Profesorul Iulian Postelnicu, fiu al satului Stănești-Stoilești
Avem oameni care, am putea spune, „sfințesc locul”prin acțiunile pe care le desfășoară. Sunt cetățeni simpli, fără vreo funcție în administrația locală sau altă instituție, care au făcut ceva pentru localitatea de baștină și cu care ne putem mândri. Un astfel de om este Iulian Postelnicu, profesor de istorie-geografie, care a făcut multe pentru Școala din Stoilești, comuna natală, scriind și „Monografia Stoileștiului”, fiind și membru al Ligii Scriitorilor din România. Prezentăm mai jos, pe larg, fișa biografică a profesorului Postelnicu:
Postelnicu P. Iulian s-a născut pe data de 7 iulie 1932, în localitatea Stoilești, județul Vâlcea, sat Stănești. Fiul lui Petre și Ștefania a făcut cele patru clase la școala din satul natal, absolvindu-le în iunie 1943. Din septembrie 1943 și până-n iunie 1951 (opt clase) a urmat cursurile Liceului Pedagogic din Sibiu, obținând diploma de învățător. A fost repartizat la Școala Stoilești ca profesor de istorie – geografie (septembrie 1951 – septembrie 1952). În toamna anului 1952, a fost încorporat în armata română , la trupele de grăniceri, unde a stat trei ani, obținând rezultate bune, fiind gradat și lăsat la vatră. În luna noiembrie 1955, a fost încadrat la Școala Centru Stoilești ca profesor de istorie-geografie, apoi profesor licențiat (6 ani) la Facultatea de Istorie din cadrul Universității București. Pe parcursul anilor, profesorul Postelnicu a susținut examenele de definitivat, gradul II și gradul I, iar în 16 august 1982, a susținut la București doctoratul în istorie. Întreaga activitate didactică, peste 50 de ani, a desfășurat-o în localitatea natală, pe perioada 1951 – 1994, pensionându-se la limita de vârstă – 56 de ani. A mai activat încă nouă ani, din care s-au adăugat 7 la pensie. Iulian Postelnicu a fost director de școală 35 de ani, timp în care a inițiat și contribuit la ridicarea a trei clădiri școlare, vis-a-vis de Primărie. A inițiat și înzestrat trei laboratoare de fizică, chimie și biologie, construind și o sală de gimnastică – model nou și un atelier color cu două săli de mecanică și croitorie. Școala s-a dezvoltat și a avut stupină de albine, lot școlar agricol, iar cu timpul, de la șapte clase a ajun s la opt clase de-a X-a, Liceu Seral și Fără Frecvență. Au fost eliberate absolvenților diplome de mecanică, petrol, agricultură, croitorie etc. Profesorul Postelnicu este autorul „Monografiei Stoilești”, publicând zeci de articole în presa locală, prin care și „Curierul de Vâlcea”. Profesorul este prezentat și-n volumul II al cărții „Oameni de știință și cultură”. Numele său a fost menționat la diferite sesiuni științifice din Turnu Severin, Pitești, Deva, Toplița, Sibiu, Curtea de Argeș, Reșița, Târgoviște, Râmnicu Vâlcea, Călimănești, Govora, Slatina…A fost distins cu Medalia Muncii, primind titlu de profesor fruntaș, fiind și membru al Ligii Scriitorilor din România, filiala Vâlcea. Este posesor al diplomei de excelență dată de Ministerul Educației București. În opinia profesorului, localitățile de pe Valea Topologului inferior s-a vorbit și se vorbește „cea mai pură limbă românească. Aceste localități au făcut parte din seculara Plasă administrativă Stoiceni – azi componentă a localității Nicolae Bălcescu. Tot pe Topolog spre vărsare subliniem existența multiseculară a mânăstirii Flămânda – ctitorirea boierilor rudeni. În cimitirul mânăstirii se află înmormântat Teodosie Rudeanu. „Historia Lux Veritas”.