„Murim, dar nu ne predăm”

• În urmă cu 98 de ani, o companie din Regimentul 2 Vâlcea a fost măcelărită pe dealul Merezi din apropierea satului Cacova. Un singur ostaș a scăpat: slt. Gavril Godeanu, cel care și-a văzut fratele ucis în bătălie, și ordonanța sa

Cu groază și mulți morți s-a scris marea bătălie de la Sibiu, în timpul Primului Război Mondial. De fapt, frontul s-a întins ca o caracatiță cuprinzând localitate după localitate de la cele din Țara Oltului, la cele din Mărginimea Sibiului. Lupte crâncene s-au purtat și la Cacova, acolo unde morții s-au numărat cu zecile. Despre întâmplările de la Cacova se vorbește mult, atunci când Primul Război Mondial intră în discuție. Puțini sunt însă cei care știu că date importante și descrieri mult folosite ale acelor zile de groază îi aparțin col. Victor Atasansiu, care a publicat informații detaliate în cartea sa “Bătălia din zona Sibiu – Cîineni”.

Două săptămâni în încercuire

Povestea eroilor de la Cacova își are începutul în ziua de 9/22 septembrie 1916, când un companie din Regimentul Vâlcea nr. 2, primește misiunea “de a efectua o recunoaștere ofensivă contra forțelor inamice ce stăpâneau satul Orlat. În acest context, o subunitate a companiei a fost încercuită și izolată în acest teren muntos împădurit. Una din subunități, o companie comandată de sublocotentul de rezervă Vasile Godeanu, a luptat în încercuire pe dealul Merezi, împotriva unor forțe superioare ca număr și ca dotare“, scrie Victor Atanasiu.
Două săptămâni au rezistat soldații români în încercuire, iar în acest răstimp oamenii din Cacova au fost cei care le-au asigurat hrana: mămăligă, ceapă și  apă. “Locuitorii s-au strecurat prin grădinile ce se mărgineau cu pădurea și prin pârâiașe spre plaiul care ducea la munte, unde fiecare avea câte o colibă de adăpostire. Ei și-au lăsat porțile de la curți descuiate ca și ușile de la case, unde se găseau alimente“, povestea, în urmă cu ani, Stanciu Stroia, martor ocular la acele evenimente. Vocile ostașilor români ajungeau până în sat, văicărindu-se ”Ah, mamă, de ce m-ai făcut?” Copiii mei, veți rămâne orfani de tată…”
Jertfa celor 75 de ostași vâlceni reprezintă unicul caz de eroism de masă, din timpul primului război mondial, ostașii au luptat sub deviza: ”Murim, dar nu ne predăm.” S-au bătut cu adversarii până au terminat muniția, după care s-au luptat la baionetă, dar din lipsă de muniție și ca urmare a superiorității inamicului, un regiment de honvezi au reușit să decimeze subunitatea în întregimea ei și să cucerească dealul Merezi.

75 de ostași, îngropați în tranșee

Lupta de pe dealul Merezi a fost dramatică, notează Victor Atanasiu, 75 de oameni murind atunci. Un singur ostaș a scăpat cu viață: slt.(r) Gavril Godeanu, fratele eroului slt.(r) Vasile Godeanu, de profesie învățători. A scăpat cu viață ca urmare a faptului că în noaptea respectivă s-a strecurat printre punctele de pândă inamice, cu misiunea a ajunge la comandantul Regimentului 2 Vâlcea să raporteze că muniția le lipsește aproape cu desăvârșire, precum și alimentele, solicitând ordin de a ieși din încercuire. La care, comandantul regimentului i-a ordonat să reziste, că vor primi ajutoarele necesare, ceea ce nu a mai avut timp. Masacrul s-a produs în noaptea de 9 septembrie 1916. Și-a văzut fratele murind, apoi a fost luat prizonier şi dus în Germania. A revenit în țară abia un an mai târziu, a fost remobilizat în Regimentul 2 Vâlcea şi a participat la campania armatei române purtată în 1919, pentru alungarea armatei ungare din Transilvania.
Trupurile celor 75 de morți au fost îngropate de localnici: “După ce peste înălţimile de lângă satul Cacova se aşternuse liniștea, o linişte lugubră pentru cei din partea acestor locuri, din ordinul jandarmeriei maghiare, au fost obligaţi să îngroape în  tranşee trupurile celor 75 de ostaşi români“.
Șapte ani mai târziu, osemintele lor au fost reînhumate după datina creştină străbună într-un mormânt comun, pe platoul Augur, de pe acelaşi deal Merezi. La căpătâiul lor au aşezat o cruce pe care au scris un epitaf simplu, dar răscolitor: „Aici se odihnesc 75 de eroi din Regimentul 2 Vâlcea. Glorie eternă din partea sătenilor din Cacova”. La ceremonie a participat și familia Godeanu, care a reușit să identifice trupul fiului mort, învelit într-o manta de piele, pe care l-a dezhumat și l-a transportat în localitatea natală Nisipeni jud. Vâlcea, unde l-a reînhumat în cimitirul satului.
Lui Gavril Godeanu îi datorăm o scrisoare datată 9/22 septembrie 1916, în care eroul vorbește despre luptele de atunci. Documentul a fost păstrat de Florica, sora sublocotenenţilor, și este impregnat de o picătură din sângele eroului Vasile Godeanu.
În memoria eroilor de pe dealul Merezi, s-a amenajat mormântul comun, iar în mijlocul satului, s-a ridicat un monument al eroilor satului, monument pe care sunt înscrise cuvintele: „Recunoştinţă ostaşilor din regimentul 2 Vâlcea căzuţi eroic în lupta de pe dealul Merezi – septembrie 1916 – pentru săvârşirea unităţii de stat a României”. „Spuneţi generaţiilor viitoare că noi ne-am făcut suprema jertfă pe câmpul de luptă pentru unitatea naţională a poporului român”.
De asemenea, de Înălțare, când se marchează Ziua Eroilor, eroii de pe dealul Merezi sunt omagiați de localnici și prin versurile ce le-au fost special dedicate de rapsodul popular Stana Miclăuș: „Of, iubiţi părinţi/ Trişti şi îmbătrâniţi/ Nu mai suspinaţi/ Nu mai aşteptaţi/ Că ai voştri fii/ N-au rămas pustii/ Că-s înmormântaţi/Dincoace de Carpaţi/ Într-un vârf de deal/ În mândru Ardeal/ Lângă un sat mic/ Cacova numit.”
La data începerii Primului Război Mondial, Cacova avea 730 locuitori, care au contribuit benevol cu 5.000 lei la sprijinirea armatei române. Pagubele înregistrate în sat, în urma luptelor de aici, s-au ridicat la 40.000 lei. 51 de cacoveni au luptat pe front, iar 13 au fost mobilizați în servicii auxiliare. Șapte dintre ei au murit în luptă, unul în temniță, iar 3 au fost dați dispăruți. În anul 1971, din inițiativa preoților parohi și autorităților administrației comunei, a fost amenajat un monument în memoria eroilor vâlceni, precum și a celor 14 eroi din satul Cacova, căzuți pe câmpul de luptă în cel de-al Doilea Război Mondial. Bustul uman de pe monument a fost realizarea artistului col. Marius Butunoiu, de la Studioul de Arte Plastice al armatei. După Revoluția din decembrie 1989, în fiecare an la 25 octombrie, Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere filiala județeană Sibiu ”General Ilie Șteflea”, în colaborare cu Asociația Națională ”Cultul Eroilor” filiala județeană Sibiu ”Regina Maria”, președinte col(r) Avram Bojan, și a col(r) Albu Nicolae, președinte al Asociației Naționale ”Cultul Eroilor” din satul Cacova, au avut loc ceremoniale religioase cu depuneri de coroane și jerbe de flori, iar de Ziua Eroilor, enoriașii cacoveni poposesc la monument, unde se oficiază slujbe religioase, se aprind candele, se spun rugăciuni în memoria eroilor vâlceni și ai satului Cacova.
A consemnat col(r) V. Neghină