Astăzi, Ziua Forţelor Terestre, sărbătorită şi de militarii vâlceni
23 aprilie este data în care cadrele militare din forţele terestre sărbătoresc ziua categoriei de forţe, al cărei patron spiritual este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – Purtătorul de Biruinţă. Tradiţia impune ca în garnizoanele din ţară să se desfăşoare ceremonii militare de omagiere a jertfelor înaintaşilor şi de evocare a tradiţiilor de luptă ale unităţilor, precum şi adunări festive, simpozioane, evocări, expoziţii de carte şi foto, ziua porţilor deschise, competiţii sportive şi aplicativ militare. La aceste activităţi participă reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale, ai autorităţilor publice locale, cadre militare în rezervă şi în retragere, veterani de război.
Tradiţia sărbătorii zilei categoriilor de forţă datează din anul 1931, când, prin decret regal, s-a stabilit ca fiecare armă să îşi celebreze ziua după numele unui sfânt din calendarul ortodox. Dimensiunea istorică a Forţelor Terestre şi a biruinţelor lor izvorăşte din vremuri imemoriale, începând cu anonimii luptători pedeştri. Istoria armatei de uscat reprezintă o însumare a istoriilor armelor şi specialităţilor ce au compus-o dintotdeauna şi o compun şi în prezent: infanteria, vânătorii de munte, tancurile, artileria, geniul, apărarea NBC etc. Denumite ca atare sau nu, forţele terestre au fost la români, dintotdeauna, nu numai cea mai numeroasă componentă a oştirii, dar şi singura categorie de forţe capabilă să angajeze, să desfăşoare şi să desăvârşească lupte, bătălii şi operaţii, îndeplinind misiuni deosebit de grele, uneori fără sprijinul celorlalte componente ale armatei, situaţie mai frecvent întâlnită înainte de primul război mondial.
Bazele moderne ale constituirii şi consacrării Forţelor Terestre pot fi plasate în timp din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a procesului revoluţionar de la 1848, a făuririi statului român modern prin Unirea de la 1859 şi a înfăptuirii politicii militare a lui Alexandru Ioan Cuza. Principalele arme şi specialităţi componente existau încă din perioada 1859-1860.
În etapa actuală, Forţele Terestre constituie o componentă importantă a securităţii României prin relevanţa misiunilor acestora pentru nevoile de securitate ale ţării, care sunt nemijlocit legate de capacitatea lor intrinsecă de a acţiona în toată gama operaţiunilor militare. Menţinerea capacităţii de luptă a acestei forţe, în prezent şi în viitor, simultan cu transformarea sa într-o forţă militară pentru secolul XXI, cere un efort cumulativ pe termen lung, de timp şi resurse. În acest context, Forţele Terestre vor continua să fie puse în faţa deciziei de a menţine permanent echilibrul constant între cerinţe şi resurse.
Informaţii oferite de căpitanul Alex Mihai Radu.