (foto), speră că vor adera la idee mai mulţi producători din zona deluroasă a judeţului. Această experienţă poate să se transforme într-o afacere profitabilă pentru agricultori. Potrivit informaţiilor oferite de acesta, culturile de alun şi trufe au mai multe avantaje: acestea se pot realiza pe tot parcursul anului, reprezintă o cultură longevivă, cu costuri de întreţinere mici, o cultură ecologică în care nu se intervine cu nici un fel de îngrăşământ, nu necesită lucrări agricole, ci doar costul vegetaţiei şi irigarea în caz de secetă.