Noi standarde pentru întreprinzătorii vâlceni

Camera de Comerţ şi Industrie a pu­bli­cat pe pagina sa de Internet o serie de noutăţi privind Revizuirea seriei de stan­darde române referitoare la indicatoare şi mijloace de semnalizare rutieră (SR 1848) şi nu numai. Potrivit sursei citate, revizuirea seriei de standarde s-a impus cu prioritate atât datorită progreselor apă­rute în tehnologia de execuţie a indi­catoarelor rutiere, cât şi necesităţii de co­relarea cu noile standarde europene pen­­tru siguranţa traficului rutier, dintre care seria de standarde SR EN 12899 „Indicatoare fixe pentru semnalizare verticală la drumuri”.

Faţă de ediţiile precedente, modifi­că­rile generale efectuate au fost:  ope­rarea corecturilor cuprinse în erate;  res­truc­turarea, completarea şi adăugarea unor articole;  detalierea modalităţilor de realizare a unor variante de indicatoare specifice reţelei de autostrăzi din Româ­nia; extinderea utilizării panourilor având un fond retroreflectorizant fluorescent, de culoare galben-verde (cod culoare RAL 1026 conform DIN 6171-1:2011), în afara conturului indicatoarelor propriu-zise; diversificarea indicatoarelor cu ca­rac­ter temporar şi a mijloacelor auxiliare de semnalizare a lucrărilor;

Standardele revizuite din seria SR 1848 sunt: SR 1848-1:2011, Semnali­za­re rutieră. Indicatoare şi mijloace de sem­nalizare rutieră. Partea 1: Clasi­fi­care, simboluri şi amplasare reprezintă revizuirea standardului SR 1848-1:2008 „Semnalizare rutieră. Indicatoare şi mij­loa­ce de semnalizare rutieră. Partea 1: Cla­sificare, simboluri şi amplasare”, pe care îl înlocuieşte. Standardul a fost ela­borat iniţial în anul 2004 şi a fost revizuit în anul 2008. Acest standard stabileşte for­mele, simbolurile, înscrisurile, culorile şi condiţiile de amplasare ale indica­toa­relor rutiere care se adresează partici­pan­ţilor la traficul de pe drumurile des­chise circulaţiei publice, definite conform reglementărilor legale în vigoare.

SR 1848-2:2011, Semnalizare ru­tie­ră. Indicatoare şi mijloace de semna­li­zare rutieră. Partea 2: Condiţii tehnice reprezintă revizuirea standardului SR 1848-2:2008 „Semnalizare rutieră. Indi­ca­­toare şi mijloace de semnalizare ruti­e­ră. Prescripţii tehnice”, pe care îl înlo­cu­ieşte. Standardul a fost elaborat iniţial în anul 2004 şi a fost revizuit în anul 2008. Acest standard stabileşte cerinţele teh­nice referitoare la indicatoare şi alte mij­loa­ce de semnalizare rutieră şi cuprinde: di­mensiunile indicatoarelor şi detalii pri­vind execuţia acestora, cerinţe de ex­e­cu­ţie privind: panoul substrat, faţa indi­ca­to­rului şi mijloacele de susţinere, cerinţe pri­vind ambalarea şi depozitarea, insta­larea indicatoarelor, condiţiile de calitate şi controlul calităţii. Standardul este des­ti­nat administratorilor drumurilor publice, deţinătorilor drumurilor private deschise circulaţiei publice, celor care proiectează şi celor care execută indicatoarele ru­tiere, tuturor celor care utilizează mij­loa­cele de semnalizare rutieră, precum şi celor care activează în domeniul secu­ri­tăţii traficului rutier. Prevederile acestui stan­dard se referă la indicatoarele şi mij­loacele de semnalizare rutieră care se adresează participanţilor la traficul de pe drumurile deschise circulaţiei publice, de­finite conform reglementărilor legale în vigoare. Standardul cuprinde cerinţe teh­nice referitoare la indicatoarele şi mij­loa­cele de semnalizare rutieră prevăzute în SR 1848-1, cu excepţia celor luminoase, care fac obiectul standardului SR 1848-5.

SR 1848-3:2011, Semnalizare rutie­ră. Indicatoare şi mijloace de semna­li­za­re rutieră. Partea 3: Scriere, mod de al­cătuire reprezintă revizuirea standardului SR 1848-3:2008, Semnalizare rutieră. Indicatoare şi mijloace de semnalizare rutieră. Partea 3: Scriere, mod de alcă­tuire, pe care îl înlocuieşte. Standardul a fost elaborat iniţial în 2004 şi a fost revizuit în 2008. Acest standard stabi­leşte condiţiile tehnice de proiectare şi inscripţionare ale indicatoarelor rutiere prevăzute în SR 1848-1 şi cuprinde: scrie­rea indicatoarelor rutiere şi modul de realizare a graficii indicatoarelor care cuprind simboluri şi înscrisuri; Stan­dar­dul se aplică drumurilor deschise circu­la­ţiei publice definite conform regle­men­tărilor legale în vigoare.

Tot din această serie de standarde mai fac parte şi: SR 1848-7:2004, Sem­na­lizare rutieră. Marcaje rutiere care se referă la marcajele rutiere necesare pen­tru participanţii la traficul de pe drumurile deschise circulaţiei publice, definite con­form reglementărilor legale în vigoa­re. În standard sunt stabilite formele, dimen­siu­nile, locul de aplicare, semnificaţia şi pre­vederile generale de execuţie ale mar­cajelor rutiere care servesc la orga­ni­za­rea circulaţiei, avertizarea sau îndru­ma­rea participanţilor la traficul rutier. Acestea pot fi folosite singure sau îm­preună cu alte mijloace de semnalizare rutieră cărora le completează, le întăresc sau le precizează semnificaţia. Marca­jele se aplică pe suprafaţa părţii caro­sa­bile a drumurilor cu îmbrăcăminţi mo­derne, pe borduri, pe lucrări de artă, pe accesorii ale drumurilor precum şi pe alte elemente din zona drumurilor (stâlpi, arbori, parapete etc.).

SR 1848-4:1995, Siguranţa circula­ţiei. Semafoare pentru dirijarea circula­ţiei. Amplasare şi funcţionare care stabi­leş­te prescripţiile privind amplasarea şi funcţionarea semafoarelor folosite la dirijarea circulaţiei de vehicule, pietoni şi biciclete de la intersecţiile drumurilor publice.

SR CEN/TS 54-14:2011, Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 14: Ghid de aplicare pentru planificare, proiectare, instalare, punere în funcţiune, utilizare şi întreţinere

Acest document european constituie un ghid de aplicare pentru realizarea sistemelor automate de detectare şi/sau de alarmă la incendiu din interiorul şi din jurul clădirilor. Specificaţia tehnică tra­tea­ză planificarea, proiectarea, instalarea, pu­nerea în funcţiune, utilizarea şi între­ţi­nerea acestor sisteme. Ghidul de apli­care se referă la sistemele care au drept scop protejarea vieţii şi/sau a bunurilor. Acest ghid de aplicare se referă la sisteme având cel puţin un detector de incendiu. Aceste sisteme sunt în măsură să furnizeze semnale pentru activarea în caz de incendiu a unor dispozitive auxi­lia­re (ca de exemplu sisteme fixe de lup­tă împotriva incendiilor) şi a altor acţiuni şi măsuri preventive (precum oprirea unor agregate), însă nu tratează explicit aceste dispozitive şi echipamente.

Ghidul nu se referă la sisteme care combină funcţiile de alarmare la incendiu cu alte funcţii nelegate de incendiu. De asemenea, nu include recomandări pri­vind condiţiile în care este sau nu este ne­cesară instalarea unor sisteme de detec­tare şi/sau alarmă la incendiu în anu­mite obiective. Specificaţia tehnică cu­prinde îndrumări privind: evaluarea (sta­bilirea domeniului de supraveghere, a gradului de acoperire: totală, parţială, numai a căilor de evacuare, locală, pre­zen­ţa brigăzii de pompieri  etc.);   pla­ni­fi­carea şi proiectarea (cerinţe privind echi­pa­mentele conectate la sistem, proiec­ta­rea sistemului, zonele de detectare şi de alarmare, alegerea detectoarelor şi a declanşatoarelor manuale, amplasarea şi distanţele relative pentru detectoare şi declanşatoare manuale, sistemele şi dispozitivele de alarmare, control şi sem­na­lizare, sursele de alimentare, protecţia împotriva perturbaţiilor electromagnetice şi alte echipamente sau cabluri şi co­ne­xiuni; instalarea (amplasarea echipa­men­­telor, instalarea cablurilor);  punerea în funcţiune şi verificarea;  certificările de terţă parte; inspecţia periodică efectuată de un organism de certificare; calificările necesare;  utilizarea sistemului; între­ţi­nerea (inspecţie şi service, reparaţii şi modificări, operaţii speciale de service, componente de rezervă); modificările sau extinderile unui sistem instalat;  aplicaţii în condiţii speciale de risc.

De asemenea, Anexa A cuprinde reco­mandări specifice, Anexa B cuprinde recomandări privind alarmele false, Anexa D cuprinde lista de încărcare calo­rică pentru diferite tipuri de cabluri, iar Anexa C cuprinde modele pentru tipuri de documente (modele de certificate de proiectare, de instalare, de punere în funcţiune, de recepţie şi un model pentru registrul de control al sistemului).

SR EN ISO 50001:2011, Sisteme de management al energiei. Cerinţe şi ghid de utilizare

Scăderea consumului de energie este una din cele mai mari provocări actuale ale comunităţii internaţionale. De aceea, publicarea standardului interna­ţio­nal ISO 50001 care, de curând, a fost adoptat şi ca standard român, a fost un eveniment foarte aşteptat.

Standardul SR EN ISO 50001:2011, Sisteme de management al energiei. Cerinţe şi ghid de utilizare furnizează stra­tegii de management pentru creş­terea eficienţei energetice, reducerea cos­turilor şi creşterea performanţei energetice.

Implementarea acestui standard inter­naţional conduce la reducerea emi­sii­lor de gaze cu efect de seră, a altor im­pacturi asupra mediului şi a costurilor de energie prin management sistematic al energiei. Acest standard este aplicabil organizaţiilor de orice tip şi mărime, indiferent de condiţiile geografice, cul­turale sau sociale.

Standardul precizează cerinţele pen­tru sistemul de management al energiei (EnMS), pe baza cărora o organizaţie poate realiza şi implementa o politică energetică şi poate stabili obiective, ţinte şi planuri de acţiune care iau în con­si­de­rare cerinţele legale şi informaţiile refe­ri­toare la utilizarea semnificativă a ener­giei. Implementarea unui sistem de ma­na­gement al energiei permite orga­ni­zaţiei să-şi realizeze angajamentele privind politica, să întreprindă acţiuni ne­ce­sare pentru a-şi îmbunătăţi perfor­man­ţa energetică şi să demonstreze con­for­mitatea sistemului cu cerinţele acestui standard.

Standardul se bazează pe meto­do­logia de îmbunătăţire continuă “Plan -Do- Check-Act” (PDCA) şi introduce mana­ge­mentul energiei în practicile orga­ni­zatorice de fiecare zi. Aplicarea la nivel mondial a acestui standard internaţional contribuie la utilizarea mai eficientă a surselor de energie disponibile, la creşterea competitivităţii şi la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Acest standard internaţional se poate aplica indiferent de tipurile de energie utilizate.

Acest standard poate fi utilizat pen­tru certificare, înregistrare şi declararea pe proprie răspundere a conformităţii sis­te­mului de management la energiei al orga­nizaţiei. Acesta nu stabileşte cerinţe absolute pentru performanţa energetică, astfel că două organizaţii care desfă­şoa­ră activităţi similare, dar au performanţe energetice diferite, pot fi ambele confor­me cu cerinţele acestui standard.

Acest standard internaţional este fundamentat pe elementele comune ale standardelor de sisteme de management ISO şi asigură un nivel ridicat de compa­ti­bilitate cu ISO 9001 şi ISO 14001. O or­ga­nizaţie poate alege integrarea siste­mu­lui de management din acest stan­dard internaţional cu alte sisteme de ma­na­gement, inclusiv acelea referitoare la calitate, mediu şi sănătate şi securitate ocu­paţională.

Standardele pot fi achiziţionate pe hârtie sau in format electronic (CD). Pen­tru comenzi, contactaţi Centrul Zonal de Informare şi Vânzări ASRO – Vâlcea, din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie Vâlcea.