A doua catagrafie a Râmnicului – 1835 (1)
• încearcă să cunoşti mai bine Râmnicul, istoric, cultural şi economic, cu atât îl vei preţui şi iubi mai mult
„Catagrafia cu toţi hălăduitorii oraşului Râmnicului, după Porunca Cinstitei Ocârmuiri, cu arătarea de meseria ce au fieştecare cu nr. 5836/1835” (Prezentare succintă şi comentată).
În realitate, e greu să ridici vălul negru al trecutului şi să scuturi praful timpului scurs. Din această privinţă, ne-am petrecut câţiva ani ştergând praful de pe vechi cărţi şi dosare cu diverse documente. Ar fi o nesăbuinţă, cred, să scriem măcar o idee, un cuvânt despre trecutul Râmnicului sau despre evoluţia sa, pentru că şi cei care au trăit o parte din evenimente şi-ar putea depune mărturii, din păcate, nu mai este nimeni în viaţă care să ne poată da asemenea informaţii.
În descrierea „Catagrafiei din 1835”, ne bazăm numai pe izvoare documentare. Scopul nostru este de a descrie catagrafia, întocmită după dispoziţiile şi normele administrative şi de stat, privitoare la dezvoltarea oraşelor prevăzute în Regulamentul Organic din 1831.
De fapt, ce este Catagrafia?
Listă nominală sau registru în care erau înregistraţi nominal, la anumite date, toţi locuitorii unei regiuni şi unui ţinut, ai unei circumscripţii etc.
Termen utilizat în lucrările de cancelarie, pentru a denumi orice listă sau inventar.
S-a afirmat că aceste catagrafii întocmite în litera Regulamentului Organic au făcut un pas important spre unitatea administrativă.
Regulamentul Organic a fost pus în aplicare în 1831 în Ţara Românească şi în 1832, în Moldova. Cuprinzând dispoziţii aproape identice în ceea ce priveşte administraţia de stat, pe lângă multe dispoziţii sunt şi cele privitoare la dezvoltarea oraşelor. Regulamentul Organic s-a tipărit în mai multe ediţii, începând cu cea din 1832, de la Bucureşti, şi alte două în 1842 şi 1847. Prin aplicarea Regulamentului se înfiinţează Magistrul Oraşului Râmnic. Acesta va deveni în 1864 Primăria Comunei Urbane Râmnicu Vâlcea, condusă de primarul din acea vreme Nicolae Iancovescu (1863; 1876-1883).
Catagrafia din 1835 este întocmită după alte criterii faţă de prima catagrafie a Râmnicului din 1831. În anul întocmirii catagrafiei, oraşul era cunoscut drept „ unul dintre cele mai frumoase şi prospere oraşe ale Olteniei”. În catagrafie, oraşul este împărţit în două culori: Culoarea neagră cuprinde partea de vest, începând, cu aproximaţie, cam pe unde trece astăzi strada General Magheru, spre Dealul Capela şi strada Ştirbei Vodă. În această culoare, sunt înregistraţi 195 de proprietari de case, consideraţi ca şi capi de familie.
Culoarea roşie cuprindea partea de est, începând cu aproximaţie de la strada General Magheru actual, până la Olt. În această culoare, sunt înregistraţi 156 de proprietari de case, consideraţi şi capi de familie.
Altă precizare importantă prezentată în Catagrafie este şi locul unde s-au aflat aceşti proprietari mai înainte cu locuinţa: născuţi în oraşul Râmnicul Vâlcii – 156 locuitori, născuţi în diverse localităţi din judeţul Vâlcea şi stabiliţi în Râmnic, 45 de locuitori, veniţi în Râmnic din alte judeţe din ţară – 62 de locuitori, veniţi din alte ţări europene şi stabiliţi în Râmnic, 27 de locuitori, pe naţiuni se împart astfel: 15 sârbi, 6 greci, 4 nemţi şi doi evrei.
CONTINUARE…