Salvați arhitectura satelor vâlcene!
Motto: Încearcă să cunoşti mai bine Râmnicul, istoric, cultural şi economic, cu atât îl vei preţui şi iubi mai mult
Noi, românii, putem arăta lumii cu mândrie un caracter unic cu totul original. Acesta nu este decât cel pe care îl exprimă din plin arta noastră populară. Aceasta își are locul ei de cinste în măreața varietate a artei universale pe care nimeni nu i l-a putut și nu i-l va putea tăgădui nimeni niciodată. Arta noastră populară reprezintă garanția eternizării etnicului românesc peste toate frământările și transformările istorice. Manifestările de artă populară pe care le înregistrăm de-a lungul veacurilor și până azi rămân documente importante care ne vorbesc despre cultura material originală, fiind, în același timp, mărturii grăitoare de experiență de viață acumulată și transmisă din generație în generație.
Tot din creația populară se pot desprinde și trăsăturile tipice ale unei culturi făcute tocmai în procesul muncii și vieții. Obiectele artistice întovărășesc omul pas cu pas în muncă ca și în clipele de răgaz întocmai ca și cântul nostru popular. Legătura dintre artă și diferitele aspecte ale vieții ne-o dovedesc diferitele creații de artă populară: locuința, îmbrăcăminte, obiecte, casnice, unelte de muncă etc.
Creațiile populare îmbină armoniosul cu frumosul, rămânând mereu vii și actuale, aceasta datorită faptului că ele exprimă forțele, caracterele și gusturile artistice ale neamului nostru.
Folosind calitățile materialelor care stau la îndemână, folosind și toate celelalte mijloace pe care le oferă cunoașterea temeinică a unor tehnici originale, dorind să imprime obiectului creat felul său de a gândi și compune creația sa, artistul popular a redat în opera sa finală viața care l-a înconjurat și însoțit.
În privința arhitecturii, modele arhitectonice ale locuințelor răspândite pe tot întinsul județului Vâlcea s-au păstrat în exemplare mai valoroase și mai numeroase în zonele montane și de deal.
În acest județ, din punct de vedere al arhitecturii, casa țărănească prezintă o mare varietate de forme, aceasta fiind determinată de condițiile economice ale zonei noastre. Demn de remarcat este și faptul că forma caselor de aici păstrează tradițiile cele mai autentice ale epocilor anterioare, dar creează în continuare și o serie de forme noi populare ca expresii ale evoluției tehnicii și cerințelor mereu crescânde.
Ca tipuri arhitectonice, relevăm ca fiind cele mai izbutite următoarele:
Casa joasă simplă – așezată pe o temelie de piatră mai mult sau mai puțin dezvoltată, ea este construită din lemn și are planul compus din două încăperi cu o singură intrare. Casa joasă veche nu cunoaște prispa dezvoltată pe mai multe laturi, ea evoluând și ca plan și ca elevație până la casa cu trei încăperi și prispă cu pălimari și stâlpi zidiți cu sau fără arcadă de cărămidă.
Casa înaltă – care prezintă mereu la nivelul superior o „sală” pe stâlpi cu pălimari și alte două încăperi. Casa înaltă este ridicată pe soclu de zidărie la 1,5 metri înălțime până la 2 metri de la nivelul solului. Acest soclu în continuarea pălimarului sălii de la etaj închide pivnița puțin săpată în care se intră printr-un gârlici închis, de cele mai multe ori cu o ușă cu zăbrele.
Plastica acestui tip de casă este deosebit de atrăgătoare putând fi socotită ca distribuție și proporții un model și o realizare de seamă a meșterilor constructori locali.
Casa vâlceană cu foișor – care este poate cel mai izbutit tip de casă românească și care își are centrul chiar în județul nostru este adaptată unui climat moderat și legată în unele zone pomicole și viticole. Casa cu foișor este un element de decor perfect integrat în peisajul și viața rurale vâlcene.
La cele mai noi construcții, foișorul își pierde caracteristicile vechi și este așezat către mijlocul locuinței având de multe ori și funcția de acoperiș al scării de intrare pe sala nivelului superior.
Casa joasă în unghi – reprezintă cel mai recent tip de casă ale cărei exemplare se găsesc azi în construcție. De o vădită influență orășenească în materie de plan, elevație și decorație, acest nou tip de casă înlocuiește prispa ori sala de pe întreaga fațadă principală uneori cu un foișor de intrare. Este un tip hibrid ieșit din dezvoltarea naturală a unor case noi ce se încadrează în tipurile de casă joasă sau chiar înaltă.
Ornamentația în arhitectura țărănească vâlceană veche se reduce la cioplirea stâlpilor prispei și foișorului și a grinzii principale, a prispei numită „corună”.
Principalele motive decorative folosite sunt: cercul dințat în care se înscrie hexagonul înșelat, format din arce de cerc și care simbolizează soarele, siluete de păsări și stilizări vegetale, dintre care preferate sunt bradul și vița de vie.
Ornamentația casei vâlcene vechi este redusă, simplă, chiar sobră. Se poate spune că azi, în zona noastră este pe cale de a se forma o nouă arhitectură țărănească prevăzută cu coloane și arcade.
Se observă, în ultimul timp, în majoritatea comunelor vâlcene tendința de prost gust de a împodobi exterioarele caselor țărănești cu tencuială colorată prea vie din care ies în evidență cioburi de oglinzi.
O considerație strict personală și complet profană, este vorba de un tip de ornamentație departe de a putea fi vreodată considerată frumoasă și este de datoria comunității ca, atunci când se prezintă administrației locale un plan de casă, prioritate să aibă stilul autentic. De ce? Pentru că o casă autentic vâlceană păstrează nu numai tradiția și linia locurilor, dar menține și interesul și personalitatea.