MI-AI DAT, DOAMNE, ÎNCĂ O BUCURIE: O MINUNATĂ CARTE ZĂMISLITĂ PRIN TALENTUL ŞI TRUDA PREACUCERNICULUI PĂRINTE DUMITRU POPA


Pentru bunurile materiale, necesare trupu­lui, Dumnezeu a lăsat în natură sursa de materii prime.

După păcatul strămoşesc al lui ADAM, a dat omului noul traseu al vieţii: „Creşteţi, mun­ciţi, umpleţi pământul şi-l stăpâniţi”! Prin mila sa, a lăsat omului şi capacitatea ca, prin liberul arbitru, să-şi cultive şi să-şi dezvolte spiritul, să realizeze progresul, dar prin efort şi creaţie.

Elementele suport ale tehnicii le preia omul din natură şi le prelucrează, le transformă prin actul creaţiei. Altfel stau lucrurile cu actul creaţiei în producerea bunurilor spirituale, al celor estetice şi artistice. Produsul estetic şi cel artistic au sursa în mintea şi în sufletul uman, în afectivitate, în cultură, în educaţie şi în har Divin.

Conţinutul ideatic, metaforic şi afectiv-estetic al bunurilor artistice a fost şi va rămâne numai ca efort al minţii şi al sufletului uman. Artele aparţin categoriei largi a esteticului. Esteticul este mai cuprinzător decât artisticul. El cuprinde esteticul din natură (sau frumosul din natură), esteticul din societate – din conduita omului – şi esteticul sau frumosul din arte. Toate obiectele artistice sunt numai produs uman realizat prin nevoi religioase, afective, estetice şi de comunicare.

Omul, ca toate fiinţele, are trebuinţe biologice, de supravieţuire a eului şi a speciei. El se desprinde de lumea plantelor şi a animalelor mai ales prin religie, moralitate şi arte, prin comportamentul conştient creativ şi afectiv. Oamenii încearcă să ierarhizeze, ca valoare, artele. Nu există arte superioare şi arte inferioare. Aderenţa omului la unele sau la altele depinde de predispoziţiile înnăscute, de trebuinţe, de interese, de educaţie, de mediul educogen şi de starea sufletească.

Prin statistici, predomină aderenţa spre muzică şi spre arta cuvântului. Cea de-a doua este mai limitată de cunoaşterea limbilor. Muzica se înţelege pe toate meridianele, caci este un cod specific universal. Ea este mai productivă decât alte ştiinţe şi arte în declanşarea stărilor afective, a sentimentelor care îl fac pe om să vibreze în faţa marilor probleme ale vieţii şi a manifestărilor morale. Muzica susţine actele de voinţă, declanşează trăiri puternice şi de durată, emoţii puternice şi de durată, emoţii puternice şi înălţătoare mai mult sau mai puţin conştientizate, educă sensibilitatea. Ea amplifică emoţiile complexe, specific umane, de natură socială: regretul, dorul, mila, extazul, nostalgia. Muzica dezvoltă şi sentimentele primare, cu rezonanţă biolo­gică, cum ar fi: bucuria, tristeţea, mânia, dure­rea.

Să mă scuze cititorul că m-am declanşat în a face elogiul esteticului şi al artelor, cu referire dominantă la muzică, dar, pe această cale, am dorit să scot în evidenţă preţuirea noastră pentru cei care creează muzica, o interpretează adecvat sau o culeg şi, prin prelucrarea pieselor adunate, ne dau prilejul să beneficiem de aceste bijuterii ale sufletului uman.

Referirea noastră concretă îl are în vedere pe vrednicul şi talentatul preot Dumitru Popa prin strădania căruia vom putea beneficia de un volum de perle ale sufletului românesc create sau culese de către Sfinţia Sa şi înmănuncheate sub titlul sugestiv: Iubirea trăită, cu bucurie, prin cântec.

Prin conţinutul acestei lucrări, religios şi laic românesc, preotul Dumitru Popa ne îmbogăţeşte spiritual prin cunoaştere, ne apropie de Dumnezeu şi ne înfrumuseţează sufletul declanşând sentimente nobile de credinţă şi de trăire şi mândrie patriotică românească. Contribuţia autorului este imensă, multimeritorie: este şi creator al textului literar şi al muzicii, este şi culegător de bijuterii muzicale, este şi tălmăcitor al ideilor şi mesajelor cuprinse în textul literar sau muzical. Prin acest volum spiritual, autorul ne dovedeşte că a fost crescut şi educat într-o mentalitate moral-creştină a familiei, şi-a însuşit de timpuriu principii de viaţă care îi aduc gloria: cultul muncii, al dăruirii, al lucrului binefăcut, al implicării active în mediul religios şi cultural-social.

Preacucernicul părinte, Dumitru Popa, atât prin faptele zilnice, dar şi prin această lucrare s-a dovedit credincios lui Dumnezeu, poporului şi naţiei române, un purtător de progres dedicat educării contemporanilor şi generaţiilor care vor urma.

Îl felicităm, îl preţuim şi îi dorim sănătate şi noi produse ale minţii şi sufletului spre binele neamului nostru românesc!

Prof. univ. dr. Alexandru Popescu-Mihăeşti,

preşedintele Forumului Cultural al Râmnicului