Du-te la...

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

26 octombrie 2020

ALFA vs Iohannis


• Cartelul intră, în premieră, în coliziune cu Cotroceniul pe tema noului salariu al președintelui

Conform liderilor vâlceni ai Cartelului, sindicaliştii lui Bogdan Hossu (foto) au întocmit o scrisoare deschisă după majorarea salariilor celor 48 de înalţi demnitari: „C.N.S. “Cartel ALFA”, analizând propunerea legislativă privind majorarea salariilor celor 48 de funcţii de demnitari, constată că aceasta constituie o atitudine de dispreţ total la adresa românilor care trăiesc la limita sărăciei, a tuturor lucrătorilor contractuali sau funcţionari publici din sectorul bugetar, pentru această majorare neexistând, în realitate, nici un motiv întemeiat, nici de necesitate, nici de oportunitate şi care încalcă şi prevederile legale. Justificările publice făcute de diverşi demnitari nu se constituie ca argumente valabile pentru decizia luată. Astfel, se invocă reducerea sau combaterea fenomenului corupţiei, ca şi cum o indemnizaţie de circa 4.000 euro faţă de 2.000 euro în prezent, este suficientă pentru stoparea tentaţiilor demnitarilor care decid asupra unor sume de zeci sau sute de milioane de euro. Reamintim faptul că funcţiile de demnitar nu sunt funcţii exercitate ca urmare a obligării persoanelor în cauză la o muncă forţată, ci funcţii la care demnitarii au candidat, cunoscând limitările legale, ori pe care, în cazul în care nu au cunoscut aceste limitări legale, le pot abandona oricând, dacă li se par împovărătoare putându-se întoarce oricând la confortul anterior.
Trebuie să menţionăm că nu există un salariu adecvat nici pentru funcţionari publici, medici sau profesori, deşi responsabilitatea profesională a acestora este cel puţin la fel de mare ca a demnitarilor, în vreme ce condiţiile acestora de muncă în sistemul public sunt cel mai adesea degradante, dacă nu de-a dreptul periculoase. Să nu uităm ca spre deosebire de alte persoane care lucrează în sectorul bugetar, funcţiile de demnitari sunt funcţii temporare, cel mult a unui mandat şi că tentaţia de corupţie este mult mai mare, indiferent de nivelul de salarizare. Să nu uitam că directorii de companii de stat sau subordonaţii demnitarilor au venituri mai mari datorită deciziilor acestor demnitari, care au decis atât salarizarea directorilor de companii, cât şi nominalizarea subordonaţilor (de multe ori fără nici o competenţă) în diferite consilii de administraţie cu remunerarea acestora la 20-25% din valoarea salariului directorului general. Se mai argumentează de autorii propunerii legislative că, prin această reglementare, s-a urmărit “transpunerea prevederilor actelor legislative adoptate la nivelul Uniunii Europene privind aplicarea unui tratament juridic similar“, “prin metodologie şi nu ca nivel valoric”. Şi acest argument este străin de realitate, neexistând vreun act legislativ al U.E. de genul celui menţionat. O astfel de afirmaţie, pe considerentul că “mulţi ascultă, puţini pricep”, şi recurgerea la un astfel de şiretlic descalifică pe toţi cei care o susţin. Este adevărat ca preşedintele Franţei are o indemnizaţie de 14.000 euro, dar salariul minim garantat este de 1.430 euro. Deci trebuie ca retribuirea în tot sectorul bugetar să fie la nivelul de dezvoltare naţională şi nu făcută după nevoi, care reprezintă aprecieri subiective.
Ar fi fost preferabil ca, înainte de a se preocupa de propria chiverniseală, onoraţii demnitari să se fi preocupat să găsească metodologia necesară pentru punerea în aplicare a Cartei Sociale Europene Revizuite – ratificată deja de suficient de timp – cel puţin cu privire la nivelul salariului minim pe economie (raport salariu minim per salariu mediu naţional să fie cel puţin 60%), în legătură cu care România este admonestată pentru neconformitate la fiecare ciclu de rapoarte în această materie. Sau să se fi preocupat ca, din 2010 până în prezent, guvernele să aplice prevederile exprese ale legii de salarizare unitară în sectorul bugetar şi a modificării bazei de raportare, care a rămas la 600 de lei din 2010 până în prezent. Se mai invocă şi nevoia de profesionalizare a demnitarilor, iar indemnizaţia este prezentată ca un fel de momeală pentru eventualii adevăraţi “specialişti” ce ar urma să fie atraşi de mirajul aceste indemnizaţii. Fragilitatea acestui aşa-zis argument este atât de evidentă, încât aproape că nu mai este nevoie de comentarii.”

Poți comenta aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alte articole de la Economie