Lecția de japoneză în caz de dezastru
La fiecare început de an speranțele sunt cât casa, cu siguranță va fi unul mai bun decât precedentul, pe care îl alungăm cu petarde. Anul câinelui speriat de petarde se întoarce și nu știu cum se face de debutează mai prost, cel puțin pentru o parte a planetei. Natura se revoltă uneori, ne livrează o seamă de nenorociri în decursul unei vieți, numai că omul are mijloacele de a limita proporțiile acestora. Pe lângă dezastrele deja cunoscute și banalizate, determinate de război, foamete, atentate teroriste, iată că o dublă calamitate s-a abătut asupra teritoriului nipon: un cutremur devastator urmat la scurt timp de ciocnirea a două avioane, dintre care unul de pasageri, pe aeroportul din Tokio. Învățămintele pe care le putem trage de aici sunt și ele colosale. Disciplina și respectul pentru norme, ce țin de o anumită civilizație proverbială în rândul japonezilor, ar trebui să ne dea de gândit. Nicidecum conspirațiile despre dorința unora de a ne vedea încolonați, pentru a ne putea subjuga mai ușor. Românilor cu predispoziții frondiste le ofer următoarea pildă.
Toată presa occidentală vorbește despre un miracol în cazul a ceea ce ar fi putut deveni una dintre cele mai grave catastrofe aeriene din istorie. Toți cei 380 de pasageri și 12 membri de echipaj ai zborului JAL516, dintre care opt copii, s-au autoevacuat din avionul cuprins de flăcări pe singurele uși rămase disponibile, cele din față. Însoțitorii de zbor care au organizat evacuarea au încercat să menţină calmul pasagerilor, dar i-au rugat pe cei care au ajuns la bagaje să îşi lase bunurile în urmă. „Vă rugăm să cooperaţi și să rămâneți calmi” se poate auzi pe înregistrările care au fost difuzate ulterior de martorii evenimentului. Luminile s-au stins apoi, iar temperatura din interiorul cabinei a început să crească, au declarat supravieţuitorii. Pasagerii au fost ghidaţi prin întuneric şi prin fumul gros de către personalul de cabină, care ţinea lanterne. Între timp, topoganele gonflabile au fost pregătite pentru evacuare. Operațiunea de salvare a durat doar câteva minute și, ca într-un film de suspans, a fost urmată la scurt timp de o explozie din care a rezultat o uriașă minge de foc pe pistă. Cu toată strădania pompierilor, incendiul a fost stins la aproape trei ore de la impactul inițial.
Nu vreau să-mi imaginez consecințele unei asemenea catastrofe, dacă s-ar fi petrecut în România. Nu vreau, și cu toate astea nu pot să-mi scot din cap panica ce s-ar fi instalat în aeronavă, cum s-ar fi călcat cu toții în picioare în alai de gemete și reproșuri, cum ar fi tăbărât spre compartimentul de bagaje, să-și ridice bunurile mai de preț, întârziindu-i și pe alții, cum s-ar fi bulucit spre ieșirile ce încă nu s-au deschis. Se vede asta la un zbor obișnuit, nu e nevoie de simularea unui accident. Cu siguranță, mulți nu ar fi găsit ieșirea. Avem încă proaspătă în memorie drama din cazul Colectiv. Desigur, nu e etic să compari două dezastre, mai ales când au rezultat victime nevinovate, dar totuși… Și atunci, dragi concetățeni, dacă în momentele critice ne putem salva viețile doar cu mai multă organizare și disciplină, bașca nițică umilință, de ce să n-o facem tot timpul pentru a fi pregătiți?