Du-te la...

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

24 iulie 2021

Bornă istorică pentru Muzeul Județean Vâlcea: O SUTĂ DE ANI de la donația familiei Capelleanu


Rezoluția nr. 45.4099 din 30 iunie 1921 era actul prin care Ministerul Instrucţiunii Publice lăsa în posesia Vâlcii, dar și a a eternității donaţia pe care Esmeralda Paul Capelleanu, soţia avocatului Paul Capelleanu, a făcut-o către Liceul „Alexandru Lahovary” din Râmnicu Vâlcea:
„În conformitate cu rezoluţia Ministerială No. 45409 din 1921, privitoare la donaţiunea, pe care o face D-na Esmeralda P. Capelleanu, a unei colecţiuni de tablouri a defunctului său soţ Paul Capelleanu, pe care o dăruieşte liceului din R.- Vâlcea, subscrişii, Şt. Spirescu, director general al Bunurilor, reprezentând Ministerul Instrucţiunii şi C. G. Mihăilescu, profesor, din partea liceului din R.-Vâlcii, am inventariat astăzi, 30 iunie 1921, la locuinţa Doamnei Capelleanu din Bucureşti, strada Popa-Tatu No. 76, colecţiunea de tablouri în chestiune, de faţă fiind pe lângă Doamna Capelleanu şi Domnul Steriade, artist pictor, după dorinţa Doamnei Capelleanu. Inventarul acestor tablouri s’a întocmit în trei exemplare şi cuprinde 78 de numere trecându-se pentru fiecare tablou numele autorului, subiectul, precum şi valoarea aproximativă de azi, în total 189.300 lei, (una sută opt zeci şi nouă mii trei sute). Pentru ca donaţiunea să aibă putere legală, Ministerul va obţine autorizarea prin decret Regal cerută de codul civil şi se va face actul autentic de donaţiune conform legii”.
Urmează semnăturile celor implicaţi în actul de donaţie: Şt. Spirescu, Jean Steriadi, C. G. Mihăilescu şi Esmeralda P. Capelleanu. Scopul principal al colecţiei era enunţat în catalogul donaţiei făcută liceului din Râmnicu Vâlcea unde colecţia „poate fi sigură de o bună îngrijire, păstrare şi veneraţie din partea generaţiilor ce se vor perinda pe dinaintea ei, complectându-şi educaţiunea sufletului şi gustului pentru frumos, de care se simte mare nevoie”.

Cine a fost Paul Capelleanu?

Paul Capelleanu s-a născut la Bucureşti în 14 octombrie 1870, dar provenea dintr-o veche familie din Râmnicu Vâlcea. Fiul lui Constantin Capelleanu şi al Eufrosinei (născută Steriade), şi-a făcut studiile în Bucureşti la liceul Sf. Sava, obţinând diploma de BAC în 1888. Licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1891), a funcţionat, la început, ca procuror la Vaslui (1892), apoi ca avocat la C.F.R. (1894-1910), iar din 1910 şi până la 24 ianuarie 1919, când încetează din viaţă, a condus întregul serviciu contencios al C.F.R. A fost căpitan în rezervă şi a participat, împreună cu Regimentele 21 şi 61 de infanterie, la campaniile din 1913 şi din 1916. De asemenea, a fost unul dintre întemeietorii Societăţii „Tinerimea Artistică” din Bucureşti, care cuprindea cele mai importante nume din arta plastică românească din acele vremuri:
„El era sufletul şi mângâierea artiştilor în necazuri şi suferinţe; pe toţi îi primea, le îmbrăţişa cu căldură cauza – ori de câte ori aveau necazuri prin justiţie – căci Paul era avocet. Pe toţi îi apăra gratuit, din prea multă simpatie ce le-o purta. Şi aşa fiind, Paul era iubit de toţi artiştii. Nu era manifestare artistică, la care să nu ia şi el parte cu sufletul, îmbărbătând-o şi încurajând-o; de unde se vede dar, că o colecţie de artă în casa unui atare om nu putea lipsi; singure care îi puteau hrăni sufletul şi-l înălţa spre culmi mai înalte de idealism”.

„Cea mai frumoasă casă din Vâlcea”

În 1957, în urma unei dispoziţii ministeriale (nr. 51.234 din 1957), colecţia Paul Capelleanu se transferă de la liceul „Alexandru Lahovary” la Muzeul Judeţean Vâlcea. Din 1968, patrimoniul artistic al colecţiei a înregistrat o creştere remarcabilă prin donaţii, achiziţii, transferuri, ajungând în prezent la peste 2.316 piese (759 lucrări de pictură, 68 lucrări de sculptură, 998 lucrări de grafică, 15 lucrări de tapiserie, 476 icoane), în majoritate aparţinând artei româneşti moderne şi contemporane. Bazele îmbogăţirii colecţiei au fost puse încă din 1964-1965, când s-au făcut şi primele achiziţii de lucrări ale unor pictori locali ca Radu Theodosiu, Constantin Iliescu, Emil Ştefănescu şi Mihail Hubert. Începând cu 1969, apar şi primele achiziţii mai importante: Aurel Băieşu, Vasile Popescu, Octav Băncilă, Ion Theodorescu Sion, Grant, Artachino etc. Colecţia de sculptură, deşi mult mai modestă ca număr, se bazează în principal pe un lot de lucrări transferat de la Muzeul Storck, care au o valoare artistică deosebită şi sunt realizate de artişti români de primă mărime: Gheorghe Apostu, Oscar Han, Ion Irimescu, Ovidiu Maitec, Costel Badea, Mac Constantinescu, Dumitru Paciurea. Colecţia de sculptură conţine inclusiv două lucrări de mici dimensiuni aparţinând Miliţei Petraşcu.
Secţia de Artă a Muzeului Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlcea s-a înfiinţat prin Decizia nr. 77.109 din 22 iulie 1968 a Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, în jurul unei colecţii de aproximativ 300 lucrări de artă plastică (pictură, grafică, sculptură, arte decorative etc.), constituită în perioada 1951-1968.
Secția funcționează în cadrul Casei Simian, concepută în stil eclectic, cu puternice influențe mediteraneene. Arhitectura îmbină și elementele de gotic târziu, cu elementele renascentiste (şemineu, capiteluri), cu accentele neo-clasice (arcosoliul în altorelief cu o scenă pe tema „Răpirii Sabinelor”) sau rococo (şemineul din dormitor). Planul casei, care include şi curtea interioară, specific epocii romane, este recurent în nordul Italiei. Impresia generală reţine prin cromatică (abundenţa de „calcio vecchio”), distribuţie volumetrică şi profil (arcul în acoladă dinspre cabinet), dar şi prin pigmentul ambianţei „mudajer” spaniole. Plină de originalitate şi eleganţă, construcţia pune în valoare folosirea materialelor de cea mai bună calitate şi atenţia deosebită acordată detaliilor. Spaţiul istoric al Casei Simian cuprinde o mare sufragerie, sub-împărţită de un mare arc, limitată la capătul de nord de o absidă, iar la cel de sud de un basorelief în stil neoclasic executat de un ebenist german, care ilustrează cunoscuta scenă a răpirii Sabinelor. În prima parte a sufrageriei, plafonul este realizat în stil gotic cu penetraţii, iar în cealaltă parte este tăvănit cu bârne false transversale ca în goticul rural. Lateral, câteva scări conduc spre un birou cu plafon gotic, cu penetraţii pe console, luminat de o fereastră biforă, cu vitralii simple, circulare, realizate din funduri de cupe de şampanie din sticlă transparentă. Biroul este flancat de două încăperi, care aveau funcţia de dormitor, în cel dinspre nord, repartizat doamnei, existând un elegant şemineu sculptat în marmură şi împodobit cu motive decorative în stil rococo. Un alt şemineu, ornamentat clasic, se află în prima încăpere a sufrageriei. Anexele de pe latura de nord au fost modificate în anii ’70, fiind obţinute săli egale, moderne, eliberate de orice podoabă de stil, pentru ca spaţiile să permită expunerea lucrărilor de artă. Din vechea casă s-au mai păstrat intacte doar vechile.

Lucrări importante și la începutul deceniului trecut

Anii 2010-2012 au consemnat lucrări de reparaţii: mansardarea aripii de nord a imobilului, consolidarea acoperişului, reparaţii în curtea interioară, modernizarea beciului în spaţiu muzeal, devenind galeria „SUB-SOL”.
Întreaga activitate de la Secţia de Artă a Muzeului Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlcea se concentrează în mare măsură pe funcţia educativă a muzeului. Misiunea didactică include activitatea de cercetare ştiinţifică care se face în mod organizat şi sistematic, un accent important punându-se, de asemenea, pe îmbogăţirea patrimoniului, pe conservarea şi valorificarea lui. Îmbogăţirea colecţiilor se face selectiv, după o cercetare minuțioasă care are la bază criterii ştiinţifice.

Poți comenta aici

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alte articole de la Cultura