Scurt istoric al Dealului Capela (2)
Cercetătorul Petre Drăgoescu ne oferă varianta proprie referitoare la Boul de piatră: „Pe Dealul Capela, vor fi stat sanctuarele coloniştilor romani, întrucât de la unii dintre aceştia a rămas până azi o nămetenie de piatră de o formă curioasă pe care localnicii o numesc Boul de piatră, ştearsă asemănare a unui animal sfânt”. În aceeaşi carte, la pagina opt, autorul ne mai spune: „În timpul ocupaţiei austriece, se întemeiază o mănăstire a franciscanilor, aceştia au clădit pe dealul Râmnicului o capelă de unde numele de azi al dealului” (Petre Drăgoescu, Râmnicul Vâlcii, Editura Ramuri, Craiova, 1944, p.4 şi 8).
Încercăm să vă oferim câteva informaţii interesante în legătură şi cu toponimul Capela şi începem cu explicaţiile date de câteva dicţionare şi enciclopedii: „Capela- bisericuţă (la catolici) paraclis, mică biserică (în cimitir), din paraclis făcut-a capelă luterană (din literatura italiană) CAPPEELLA”.
Lucian Predescu ne oferă varianta următoare: „Capela de la Râmnic (Vâlcea) lângă oraş, cu ruinele unei bisericuţe catolice – la locul Boul de Piatră, resturi dintr-un altar roman”.
După aceste succinte lămuriri, să încercăm prezentarea toponimului Capela şi din punct de vedere istorico-geografic: „Dealul Capela, din partea apuseană a oraşului, şiu-a luat numele de la o capelă catolică, clădită pe acest deal” O altă explicaţie o găsim în revista „Arhivele Olteniei” în articolul „Descrierea şi proiectele de fortificaţie din Oltenia întocmite de inginerul maior I.C. Weiss din 1731”: „În crochiu se văd: la nord, mănăstirea şi reşedinţa episcopală cu fortificaţia, la sud, oraşul, la răsărit, Oltul şi munţii, la apus, un deal în vârful căruia era o capelă. Cu siguranţă, era vorba de Dealul Capela”. Descrierea se găseşte mai detaliat în „Academia Română, MSSC, Manuscris german, 1997, 64.
O informaţie destul de interesantă, pe care trebuie să o luăm în consideraţie ne-o oferă „Geneaologia familiei Capelleanu 1745-1902”: „Oraşul Râmnicul Vâlcea face parte din România Mică (Oltenia). El se află situat între apa Oltului la răsărit şi-un deal mare la apus, care se numeşte Capela, această denumire vine de acolo că pe timpul când România Mică se afla sub dominaţia Austriei, la capul acestui deal în partea despre Episcopia de astăzi a Râmnicului sau Noului Severin, se fondase o mică biserică pentru cultul creştinilor apuseni (catolici). Această biserică care, cu timpul, a dispărut, poporul o numea Capella Nemţească şi de-acolo a rămas numele dealului Capella”.
În concluzie, credem că informaţia înscrisă în acest text poate i luată în consideraţie şi coroborată cu cele prezentate în „Revista Olteniei” nr. 37-38/1928, putem fi siguri că denumirea provine de la Capela Franciscană, care se mai afla pe deal şi după anul 1731.
Dealul Capela, pe la jumătatea secolului al XIX-lea nu era practicabil decât pentru picior şi numai în zona cunoscută sub numele Moşia Capela – Vatra Episcopiei, aşa cum este prezentată în planul Râmnicului din anul 1857.
A fost o vreme, când pe creasta dealului se putea circula cu carele cu boi, care transportau lemne de foc pentru locuitorii oraşului. Spre finele secolului XIX, s-a trecut la împădurirea Capelei cu brazi.
În „Situaţia judeţului Vâlcea espusă Consiliului General cu ocazia deschideri sesiunei ordinare din anul 1898, în care prefectul Alexandru Crâsnaru spunea la capitolul „Starea economică a comunelor urbane şi a plaselor din judeţ la pagina 7”: „… Comuna a contactat un împrumut de 500.000 lei din care se fac următoarele îmbunătăţiri… În fine, Ministerul Domenilor a aprobat plantarea cu brazi a dealului Capela”.
CONTINUARE…