UN „FABER” AL CULTURII VÂLCENE ŞI NAŢIONALE: IOAN ST. LAZĂR

Există în România un om care trăieşte întru cultură şi pentru cultură, dar şi pentru componenta de bază a acesteia – învăţă­mântul (preuniversitar şi universitar deopotrivă). Perseverent fără ostentaţie şi organizator de excepţie, el pare hărăzit (sau – poate, cine ştie? – „programat” de un destin inexorabil!) să-şi cheltuiască energiile, timpul şi cunoştinţele pentru a aşeza zilnic câte o o cărămidă la edificiul spiritualităţii noastre. În centrul păienjenişului propriu de drumuri şi iniţiative, construit de el – cu migală, tenacitate şi răbdare de benedictin – pe parcursul a peste patru decenii – se află mica sa Romă pe care o slujeşte cu har şi credinţă impresio­nante, cultura spirituală în general şi cea a românilor, în special, prin reprezen­tanţii de vârf ai acesteia: Antim Ivireanul, Mihai Eminescu, Constantin Brâncuşi, Vasile Posteucă, Vasile Avram, Nicolae Steinhardt, Bartolomeu Anania, Gheor­ghe Popescu-Vâlcea, Ilie Boca etc. Cele trei locuri de pe podiumul preocupărilor sale decenale, sunt – toate – de rangul întâi, doar alternanţa lor le deosebeşte: creaţia populară, cultura noastră veche şi premodernă, precum şi literatura contemporană (în sensul foarte larg al cuvântului, şi în cel propriu), cu corolarul acesteia, publicistica/presa literară

Paradox al istoriei (cultural-literare, în primul rând) şi totodată – întâmplare fericită şi salutară pentru oraşul de la poalele Dealului Capela, unul dintre sluji­torii cei mai avizaţi şi mai fervenţi ai spa­ţiului vâlcean, îndrăgostit pentru totdeau­na de reşedinţa judeţului, nu este râmni­cean! Personajul din portretul de mai sus (l-aţi recunoscut, desigur, pe cărturarul – filolog de formaţie – IOAN St. LAZĂR, n. la 1 noiembrie 1943 în oraşul Giurgiu) a fost “adoptat” de vâlceni acum 45 de ani (1968), în urma recomandării unui foarte bun cunoscător al său – nimeni altul decât Gheorghe Deaconu, fostul coleg de facultate (şi de . . . proiecte culturale!), acesta din urmă  fiind, de asemenea, nevâlcean (n. în satul Piatra din Cio­frân­genii Argeşului). I-a fost dat culturii vâl­cene, îndeosebi celei populare, dar nu numai, să aibă parte astfel, de unul dintre tandemurile culturale de excepţie, be­nefic nu numai pentru Râmnic şi Vâlcea, ci pentru întreaga ţară.

Angajat prin transfer ca instructor meto­dist la Centrul de Creaţie Vâlcea, cărturarul purtând numele şi calităţile ace­lui personaj biblic credincios şi înde­lung răbdător, Ioan St. Lazăr l-a secon­dat cu mare eficienţă pe directorul de atunci al instituţiei (Gh. Deaconu), iniţiind sau/şi desfăşurând o serie de proiecte culturale, atât în domeniul culturii popu­lare, cât şi al celei scrise, din care enu­merăm doar câteva: ”Cântecele Oltului”, “Hora Costumelor”, “Învârtita Dorului”, “Co­coşul de Hurez”, Asociaţia Folclorişti­lor şi Etnografilor Vâlceni, Cercul Poeţilor Populari “Gheorghe Bobei”, Cercul literar “Casa de sub pădure” (împreună cu ma­rele scriitor Dragoş Vrânceanu, originar din Băbenii Vâlcii). De asemenea, Dom­niei Sale i se datorează, în bună parte, înfiinţarea unei serii întregi de societăţi, asociaţii şi alte structuri organizatorice culturale, literare şi artistice, care au avut (şi unele au în continuare) un rol esenţial în dezvoltarea şi promovarea culturii Vâl­cii (şi nu numai!), printre care: Societatea Literară “Anton Pann”, Fundaţia Cultu­rală “Dascălul Vâlcean”, Asociaţia Artiş­tilor Plastici Amatori, Asociaţia Foto­gra­filor Artişti din Vâlcea, Societatea Cultu­rală „Anton Pann”, Forumul Cultural al Râmnicului, Fundaţia Culturală “Sfântul Antim Ivireanul”, Zilele Editurilor Vâlcene şi altele. A iniţiat şi organizat deschiderea Scuarului “Bartolomeu Anania” (în Râmnicu-Vâlcea), s-a implicat esenţial în denumirea a zeci de străzi din Râmnic, a contribuit la proiectul “Aleea Personalită­ţilor din Vâlcea”, a iniţiat şi organizat anual manifestări de nivel naţional, precum Zilele Sfântului Ierarh “Antim Ivi­reanul” (aflat la a XV-a ediţie, în septembrie a acestui an), Memorialul “Bartolomeu Anania” şi multe, multe alte­le, pentru a căror evidenţiere şi descriere exhaustivă ar fi necesară o carte întreagă (la care, deja, se lucrează!).

În calitate de director al Bibliotecii Judeţene Vâlcea, timp de 8 ani (1975-1983), a promovat această instituţie la nivel naţional, prin iniţierea a numeroase acţiuni culturale care şi-au dovedit vala­bilitatea până în zilele noastre: „Emines­ciana”, „Memoria Râmnicului”, „Legături istorice între judeţele Vâlcea şi Sibiu” (acţiune realizată în comun şi în deplină reciprocitate cu vestita Biblioteca ASTRA din Sibiu), precum şi simpozionul interju­deţean “Oltul în conştiinţa românească”, prin care se realizează, pe anumite teme, adevărate bănci de date de natură bibliografică despre aceste judeţe, la nivel naţional.

Timp de mai mulţi ani, activitatea sa didactică de excelenţă ca profesor în învăţământul preuniversitar (la Liceul “Mircea cel Bătrâ”) şi apoi ca lector şi conferenţiar la filialele din Râmnicu-Vâlcea ale universităţilor “Spiru Haret” şi Piteşti, a avut ca nobil rezultat imediat creş­terea calităţii învăţământului râmni­cean, iar în perspectivă apropiată – for­marea unor alţi înzestraţi slujitori ai cate­drei, cercetători şi scriitori; în prezent, mulţi dintre aceştia profesează sau des­făşoară activităţi creative şi de cercetare în municipiu, în ţară şi peste hotare.

Prin cărţile de autor şi studiile publi­cate, ca specialist (cu doctorat la bază) în etnologie şi folclor (Călătorie de recu­noaş­tere. Studii de etnologie, folclor şi artă populară – 2003, Mitologie şi litera­tură comparată. Fragmentarium – 2005, Teoria literaturii. Recurenţa creatoare – 2005, Recurenţa în procesul creaţiei popu­lare. O introducere în gramatica to­po­surilor folclorice – 2009), prin volumele de eseuri, critică, teorie şi istorie literară (Sfântul Antim Ivireanul – vistierie de daruri. Omul, umanistul, artistul, sfântul – 2000, Sfântul Antim Ivireanul – orator creştin – 2005, Dioptricon. Contribuţii de teorie, istorie şi critică literară – 2009), versuri (Premiul pentru  Poezie, acordat  în 1996 de către Direcţia pentru Cultură Vâl­cea, pentru placheta de versuri Mă­iastra), Ioan St. Lazăr a contribuit, efec­tiv, la dezvoltarea şi afirmarea literaturii vâlcene în context naţional; avem, aici, în vedere şi contribuţiile sale publicistice la reviste cultural-literare consacrate, prin­tre care: „Argeş” (Piteşti), „Ateneu” (Ba­cău), „Caietele ASER” (Bucureşti; Ora­dea), „Cerc” (Facultatea de Litere a Uni­versităţii Bucureşti), „Dacia literară” (Iaşi), „Portal Măiastra” (Târgu-Jiu; mem­bru în Colegiul de redacţie) „Ramuri” (Craiova), „Renaşterea” (Cluj), „Studii şi comunicări” (Sibiu), „Studii şi comunicări de etnologie”, „Tabor”, „Tribuna” (Cluj) etc.

După iniţiativa regretatului profesor univ. dr. Dan Horia Mazilu (ulterior, aca­de­mician şi cetăţean de onoare al Râm­nicului), a preluat organizarea Centrului de Studii Medievale şi Premoderne « Antim Ivireanul », iniţiind sesiunile anuale de comunicări ale acestuia, pe care le include în revista „Lumina lumii”, tipărind până acum două antologii de studii Antimiana, dedicate ocrotitorului spiritual al Râmnicului.

A alcătuit şi îngrijit (singur sau în cola­borare) numeroase culegeri şi volu­me de creaţie literară originală, precum şi docu­men­tare monografice şi culegeri cu carac­ter omagial, referitoare la perso­nalităţi şi evenimente importante ale culturii şi lite­ra­turii râmnicene, vâlcene şi naţionale: Şcoa­la Mihai Pop, vol. I (1997) şi vol. II (2007); Marian Creangă, Imnele cărţii (1998); Sfântul Antim Ivireanul – ocro­titor spiritual (1999), Bartolomeu Valeriu Ana­nia, Du-te, vreme, vino, vre­me (2001), An­ti­miana – I (2004), Episco­pia Râmnicului. 500 de ani de la înfiinţare (1503-2003), editat îm­preu­nă cu Centrul de Studii Me­die­vale «Antim Ivireanul» (2005); Sfântul Antim Ivireanul – orator creştin (2005), Casa de sub pădure II. In memoriam Dra­goş Vrân­ceanu (1907-2007) (2007), Anti­miana II (2012), Un om pentru eternitate – Bartolomeu Valeriu Anania (2012) etc. În plan editorial, a con­tribuit (ca iniţiator/ în­te­­meietor, direc­tor, secretar de redac­ţie, redactor şef sau redactor) la înfiinţa­rea a numeroase publicaţii, dintre care amin­tim: “Vâlcea literară”, “Izvoraşul”, “Al­marom”, “Lumina lumii” (aflată la nr. 22), “Dascălul vâl­cean”, “Povestea vor­bei”, “Forum-V” şi altele.

Ioan St. Lazăr este unul dintre “fabricanţii” de cultură cei mai importanţi ai Vâlcii şi ai Râmnicului; afirmăm – fără teama de exagerare – că, într-un fel sau altul, spiritualitatea vâlceană şi renumele cultural al Vâlcii şi al Râmnicului din ultimii 45 de ani, îi datorează o parte însemnată din strălucire.

Laborios, competent, perfecţionist, riguros şi discret, Ioan St. Lazăr nu a cerut niciodată nimic pentru sine, ci totul – pentru comunitate. Recenta acordare a titlului de Cetăţean de onoare al Râmni­cului, cu unanimitate de voturi, atât din partea membrilor Consiliului local, cât şi a proponenţilor forumişti, a fost o răsplată meritată “cu asupra de măsură”, dovedind reciprocitatea sentimentelor de dragoste şi preţuire ale râmnicenilor, pentru acest cărturar român de excepţie.

LA MULŢI ANI, MAITRE! şi multă să­nă­tate, pentru ca Râmnicul şi Ţara să beneficieze în continuare de darurile pe care Mama şi Natura-Dumnezeu ţi le-au dăruit.