ABECEDAR
Chimia şi genetica moralei
Așa cum am învăţat de la răposatul și reputatul Profesor de Filozofie ieșean Ernest Stere, ţelul final al oricărei filozofii este morala, definită ca totalitatea regulilor și reglementărilor ce asigură convieţuirea oamenilor în colectivităţi. Morala este o afacere individuală și oricât de tentantă este noţiunea de morală colectivă ea rămâne greu de realizat în totalitate. Despre o morală universală nu ne permitem să vorbim, psihologia oamenilor, formată în colectivităţi restrânse, nefiind echipată cu instrumentele logice și materiale necesare.
În societatea globalizată, cum i se spune societăţii actuale, respectarea normelor morale impuse prin reglementări colectivităţilor bine determinate, familii, localităţi, state, nu mai este funcţională pentru că au apărut structuri abstracte suprastatale cu care omul nu poate să intre în contact și nici să le influenţeze, scopul urmărit de ele, profitul, situându-se deasupra principiilor morale. În aceste condiţii orice acţiune menită să amelioreze moralitatea, să o adapteze noilor condiţii ale vieţii sociale este benefică.
Doi cercetători, Ingmar Pearsson și Julian Săvulescu, afiliaţi filozofiei utilitariste reprezentată de Peter Singer, propun adaptarea moralei la gradul de dezvoltare a știinţei și tehnicii actuale. În cartea lor Unfit for the Future, într-o traducere românească Nepotrivit (incapabil, inapt) pentru viitor, Oxford University Press 2012, cei doi filozafi propun un nou concept, numit moral enhancement, ce definește o sporire a moralităţii prin folosirea celor mai recente descoperiri știinţifice în scopul ameliorării moralei. În acest sens ei cred că pot fi îngăduite și aprobate prin lege unele medicamente, și metode genetice, dacă se face proba că pot influenţa benefic moralitatea. Se citează hormonul ocitocina, descris ca hormonul feminin al altruismului și suprimarea genei criminalităţii, bine localizată de geneticieni, dar posibilităţile sunt mult mai largi. Iniţiativa celor doi cercetători se delimitează, totuși, de obiectivele propuse de transhumanism, un curent filozofic mult mai radical care nu face unanimitate. Propunerea lui Pearsson și Săvulescu merită atenţia biologilor, geneticienilor, filozofilor și chiar a teologilor pentru că viitorul începe azi și are nevoie de un suport teoretic fundamentat pe morală. Pierderea controlului moral într-o societate în care cei ce fac rău nu pot fi identificaţi poate să conducă la catastrofe ireparabile.
Citez câteva idei dintr-un interviu acordat revistei HotNews de Julian Săvulescu, australian, fiu al unui cuplu de români emigranţi, stabiliţi în continentul de la antipozi înainte de nașterea filozofului.
“Nu suntem pregătiţi nici teoretic, nici practic, pentru a evalua corespunzător beneficiile și riscurile ce putem să avem din aplicarea unor descoperiri ale știinţei și tehnicii…Capacitatea noastră morală nu a fost programată pentru astfel de ecuaţii” … “Ingineria genetică va deveni un bun public când tehnologia va evolua în direcţia unor beneficii clare, acceptate unanim”.