Colţul liric


Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.

Mămica mea,

Scumpă şi dragă

La tine mă gândesc

Ca la un răsărit de soare
Pe care îl doresc.

Tu ai ochi negri,

Mari şi arzători,

În care oricât ai privi,
Te-ai pierde

Şi abisul nu l-ai găsi!

În părul tău,

Castane de toamnă văd.

Chipul tău e ca un ghiocel plăpând,

Iar gura, ca un boboc de trandafir

Ce-aşteaptă să se deschidă curând!

Eu, mămica mea,
Când prima floare va-nflori

Îți voi dărui un ghiocel, în păr să-l pui.

Iar el îți va vesti că e pururi primăvară

Iar tu regină peste ea!

Mămica mea,

Așa îmi doresc să-nceapă primăvara!

„Vechea” noastră colaboratoare (a debutat în urmă cu două ediții ale rubricii), Antonia Toader, elevă în clasa a III-a, „recidivează” cu o poezie închinată mamei. O publicăm ca un omagiu  adus tuturor mamelor, soțiilor, surorilor, iubitelor și prietenelor noastre.