Lucrarea harului dumnezeiesc

Sfânta noastră  Biserică, prin Sfinţii Părinţi, pe temeiul Sfintei Scripturi, a susţinut neîntrerupt posibilitatea atingerii de către noi, prin har, credinţă şi fapte bune, celei mai înalte trepte în desăvârşire – îndumnezeirea.

Întreaga dezvoltare teologică a secolului al  IV-lea şi următoarele, dar, mai ales, a secolului al XIV-lea, a avut în centru problema raportului dintre om şi Dumnezeu, dintre libertatea omului şi aportul harului la desăvârşirea acestuia.

Secolul al XIV-lea a fost marcat de personalitatea Sfântului Grigore Palama (1296-1359) –  teologul energiilor necreate – care, susţinând isihasmul, a arătat totodată valoarea absolut  necesară a harului divin necreat în procesul înaintării omului către Dumnezeu şi, implicit, în cunoaşterea lui Dumnezeu.

Teologia Sfântului Grigore Palama, asupra căreia s-a aplecat Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, constituie câmpul de cercetare în alcătuirea tezei de doctorat intitulată „Lucrarea harului dumnezeiesc în opera Sfântului Grigore Palama”, publicată la Editura BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2014.*

Prin această cercetare, aplicată asupra operei Sfântului Grigore Palama, după cum reiese din conţinutul lucrării, se scoate în evidenţă cu acuitate specificul învăţăturii ortodoxe în privinţa harului divin. Fără a se cantona în explicaţii largi şi diluate, autorul, printr-o expunere precisă, aduce în prim plan lămuriri clare, care deschid omului perspective optimiste şi eficiente în relaţia cu Dumnezeu. Numai  prin lucrarea harului divin spiritul  poate progresa  în mod efectiv şi concret, omul fiind conştient că doar prin propriile sale puteri nu se poate mântui. Pentru că mântuirea este un urcuş continuu, sinergic, în care se conjugă bunăvoinţa divină – harul dumnezeiesc – cu  efortul omenesc, ca într-o dăruire continuă a lui Dumnezeu către om şi ca într-o deschidere continuă a omului pentru Dumnezeu.

Harul se dăruieşte omului de către Dumnezeu, iar omul este chemat să şi-l împroprieze, să devină prezenţă harică, scopul vieţii omului fiind, de fapt, dobândirea harului. Prin har, omul este părtaş la darurile cereşti, nepieritoare şi veşnice, intră în dialog personal cu Dumnezeu, care îl valorizează cu adevărat şi îi deschide calea spre împlinire.

Titlul cărţii Preasfinţitului Varsanufie Prahoveanul, fără o abordare în profunzime  a conţinutului ne-ar face să credem că este o lucrare care se adresează doar specialiştilor în teologie, oamenilor avizaţi, cu o anumită pregătire. Analizată  prin conţinutul ei, asjungrem la concluzia că volumul, în ansamblu, îmbină profilul academic cu înţelegerea clară şi se adresează atât celor avizaţi, cât şi celor care au noţiuni de bază ale credinţei ortodoxe, dobândite  prin firescul vieţii de creştin, practicată în sânul Bisericii.

Volumul  „Lucrarea harului dumnezeiesc în opera Sfântului Grigore Palama” este alcătuit din 12 capitole, precedate de o  Introducere directoare şi se încheie cu unele Concluzii, într-o structură suitoare de idei lămuritoare ce alcătuiesc definitoriu şi clar tema centrală. Bibliografia  (strălucit aleasă) vine să întregească lucrarea, susţinând, prin bogăţia titlurilor enumerate, demersul ştiinţific şi seriozitatea abordării unui important subiect din teologie.

Autorul cărţii, în prezent ÎPS Varsanufie Gogescu, Arhiepiscop al Râmnicului, arată că învăţătura despre harul divin a preocupat şi pe Sfinţii Părinţi trăitori anterior Sfântului Grigorie Palama, cum ar fi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Simeon Noul Teolog. Într-un Capitol special este prezentată Teologia harului divin la Sfântul Grigorie Palama, adică  la cel care s-a ocupat, cu precădere, de această temă în istoria Bisericii, într-o formă dezvoltată şi elaborată convingător. Capitolele următoare scot în evidenţă aspectele pe care le implică învăţătutura despre har, cum ar fi: distincţia dintre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile divine necreate; energiile dumnezeieşti ca manifestare a lucrării iubitoare nesfârşite a Preasfintei Treimi faţă de lume; cunoaşterea lui Dumnezeu prin intermediul energiilor necreate; raportul dintre harul divin şi libertatea omului; harul divin şi îndumnezeirea omului; comuniunea omului cu Dumnezeu prin harul divin; dimensiunea sfinţitoare a harului; Biserica – spaţiul împărtăşirii harului prin Sfintele Taine.

Cartea  „Lucrarea harului dumnezeiesc în opera Sfântului Grigore Palama”, rezultatul unui studiu aprofundat, operă scrisă într-un discurs creștin pregătit riguros și cu atentă claritate, abordează, fără nicio reţinere, unul dintre cele mai importante capitole ale teologiei şi, sunt convins, este și  va rămâne o  lucrare de referinţă pentru toţi cei ce vor să studieze acest domeniu (şi nu numai). Valoroasă prin conţinutul ei, cu adnotări originale, această carte este, totodată, un îndreptar preţios pentru toți cei care, după lectură, îşi vor însuşi învăţămintele ei. Aceştia îşi vor reaminti, la bine și la rău, în toate zilele, că nu sunt singuri, ci împreună  cu Dumnezeu, care cheamă  „toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Timotei 2,4). Cititorul va afla,  

dacă n-a  mai auzit până acum, că Dumnezeu vrea ca niciun om să nu rămână în afara împărăţiei cerurilor. De aceea, Împăratul Ceresc vine continuu către oameni cu harul Său, chemându-i către El.  Pe cât de important este acest fapt pentru Dumnezeu, pe atât de importantă trebuie să fie deschiderea noastră către Dumnezeu, pentru a primi şi a ne împărtăşi cu harul sfinţitor.

Pr. Prof. Dr. Dan TOADER

NOTA REDACȚIEI

La propunerea Președintelui onorific al Colegiului redacțional,  scriitorul  Ioan Barbu, redacția  ziarului și Asociația Culturală  „Curierul de Vâlcea” îi adresează Înalt Prea Sfințitului Părinte Arhiepiscop Dr. Varsanufie Gogescu rugămintea să prezentăm cartea sa în fața unui public larg, având  în vedere valoarea temei tratate: „Lucrarea harului dumnezeiesc în opera Sfântului Grigorie Palama (1296-1359)”.

Sfântul Grigorie Palama a fost nu doar cel mai reprezentativ teolog al Bisericii Ortodoxe din secolul al XIV-lea, ci, mai ales – după cum subliniază în carte autorul – „cel care a reuşit să sintetizeze în chip exemplar moştenirea duhovnicească lăsată de Părinţii Bisericii. Sfântul Grigorie Palama este un mare Părinte al Bisericii pentru că a împletit strâns tradiţia isihastă a Bisericii noastre cu mărturisirea dreptei credinţe. A fost un mare teolog şi mărturisitor tocmai pentru că era isihast, continuator al unei tradiţii vii şi bogate, având astfel cunoaşterea empirică a lui Dumnezeu”.