Particula lui Dumnezeu – Bosonul Higgs
Când am auzit, citit, pentru prima dată sintagma Particula lui Dumnezeu, am fost nelămurit și deranjat, nu înţelegeam despre ce poate fi vorba. M-am întrebat cine a putut să născocească vorba asta, am aflat mai târziu că a fost un editor, un negustor de cărţi și reviste, preocupat să găsească expresii provocatoare pentru a stârni interesul cititorilor, așa cum fac ziariștii ca să le crească ratingul. Amuzant este și amănuntul că domnul Lederman, autorul articolului venise cu propunerea ca Bosonul cu pricina să fie numit Particula Naibii, o traducere haioasă a unui cercetător român a lui Aghiuţă, Necuratul, Satana.
Bosonul este unul dintre cele două clase de particulele subatomice indivizibile, cealaltă clasă fiind clasa fermionilor. Numele de Boson vine de la cercetătorul indian Satyandra Nath Bose, cel ce l-a introdus în Modelul Standard al Fizicii Particulelor. Pentru nespecialiști bosonul este greu de înţeles și definit. Ar trebui mai întâi să înţeleagă criteriile de clasificare după statistica Bose-Einstein și după statistica Fermi-Dirac (!!!), pentru a se întreba de ce sunt câteodată 4, apoi 8 și mai târziu 24 de bosoni diferiţi. Ar trebui să înveţe Modelul Standard al Fizicii elementare a particulelor și apoi să se descurce printre “nașii” diferitelor particule care își arogă dreptul de da numele lor unor particule născute odată cu Universul.
Bosonul lui Higgs, după numele celui care l-a imaginat pentru prima dată, în anul 1964, profesorul Peter Higgs de la Universitatea din Edinburg, căutat timp de câteva decenii a fost descoperit în urmă cu doi ani la CERN, Organizaţia Europeană pentru cercetare nucleară din Geneva. Bosonul lui Higgs, numit de editorul negustor, Particula lui Dumnezeu, are un comportament cu adevărat ciudat, nu se lasă văzut și fotografiat, pentru că dispare instantaneu, nu însă înainte de a săvârși una dintre cele mai importante și miraculoase acţiuni : dă masă altor particule subatomice!. Masa este una dintre cele 7 mărimi fundamentale ale fizicii, definită prin inerţia și locul ocupat de un corp, altfel spus, dovada că acel corp există. A da masă se poate asimila cu faptul de a crea. Să nu mă întrebaţi cum o face, nu știu pentru că este un miracol. Oamenii de știinţă au descoperit fapta Bosonului pe cale teoretică, folosind modele matematice dar aveau nevoie de confirmare practică. Pentru acest lucru au construit Large Hadron Collider, acceleratorul de particule de lângă Geneva, un tunel subteran lung de 26,659 Km ! unde se folosesc forţe colosale și se produc coliziuni de particule atomice, protoni, fenomene asemănătoare cu cele de după Bing Bang, ocazie cu care s-ar fi manifestat pentru prima dată ciudatul Boson. În urmă cu doi ani cercetătorii au anunţat că l-au “prins pe Naiba” și l-au fotografiat.
Rămâne nelămurită legătura cu Dumnezeu. Higgs, un ateu, spune că nu este nici o legătură, dar, deși a luat Premiul Nobel pentru Bosonul descoperit de el, nu prea mai este luat în seamă în privinţa denumirii. Propunerea negustorului a rămas și se folosește în continuare. Interesantă este și poziţia teologilor care văd în Particula lui Higgs fapta creatoare a lui Dumnezeu care i-a dat sarcină Bosonului cu pricina să creeze lumea. Masa pe care o dă acest Boson este de fapt una dintre condiţiile existenţei Universului actual. La acest argument se poate adăuga și inspiraţia divină a editorului, el însuși creaţie a lui Dumnezeu.
Despre Particula lui Dumnezeu s-au scris biblioteci întregi, ar fi imposibil ca un nespecialist, ca cel ce scrie un Abecedar, titlul volumului în care sper să public Blogul pe care îl citiţi de aproape un an, să găsească un loc în Conclavul select al cercetătorilor specializaţi în structura particulelor subatomice și a Big-Bangului. Am spus doar ce am înţeles, cu intenţia declarată să stârnesc o legitimă curiozitate. A bons entendeurs salut.
Nicolae Radu