Râmnicul, prezent la Expoziţia Generală Română din 1906

Motto: „Încearcă să cunoşti mai bine Râmnicul, istoric, cultural şi economic, cu atât îl vei preţui şi iubi mai mult”

La sărbătorirea a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, 25 de ani de la întemeierea regatului şi 1800 de ani de la ocuparea Daciei de către Traian şi stabilirea celor dintâi colonişti, Bucureşti-ul avea să marcheze toate aceste borne cu un fast nemaiîntâlnit până atunci.

În 3 mai 1905, s-a ţinut şedinţa mem­brilor Adunării Deputaţilor în care s-a votat proiectul de lege prin care Guvernul era autorizat ca pentru această mare adunare aniversară, să organizeze în capitala ţării, Bucureşti, o expoziţie naţio­nală, la care erau invitate să ia parte şi unele ţări străine, doar în baza unor anumite considerente. Proiectul de lege a fost votat şi de Senat, doar două zile mai târziu.

În Monitorul Oficial nr. 43, de la 26 mai 1905, a apărut şi Decretul Regal prin care Dr. C. Istrati, membru al Academiei, profesor la Universitatea din Bucureşti, senator şi fost ministru, a fost numit co­misar general peste expoziţie. Locul ales a fost Câmpul Filaretului, acelaşi despre care în ziarul „Românul”, apărut din 9 august 1857, se scria cu mare emfază la 5 decembrie 1860: „Cu oarecare bună-credinţă din partea Guvernului cât şi din partea cetăţenilor, crez că, chiar toamna viitoare, am putea avea aici, în Bucureşti, o expoziţie naţională. Locul cel mai potrivit pentru aceasta ar fi, după părerea mea, Câmpul Filaretului, numit în anul 1848, Câmpul Libertăţii”.

În tot secolul XX, Câmpia Filaretului a fost locul preferat al poporului pentru zilele sale de mare sărbătoare :„Arnăuţii din curţile domneşti făceau aici exerciţi de călărie”. Câmpia Filaretului a rămas mai departe cu acest nume până la Revoluţia din 1848. Guvernul provizoriu, prin Decretul nr. 17, a hotărât ca această câmpie a Filaretului să se numească , mai târziu, Câmpul Libertăţii. (Anul 1848 în Principatele Române, volumul I, Bucureşti, 1902).

În iunie 1905, au început primele lu­crări care au transformat câmpia mo­cir­loasă într-un încântător parc. Planul ge­neral a fost făcut de arhitectul peisagistic francez Redont iar pavilioanele expoziţiei au fost construite de arhitecţii români Bur­cuş şi Victor Ştefănescu (George Ionescu, Bucureşti, Ghid Istoric şi artis­tic, 1938, p.263-264).

Ca pavilioane mai importante, expo­ziţia se putea mândri cu: reprezentarea Primăriei, a Camerei de Comerţ, Palatul de Industrie, Lucrărilor Publice, Pavilio­nul Regal, Pavilionul de Agricultură, In­dus­tria Casnică, Minele, Carierele şi Do­meniile. Toate aceste pavilioane au fost concepute şi executate, după modelul vechilor case boiereşti sau mănăstiri.

Din judeţul nostru, au fost alese două modele: reconstrucţia vechii mănăstiri Horezu, cu frumoasele sale pridvoare în arcade, ca exemplu de arhitectură din timpul lui Constantin Brâncoveanu. A doua se afla lângă Pavilionul Artelor, era o copie după Cula Familiei Greceanu.

Expoziţia a fost inaugurată şi termi­nată, cu un ceremonial deosebit în ziua de 6 iunie 1906. Au fost invitate să parti­cipe, cu exponate capitalele tuturor jude­ţelor. Râmnicul a fost prezent cu diferite exponate în pavilioanele: 10 – Camerele de Comerţ, 11 – Pavilionul Industriei, 12 – Pavilionul Agriculturii, 14 – Mine şi ca­riere, 16 – Geniul Civil, Culte şi Instruc­ţiuni Publice, 38 – Grota fermecată, 52 – Palatul Artelor, 54 – Pavilionul Confec­ţiunilor, 104 – Ceramică, 152 – Pavilionul Meseriaşilor.

Oraşul nostru este prezent cu o ofertă generoasă de produse agricole, industriale, precum şi exponate din alte domenii. Iată, pe larg, produsele şi exponatele cu car Râmnicul a ieşit în faţă: în Pavilionul agriculturii, produse de origine vegetală şi animală ai produ­că­torilor: fraţii Avramescu (porumb şi grâu), C.C. Cismar (dovleci), D.A. Măciuceanu (porumb, orzoaică, nuci, vin, rachiu), Şt. Pleşoianu (vin), M. Rădulescu (ţuică), I. Luciu (vin);

În Pavilionul Industriei, sunt aduse produse făinoase, în sectorul „Pivniţa de vinuri sub Pavilionul Artelor”, oraşul era prezent prin Ion Dumitrescu – vinuri, ţuică şi rachiu, Gh. Sabin – vinuri, I.D. Simian cu odgon, I. Simian cu împletituri de sfoară.

În Pavilionul  Industriei Casnice, râm­nicenii erau D. Almăşanu – chimire, Viţa Avramescu – cusături, Loli Baroh – pro­soape, Paraschiva I. Bobescu – peschir (pânză de şters pe obraz şi pe mâini, ştergar, prosop, maramă, basma cu care se leagă femeile pe cap), Jaina Dobri­ceanu – prosoape, pantaloni, cămăşi, M. Dobriceanu – prosoape şi cămăşi, Ma­tilda Hitz – covoare, Maria Holmaci – pieptare şi mentene (haină ţărănească cu mâneci, lungă până mai jos de brâu, împodobită cu găitane pe la cusături), G.D. Iabrini – ouă încondeiate, Cornelia Iacovescu – cuverturi, feţe de pernă, Maria I. Ludvic – port/vizite de seminţe de dovleac), M. Vernescu – ploscă, E. Temelie – batiste, evantai, N. Şteflea – chimire, Ştefan Pr. Stănescu – marame, Pr. N . Răuţ – maramă, patrafir.

Pavilionul Mine şi Cariere, cu pro­duse de mobilier de fier şi lemn, tâm­plărie, Râmnicul însemna: Fr. Eitel- tâm­plărie, Vasile Georgescu – mese de fier, D. Sabin – articole din ghips.

Pavilionul cu produse de tăbăcărie –curele, şelărie şi articole de piele pentru voiaj: F.Clenrat – opinci, Fraţii Manciu şi Schmidt – pielărie, Roşca şi Ghimbu – pie­le, N. Răcuciu – piei, N. I. Simian – piele tăbăcită.

Pavilioanele particulare au cunoscut plăcile şi foile de aramă ale Râmnicului aduse de către A. Irynay.

Artele frumoase locale erau repre­zen­tate prin Didina Răculian cu ale sale tablouri.

Pavilionul Primăriei – igienă şi asis­tenţă publică s-a bazat pe prezenţa lui Victor Carol.

În grupul arheologia preistorică şi istorică îl găsim pe doctorul Florescu prin icoană şi monede vechi, M. Răuţ cu falca petrificată.

În grupa de obiecte bisericeşti – istorice,oraşul este prezent prin munca lui I. Panaitescu şi ale sale şapte obiecte vechi bisericeşti, preotul N. Răuţ cu un pistolnic (masă din mijlocul altarului unei biserici, pe care se ţin obiectele de cult, vechi din 1770) un culion (potcap de catifea, fără borduri, de culoare neagră la călugări, roşie la protopopi şi albastră la preoţii de rând, din secolul XIII).

În grupa haine, ţesături, cusături, mobile, arme de la străbunii noştri, expo­ziţia găzduia de la Râmnic, exponatele lui Chivulescu Ispas, pistoale vechi, M.V. Frătinescu, capoade de damă din 1830, Al. Iancovescu un corn de vânătoare, un pistol vechi fără cocoş, o maşină veche pentru umplut cartuşe vechi, o ploşchiţă (vas de lemn, rotund şi turtit, cu gâtul strâmt şi care se poartă atârnat de o curea) pentru ţinut iarbă, preotul M. Răuţ, un alt culion vechi şi Ch. Şt. Rădulescu, un iatagan din vremea fanariotă.