153 ani de la Unirea Principatelor

Congresul marilor puteri euro­pene de la Paris din 1856 a luat în discuţie şi problema unirii Principa­telor române. Congresul de la Paris a hotărât consultarea românilor prin adunări ad-hoc, adunări care au decis unirea. Convenţia de la Paris a admis că viitorul stat român să se numească Principatele unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, cu doi domnitori. Astfel, poporul l-a ales, în data de 5 ianuarie 1859, ca domn al Moldovei pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, iar la 24 ianuarie, acelaşi Cuza a fost ales domn al Ţării Româneşti. Trebuie spus că-n cei şapte ani de conducere, Alexandru Ioan Cuza l-a avut ca ajutor de seamă pe marele cărturar Mihail Kogălniceau.

Pe lângă reformele adminis­trative – unificarea administrativă, secularizarea averilor mănăstireşti, împroprietărirea ţăranilor – care au întărit unirea, domnitorul Cuza a pus accent pe construirea de fabrici şi întemeierea unor bănci.

Lupta pentru s-a dus în conti­nuare, în 1877 fiind marcat un mo­ment important pe drumul spre da­ta de 1 decembrie 1918, când s-a derulat marea unire de la Alba Iulia. Pe plan extern, România a aderat la „Tripla alianţă” formată din Ger­mania, Austro-Ungaria şi Italia.