PAC 2014-2020, revoluţie în agricultură

• criteriile pe baza cărora se acordă plăţile directe nu sunt uniforme. Vechile state membre ale UE (UE 15) au un sistem bazat pe o Schemă Unică de Plăţi – care cuprinde referinţe istorice legate de producţia de pe vremea când aceasta era subvenţionată, sau o plată pe hectar, sau combinaţii între cele două

Agricultorii se află în faţa unui nou moment de cotitură după preconi­za­tele modificări ale Politicii Agricole Co­mu­ne. În acest sens, rândurile de mai des­criu aceste schimbări din pers­pec­tiva Enterprise Europe Network, din cadrul CCI Vâlcea. Astfel, trebuie ştiut că la ora actuală, criteriile pe baza că­rora se acordă plăţile directe nu sunt uniforme. Vechile state membre ale UE (UE 15) au un sistem bazat pe o Sche­mă Unică de Plăţi – care cuprin­de referinţe istorice legate de produc­ţia de pe vremea când aceasta era subvenţionată, sau o plată pe hectar, sau combinaţii între cele două. Cele mai multe dintre noile state membre (UE-12) aplică o Schemă de Plată Unică pe Suprafaţă. In mare, aceasta este o sumă unică plătită pentru fie­ca­re hectar eligibil, calculată la momen­tul aderării luând în calcul un nivel de producţie de referinţă. Noile state mem­bre parcurg o perioadă de tran­ziţie până când pot acorda 100% din această plată, în cazul României tran­ziţia terminându-se în 2016. Până când se atinge nivelul de 100%, noile state membre pot acorda, din bani proprii, aşa zisele plăţi naţionale com­ple­mentare directe. Pachetul de refor­mă propune ca după 2013 aceste sis­teme diferite să fie înlocuite cu Sche­ma de Plată de Bază. Plăţile direc­te sunt un sprijin pentru susţinerea veni­tului de bază al agricultorilor în condiţiile în care, la nivel european, aceştia câştigă în medie, cu 42% mai puţin decât lucrătorii din celelalte sec­toare economice.  Această plată de bază va fi supusă în continuare crite­riilor de eco-condiţionalitate (respec­tarea unor norme de mediu, de bună stare animală etc. existente şi în prezent, dar care vor fi simplificate.

Potrivit Lidiei Giosan, scopul final al acestei reforme este să reducă discrepanţele între plăţile primite de agricultori, în diferite sectoare agri­cole, între regiuni, dar şi între statele membre. Toate statele membre vor trebui să aplice un sistem unitar de plată la hectar la nivel naţional sau regional până la începutul anului 2019 (adică aceeaşi plată pentru fiecare hectar dintr-o regiune sau la nivel naţional, în funcţie de alegerea statului membru). În conformitate cu Cadrul Financiar Multi-anual adoptat de Co­misia Europeană (proiectul de buget pentru 2014-2020), bugetele naţionale pentru plăţile directe vor fi ajustate astfel încât statele care primesc o plată la hectar mai mică de 90% din media UE 27 să primească mai mult. Diferenţa până la 90% din media europeană va fi redusă cu o treime.

„Dacă un stat membru primeşte o sumă pe hectar care este în medie 75% din media europeană, adică cu 15% sub 90%, aceasta va crește gradual până la 80%.  În condiţiile în care pentru celelalte state membre plă­ţile directe scad sau sunt menţinute la acelaşi nivel, Letonia, Estonia, Li­tua­nia, România şi Portugalia sunt statele membre care vor beneficia de o creştere a plăţilor directe în urmă­toa­rea perioadă.  Letonia este cea care va beneficia de creşterea plăţii la hectar, pornind însă de la cel mai scă­zut nivel din UE. Datorită suprafeţei mari de teren agricol, prin redistribuire, România va primi bugetul cel mai mare. Comisia se angajează să dis­cute atingerea convergenţei complete prin distribuirea egală a plăţilor directe în Uniunea Europeană în următorul Cadrul Financiar Multi-anual, după 2020”, ne-a lămurit Lidia Giosan.

Plată pentru practici agricole durabile

Aceeaşi sursă dezvăluie că, pe lângă plata de bază, fiecare fermă va primi o plată adiţională pentru respec­tarea anumitor practici agricole bene­fice pentru mediu şi în lupta împotriva schimbărilor climatice. Pentru aceste subvenţii, statele membre vor folosi 30% din fondurile PAC destinate plă­ţilor directe. Este o prevedere obliga­torie, exclusă de la plafonarea plăţilor directe. Cele trei măsuri vizate sunt: menţinerea păşunilor permanente şi   diversificarea culturilor (un agricultor trebuie să cultive cel puţin 3 culturi pe terenul său, nici una neputând depăşi 70% din terenul arabil, iar cea de a treia reprezentând cel puţin 5% din aces­ta); menţinerea unor rezervoare ecologice de cel puţin 7% din terenul agricol (excluzând păşunile perma­nente) – de exemplu capetele de teren, copaci, elemente de peisaj, biotopuri, zone tampon, perdele forestiere de protecţie împotriva eroziunii solului  etc.

Producătorii din sectorul agricul­turii ecologice sunt prezumaţi a res­pecta practicile agricole durabile în baza certificării, acest model de agri­cultură aducând prin natura sa be­ne­ficii clare mediului.

În altă ordine de idei, până la data de 15 octombrie 2014 orice agricultor be­neficiar de plăţi directe pentru anul 2014 poate decide ca din anul res­pectiv să participe la Schema pentru Micii Fermieri. Prin această schemă, un stat membru va putea face o plată fixă către micul producător cuprinsă în­tre 500 și 1000 de Euro/an indiferent de mărime fermei lui, necondiţionată de aplicarea practicilor agricole dura­bile (greening) şi cu proceduri mult sim­plificate în ceea ce priveşte eco-con­diţionalitatea. Suma exactă va fi decisă de fiecare Stat membru, fie în funcţie de plata medie pe beneficiar, fie în funcţie de plata medie pe hectar, la o fermă de 3 ha. Costul total al aces­tei scheme nu poate depăşi 10% din bugetul alocat plăților directe pen­tru statul în cauza şi de aceea nivelul plăților poate fi ajustat în caz de ne­voie. Micii producători vor putea bene­ficia şi de serviciile de consultanţă şi de sprijin pentru dezvoltare economică şi restructurare finanţate în cadrul pro­gramului de dezvoltare rurală.  Aceas­tă schemă este obligatorie pentru statele membre şi facultativă pentru agricultori. Această schemă va fi înso­ţită în programele de dezvoltare rurală de o schemă de restructurare agricolă care încurajează ieşirea micilor agri­cul­tori prin transferul permanent al terenurilor catre alţi fermieri, printr-o plată egala cu 120% din plata pe care micul fermier ar fi primit-o în cadrul schemei pentru mici fermieri. Cele două scheme formează un dispozitiv comun simplificare-restructurare.

Plata de bază pentru un nou tânăr fermier (până în 40 de ani) va fi supli­mentată cu 25% pe perioada primilor 5 ani. Această regulă este limitată la maximum dimensiunii medii a fermelor in acel stat membru. Pentru statele cu ferme mici, limita este de 25 de ha. Aceasta măsură va fi finanţată cu până la 2% din fondurile PAC desti­nate fiecărui stat membru. Pentru a preveni efectele adverse ale redistri­buirii plăţilor directe la nivel naţional şi a ţine cont de condiţiile existente în diferite state membre, acestea au opţiunea de a acorda un ajutor finan­ciar suplimentar sub forma de plăţi directe cuplate, adică legate de un fac­tor de producţie (ovine, caprine, bo­vine) sau producerea unui anumit pro­dus (o anumită cultură).   Aceste plăţi suplimentare vor fi limitate la 5% din fondurile pentru plățile directe desti­nate statului în cauză, dacă până acum el folosea 0-5% din fonduri pen­tru plăţi cuplate, sau la 10% dacă ni­velul actual era de 5-10%.  O rată mai mare pentru plăţile cuplate poate fi apro­bată de Comisie în cazuri justi­ficate.

Comisia Europeană propune o definiţie mai clară a agricultorilor activi, pentru a rezolva unele carenţe legis­la­tive, obiectivul fiind excluderea de la plăţile PAC a celor nu au nici o legă­tură reală, tangibilă cu agricultura.    Defi­niţia exclude de la aceste plăţi per­soanele/firmele pentru care subvenţiile PAC ar reprezenta mai puţin de 5% din încasările lor din acţiuni non-agricole, sau care deţin terenuri potrivite pentru păşunat sau cultivarea plantelor, dar pentru care nu efectuează activităţile minime cerute de legislaţia naţională.    Sunt exceptaţi de la aceste reguli acei fermieri care în anul anterior au primit ca plăţi directe mai puţin de 5000 de Euro.

Mai mult, suma plăţilor directe primite de o singură fermă prin Sche­ma de Plată de Bază este limitată la 300000 Euro pe an.  Plăţile directe vor fi reduse cu 70% pentru plăţile între 250000 şi 300000; cu 40% pentru cele între 200000 şi 250000 şi cu 20% pen­tru cele între 150000 şi 200000. Pen­tru a nu defavoriza fermele care creea­ză locuri de muncă, acestea pot scă­dea costurile cu salariile (inclusiv im­po­­zitele şi contribuţiile sociale) din anul anterior, înainte de a calcula suma plăţilor directe supusă regulilor plafonării. Fondurile economisite prin pla­fonare rămân la dispoziţia fiecărui stat, fiind transferate către programul de dezvoltare rurală, pentru a susţine proiecte de inovare şi investiţii pentru fermieri, și pentru grupuri operaționale în cadrul Parteneriatului European pen­tru Inovare.

„Statele membre (sau regiunile) pot oferi o subvenţie suplimentară zonelor defavorizate natural (conform definiţiilor din regulile programului de dezvoltare rurală) de până la 5% din fon­durile alocate plăţilor directe.  Aceas­­tă măsură este opţională şi nu afec­tează plăţile destinate zonelor defa­vorizate natural (LFA) prin pro­gramul de dezvoltare rurală.  Statele membre vor avea posibilitatea de a transfera până la 10% din fondurile primite prin PAC pentru plăţi directe (pilonul I) către programul de dezvol­tare rurală (pilonul II). Statele membre care primesc mai puţin de 90% din media la nivel European a plăţilor directe, vor putea transfera pana la 5% din fondurile de dezvoltare rurala către plăti directe (din pilonul II în pilonul I). Viitoarea Politică agricolă comună propune 2014 ca an de referinţă pen­tru terenurile eligibile, dar în legătură cu beneficiarii de plăţi directe în 2011, pentru a evita speculaţiile cu terenuri agricole.

Plăţile directe către fermieri vor continua să fie condiţionate de îndepli­nirea unor cerinţe de bază legate de pro­tecţia mediului, bunăstarea anima­lelor şi standardele fitosanitare şi vete­rinare. Într-un efort de simplificare, se reduce însă numărul Cerinţelor Statu­torii de Management de la 18 la 13 şi al Bunelor Condiţii Agricole şi de Mediu de la 15 la 8, de exemplu, prin excluderea acelor elemente irelevante pentru agricultori. Se propune de aseme­nea includerea în măsurile de eco-condiţionalitate a Directivei cadru a Apei şi a Directivei Utilizării Durabile a Pesticidelor, din momentul în care se constată că acestea sunt corect apli­ca­te în toate statele membre iar responsabilităţile fermierilor sunt clar identificate”, adaugă Giosan.

Sintetizând, noul proiect are în vedere introducerea a unei noi clauze de salvgardare pentru toate sectoarele agricole, care va permite Comisiei să ia măsuri de urgenţă ca răspuns la de­ze­chilibre generale de piaţă – aşa cum au fost măsurile luate în mai – iulie 2011 în timpul crizei e-coli care a afec­tat producătorii de legume şi fructe. Aceste măsuri vor fi finanţate din Rezerva de Criză prevăzuta în Cadrul Financiar Multi-anual 2014-2020. Pen­tru a întări poziţia de negociere a fer­mierilor în lanţul alimentar, Comisia doreşte sa vadă o mai bună organi­zare pe sectoare. Regulile existente pen­tru recunoaşterea Organizaţiilor de Producători şi a organizaţiilor inter-sec­toare sunt acum extinse pentru a acoperi toate sectoarele – cu mai multe opţiuni pentru a crea astfel de organi­za­ţii ale producătorilor cu finanţare din programul de dezvoltare. Având în ve­dere că se prevede deja încetarea co­te­lor de lapte şi a drepturilor de plan­tare, Comisia intenţionează să închidă şi ultimul regim de cotă, cel pentru za­hăr. Acesta ar urma sa expire pe 30 Septembrie 2015. O închidere a siste­mului de cote este singura opţiune pen­tru a oferi sectorului o perspectivă pe termen lung,  având in vedere ca cele mai multe ţări în curs de dezvol­tare au acces liber pe piaţa UE iar exporturile UE sunt limitate de regulile OMC (atâta timp cat se menţin cotele). Pentru perioada ulterioara renunţării la cote, zaharul alb va fi eligibil pentru ajutorul de stocaj privat, şi se vor sta­bili prevederi standard pentru acor­du­rile dintre fabricile de zahăr si produ­cători.

Elementele principale ale concep­tului de dezvoltare rurală, bazat pe scheme multianuale, cofinanţate de sta­tele membre (sau regiunile lor), care funcţionează foarte bine, vor fi men­ţinute. Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEARD) face parte din Cadrul Strategic Co­mun, alături de Fondul European pen­tru Dezvoltare Regionala (FERD), Fon­dul European Social (FES), Fon­dul de Coeziune şi Fondul European Maritim şi de Pescuit. Acest cadru a fost lansat pe 6 octombrie 2011 pentru susţinerea obiectivelor strategiei Euro­pa 2020 (Creştere durabilă, inteligentă ş inclusivă). Ca şi în cazul celorlalte fonduri, pentru a putea cuantifica perfor­manţa acestui program, se sta­bilesc ţinte de îndeplinit pentru fiecare din cele 6 priorităţi de mai jos. Apro­xi­mativ 5% din fonduri vor fi alocate unei aşa-numite “Rezerve de performanţă” şi vor fi accesibile numai după ce se demonstrează un progres clar pe calea atingerii acestor ţinte.

Cele trei axe nu vor mai fi nece­sare deoarece se urmăreşte o focali­zare pe obţinerea de rezultate şi ace­eaşi măsură poate contribui conco­mi­tent la atingerea mai multor obiective. Prin urmare,  răspunzând obiectivelor Strategiei Europa 2020, cele noi şase priorităţi ale dezvoltării rurale vor fi: încurajarea transferului de expertiză şi inovării; creşterea competitivităţii; con­solidarea filierelor agroalimentare şi gestionarea riscului în agricultură; refacerea, conservarea şi întărirea ecosistemelor; promovarea folosirii eficiente a resurselor şi tranziţia spre o economie cu emisie reduse de carbon; promovarea incluziunii sociale, reducerea sărăciei şi dezvoltarea economică in zonele rurale.

„A fost elaborat un pachet de mă­suri, astfel încât fiecare stat membru să poată propune programe şi alocări financiare combinând acele masuri care răspund nevoilor sale specifice. În plan bugetar, va exista o schimbare în distribuirea fondurilor de dezvoltare rurală pe ţări, pe criterii mai obiective –  ce vor fi stabilite de Comisie ulterior. Ratele de cofinanţare de către UE vor fi de 85% pentru regiunile mai puţin dezvoltate, regiunile periferice şi insu­lele mici din marea Egee, şi de 50% in alte regiuni. Rata de cofinanţare poate creşte pentru măsurile de transfer de expertiză şi inovare, cooperare, crea­rea grupurilor de producători, instal­a­rea tinerilor în agricultură şi proiectele LEADER.

Totodată, va fi posibilă crearea de sub-programe care să vizeze categorii sensibile (tineri fermieri; fermele mici), zone sensibile (zonele de munte), circuitele scurte (sisteme de vânzare directă). De asemenea, aceste sub-pro­grame vor putea viza anumite nevoi specifice legate de restructu­rarea unor sectoare care ar avea un impact considerabil în procesul de dezvoltare a anumitor zone rurale” concluzionează aceeaşi Lidia Giosan.