Du-te la...
Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

1 iunie 2020

Comunicat de presă: „Evaluați corect povara salariaților din Sănătate!


Deoarece instituțiile statului nu-și fac datoria prezentării corecte și complete a situației, Federația „Solidaritatea Sanitară” atrage atenția în mod public asupra unor aspecte esențiale pentru înțelegerea situației actuale. Doar cunoscând realitatea putem identifica soluțiile corecte.
Dezbaterea publică pe tema „demisiilor medicilor” (declanșată de gestul a cca. 0,02% din salariații din sănătate) ratează analiza câtorva cauze esențiale:
(1) Medicii care tratează pacienți COVID 19, dar nu sunt specialiști în Boli Infecțioase sunt nevoiți să dobândească o nouă specializare într-o lună de zile. Dacă nu reușesc să facă asta pacienții vor avea de suferit. Evident, medicii vor avea de suferit și ei. Medicii din spitalele suport au alte specializări decât cea de Boli Infecțioase, fiind puși în situația de a învăța rapid o nouă specializare. Specializarea în Boli Infecțioase (rezidențiatul) durează 4 ani, din care 2 ani (DOI ANI) de pregătire doar la unități/secții de Boli Infecțioase. Într-o lună de zile acești medici ar trebui să învețe ceea ce se învață în doi ani. Situația este aplicabilă într-o măsură semnificativă și asistentelor medicale. Niciuna dintre instituțiile responsabile de coordonarea strategiei de luptă împotriva COVID 19 nu este preocupată de necesitatea formării rapide. Niciuna dintre instituțiile de formare nu a făcut vreun gest pentru a-i ajuta în această pregătire. Chiar dacă nu au responsabilități în zona pregătirii inițiale, nici unul dintre organismele profesionale nu a reușit să declanșeze un program de pregătire tip suport. Nu avem cunoștință ca vreuna dintre unități să fi inițiat o astfel de pregătire. Într-o lună de zile acești medici ar trebui să învețe, de unii singuri, ceea ce se învață în doi ani într-un sistem de formare autorizat, urmând să răspundă profesional pentru eventuale erori făcute într-o specializare în care nu sunt certificați și asigurați.
(2) Tot personalul din spitalele suport este nevoit să dobândească noi deprinderi profesionale într-un timp extrem de scurt (mult prea scurt pentru a se simți în siguranță). Dacă nu reușesc să facă asta se vor contamina și vor risca să-și piardă viața. În discuție nu este doar îmbrăcarea și dezbrăcarea echipamentului individual de protecție, ci și ansamblul gesturilor profesionale specific: respectare circuite, comportamente profesionale cotidiene etc. Sunt deprinderi profesionale care se capătă în ani de zile. Suplimentar, toate acestea trebuie făcute în spitale care nu au circuite specializate, adică în condițiile unui risc suplimentar.
(3) O bună parte din cei (puțini) care și-au anunțat demisia cumulează factori de risc. Este vorba de persoane peste 60 de ani (majoritatea pensionari), la etate adăugându-se și afecțiuni din categoria celor care amplifică riscul. La o estimare de 80% a procentului de salariați infectați până la sfârșitul acestei lupte, riscurile tind să se transforme în certitudini pentru mulți dintre ei, inclusiv în privința decesului. Deși am solicitat Ministerului Sănătății încă din data de 18.03.2020 scoaterea tuturor salariaților cu riscuri mari (vârstă și/sau comorbidități) din prima linie a luptei (păstrarea lor în rezervă, pentru a fi activați doar în caz de maxima nevoie), nu s-a făcut nimic în acest sens. Indiferența autorităților față de soarta acestor oameni este de fapt una dintre cauzele demisiilor pentru mulți dintre ei.
(4) Lipsa suportului social necesar pentru salariații cu probleme de familie
La apelul lansat de Federația „Solidaritatea Sanitară” în data de 19.03.2020, pentru a asigura cazarea salariaților aflați în prima linie a luptei împotriva COVID 19, fostul ministru al Sănătății s-a arătat indiferent, doar câteva autoritățile locale reacționând rapid. Chiar dacă în ultimele zile Ministerul Sănătății a început să conștientizeze problema, efectele sunt încă timide. Majoritatea salariaților sunt în continuare un factor de risc pentru membrii lor de familie. Încercările noastre de a construi sprijinul instituțional necesar pentru salariații cu probleme de familie (creșe, grădinițe, utilizarea criteriilor sociale în stabilirea detașărilor etc.) nu au avut rezultatul scontat, autoritățile dovedindu-se indiferente. Între timp s-au ivit cazuri dramatice, cu salariații i