ARMATA ROMÂNĂ – APĂRĂTOARE A MARII UNIRI
Acum 95 de ani, în străvechea cetate Alba Iulia, avea loc un eveniment cu valoare de simbol pentru istoria naţională – Unirea Transilvaniei şi Banatului cu Țara.
Era finalul unui proces de o complexitate rar întâlnită de desăvârşire a statului naţional unitar român, etapele precedente fiind Unirea Basarabiei şi Bucovinei din martie şi respectiv, noiembrie 1918.
1 Decembrie – Ziua Naţională a României – reprezintă sărbătoarea de suflet a tuturor românilor de acasă şi de pretutindeni, un simbol sfânt al împlinirii năzuinţei de libertate şi unitate a poporului nostru.
Dezideratul de veacuri al românilor, Unirea, a reprezentat un proces cumulativ de construire, în decursul timpului, a unei identităţi şi a unei conştiinţe naţionale care s-a realizat învingând toate vicisitudinile istorice ce au marcat destinul poporului român.
Conştiinţa unităţii de origine, de grai şi de credinţă a existat permanent în mintea şi în inimile românilor de o parte şi de alta a Carpaţilor, iar la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, s-a exprimat, într-un singur glas, voinţa tuturor românilor de a-şi da mâna în hotarele fireşti ale unui stat naţional unitar, în temeiul unităţii de neam, de limbă şi de cultură.
Actul istoric din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, este aşadar un moment fundamental al istoriei moderne a României care a permis afirmarea ţării noastre în rândul naţiunilor progresiste ale lumii. El a fost posibil prin concentrarea tuturor energiilor creatoare şi patriotice ale poporului nostru într-un efort hotărât şi exemplar pus în slujba realizării interesului naţional. A însemnat spirit de dăruire şi sacrificiu, inteligenţă politică în fructificarea unui context internaţional favorabil, dar mai ales capacitate de coagulare a tuturor forţelor pentru împlinirea unui ideal păstrat viu, ca o flacără aprinsă în sufletul românilor.
Armata a fost unul dintre garanţii edificiului statului naţional unitar, iar sacrificiul ostaşilor care şi-au dat viaţa pe câmpurile de luptă ale Războiului de Întregire a fost răsplătit de izbânda Marii Uniri înfăptuită prin voinţa tuturor românilor.
Spunem cu îndreptăţită mândrie că Armata a sprijinit cu onoare şi credinţă cauza Marii Uniri şi a contribuit permanent la realizarea profundelor transformări economice şi sociale care au urmat acestui moment istoric, trecând peste lipsuri şi greutăţi, demonstrând de fiecare dată, prin fapte şi nu prin vorbe, că are tăria şi determinarea de a răspunde ferm şi adecvat examenelor dure ale timpului, provocărilor complexe ale celor 94 de ani de istorie care au trecut de la unirea tuturor românilor sub acelaşi stindard.
Militarii activi, în rezervă sau în retragere, veteranii de război ştiu foarte bine că istoria Neamului nostru s-a scris cu multe sacrificii, iar fiecare brazdă de pământ din trupul ţării a fost apărată cu credinţă, onoare şi demnitate de către Armata Română, de aceşti oameni excepţionali care, sub puterea jurământului de credinţă, au îmbrăţişat destinul de a fi permanent în slujba Patriei.
Nu trebuie să uităm niciodată lecţia Marii Uniri!
Oricât ne-ar fi de greu, să avem în minte pilda strămoşilor noştri că UNIREA FACE PUTEREA şi că, printr-un efort comun, prin lucrul în echipă, putem învinge orice greutăţi. Este necesar să muncim planificat şi cu obiective pe termen lung, punându-ne în valoare inteligenţa, capacitatea creatoare, spiritul iscoditor în găsirea celor mai bune soluţii.
Să acţionăm cu toată răspunderea pentru dezvoltarea durabilă a instituţiei militare, în toate componentele sale, să trecem împreună peste obstacole şi să demonstrăm forţa şi determinarea noastră în împlinirea interesului naţional.
Unitatea unei naţiuni este o lucrare fără de sfârşit. Ea se înfăptuieşte zi de zi şi se apără permanent de noi toţi. Avem datoria morală faţă de cei care, cu sudoare şi sânge, au făurit statul naţional unitar român, să conlucrăm activ pentru apărarea şi promovarea interesului naţional comun al tuturor cetăţenilor României.
Astăzi, misiunile cărora trebuie să le facă faţă Armata sunt dificile şi se desfăşoară într-un context intern şi internaţional complex, marcat de ascensiunea noilor tipuri de riscuri şi ameninţări din mediul de securitate. Datoria militarilor noştri este, însă, aceeaşi – să răspundă cu promptitudine chemărilor Ţării şi să execute cu profesionalism misiunile încredinţate.
Participarea militarilor români la misiuni în afara graniţelor, în zone de conflict de pe trei continente, a sporit considerabil prestigiul internaţional al ţării noastre. Prin modul în care şi-au îndeplinit misiunile în teatrele de operaţii, militarii noştri s-au dovedit a fi cei mai buni ambasadori ai imaginii României în lume, acţionând întotdeauna cu profesionalism şi mult curaj, cu devotament, ca adevăraţi camarazi pe care partenerii şi aliaţii s-au putut bizui oricând.
De Ziua Naţională, marea familie a Armatei rememorează cu preţuire şi respect glorioasele fapte de vitejie ale eroilor neamului nostru, care au contribuit decisiv la formarea naţiunii şi a statului naţional unitar român.
Omagiem, cu pioasă recunoştinţă, eroii care au căzut la datorie în teatrele de operaţii şi pe camarazii noştri care şi-au pierdut viaţa în misiunile de instruire îndeplinite pe teritoriul naţional. Sacrificiul lor nu a fost şi nu este zadarnic.
Ei vor rămâne veşnic în inimile noastre pentru excepţionalul lor exemplu de curaj şi devotament. Cu deosebit respect, preţuim sacrificiul lor şi îndeplinim datoria sfântă de a demonstra, aşa cum am făcut-o şi până acum, că nu lăsăm pe nimeni în urmă şi avem grijă de familiile lor, de copiii lor.
Aceleaşi sentimente de preţuire şi grijă le nutrim şi faţă de camarazii noştri răniţi în teatrele de operaţii şi în misiunile de pregătire din ţară. Exemplul lor de dăruire şi abnegaţie ne motivează şi ne inspiră pe toţi, în îndeplinirea cu maximă eficienţă a sarcinilor încredinţate.
Mesajul pe care Armata îl transmite întregii societăţi, prin puterea exemplului, este unul de unitate, de încredere şi de speranţă. Armata României raportează de ziua naţiunii că are pregătirea, forţa şi determinarea de a-şi îndeplini cu profesionalism misiunea de apărare a ţării şi misiunile asumate de România în plan internaţional, oriunde şi oricând Patria o va cere. Românii trebuie să aibă încredere în instituţiile fundamentale ale statului, între care Armata stă la loc de cinste, şi să creadă în destinul şi în forţa naţiunii noastre.
Împlinire şi creaţie istorică totodată, Marea Unire din 1918 se înscrie pe linia de dezvoltare ascendentă a poporului român ca un moment remarcabil.
Înfăptuită pe principiul dreptului popoarelor la autodeterminare şi constituire a lor în state naţionale, desăvârşirea luptelor seculare ale poporului român de a-şi hotărî destinul statal.
Acest deznodământ fericit venea după patru ani de intense dezbateri şi frământări de iluzii, eşecuri şi suferinţe, ce păşeau fără sfârşit, primul Război Mondial fiind un adevărat purgatoriu pentru naţiunea română. Războiul de întregire a început sub auspiciile unui entuziasm general amplificat şi de succesul primelor operaţii ale armatei.
În acea zi de duminică, devenită din 1990 – ZI NATIONALA, cei 1228 de delegaţi, aclamaţi de peste 100.000 de oameni veniţi din mai multe localităţi transilvănene şi bănăţene au hotărât Unirea Transilvaniei şi a Banatului cu România.
Prin această istorică hotărâre se încheia procesul de făurire a statului naţional unitar român. Trebuie precizat că România nu s-a întregit ca urmare a unei victorii militare obţinute pe front.
Deciziile de unire au fost luate pe baze şi prin mecanisme plebiscitare, democratice. Sfatul păcii, Congresul general al Bucovinei şi Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia au fost organisme politice reprezentative care au adoptat hotărâri în cunoştinţă de cauză şi nu ca urmare a unor presiuni exterioare.
De asemenea, Marea Unire s-a realizat înainte de Conferinţa de Pace de la Paris, care şi-a deschis lucrările în ianuarie 1919. Forumul păcii din capitala Franţei a consacrat doar juridic o realitate în momentul când liderii puterilor învingătoare s-au întrunit pentru a pune bazele păcii.
Aşa cum am precizat, Unirea s-a realizat pe cale plebiscitară şi nu pe front, deşi forţele militare româneşti au luptat timp de aproape doi ani de zile cu harta ţării unite cu suflet. Acest efort militar care a cunoscut suişuri şi coborâşuri, nu a fost inutil, deoarece a întărit idealul Unirii. Deşi nu a intervenit direct în actul Unirii, Armata română a avut un rol important în acest proces. Ea a asigurat climatul de exprimare liberă a populaţiei din aceste teritorii şi a apărat Unirea.
În anii 1918-1920, la graniţele de est, nord şi vest, asupritorii de odinioară, dar şi pretendenţii mai noi au încercat să menţină cu forţa armelor, o situaţie anacronică.
Mai trebuie remarcat şi un alt aspect, sfârşitul Primului Război Mondial a adus cu sine mişcări sociale fără precedent care au antrenat şi forţele militare ale unor ţări mari şi puternice. In acest climat turbionar, Armata Română şi-a păstrat coeziunea şi disciplina, necontaminându-se de spiritul dizolvant atât de puternic în epocă.
Forţele militare româneşti au rămas intacte „fiind un factor de descurajare pentru toţi cei care nu au ezitat să recurgă la forţa pentru a împiedica mersul firesc al istoriei.”
Evenimentele de acum 95 de ani sunt printre cele mai frumoase clipe ale istoriei naţionale.
Este datoria noastră, a celor de astăzi, să le cinstim aşa cum se cuvine, deoarece gradul de civilizaţie a unui popor se defineşte, în primul rând, prin respectul acordat înaintaşilor.
De Ziua Naţională a României, mulţumim tuturor pentru încrederea acordată Armatei, mulţumim camarazilor pentru profesionalismul de care dau dovadă în îndeplinirea misiunilor.
Dumnezeu să binecuvânteze poporul român şi Armata României!
La mulţi ani, dragi camarazi!
La mulţi ani, România!
Cu deosebit respect,
maior Sorin Pancu – ofiţer de informare şi relaţii publice
al Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN ,,Panait Donici” şi al garnizoanei Rm. Vâlcea