LA CEAS ANIVERSAR, ÎN SEMN DE ALEASĂ PREȚUIRE FAȚĂ DE GENERALUL VÂLCEAN ILIE GORJAN, UNUL DINTRE MILITARII DE SEAMĂ AI NEAMULUI
Cei ce ne ocupă de cercetarea istoriei, știm că, de-a lungul existenței sale, județul Vâlcea a dat neamului românesc numeroase personalități bisericești și laice, monografiile, dicționarele și enciclopediile fiind intens presărate cu nume de valori umane din sfera culturală, științifică, politică, tehnică, militară și religioasă. În acest sens, publicam cu ani în urmă un studiu intitulat „Triunghiul valorilor Ortodoxiei Româneşti”,1 în care făceam referire la un perimetru distinct situat în partea de sud a județului Vâlcea, între râurile Olt și Olteț, pe conturul localităților Stănești, Măciuca, Gușoeni, Orlești și Glăvile, în care au văzut lumina zilei cinci personalități de seamă ale Bisericii Ortodoxe Române, trei arhierei și doi preoți de mir: arhiereul Justinian Marina (n. 1901, Stănești – d. 1977, București; al treilea patriarh al României, 1948-1977), arhiereul Efrem Enăcescu-Tighineanul (n. 1893, Măciuca – d. 1968, m-rea Cernica; arhiepiscop al Chişinăului şi mitropolit al Basarabiei, 12 ianuarie – 24 august 1944), arhiereul și scriitorul Bartolomeu (Valeriu) Anania (n. 1921, Glăvile – d. 2011, Cluj-Napoca; arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, primul mitropolit al acestei eparhii înfiinţată la 4 noiembrie 2005), preotul și cercetătorul istoric Dumitru Bălașa (n. 1911, Gușoeni – d. 2002, Drăgășani) și preotul și arheologul Gheorghe Petre-Govora (n. 1910, Orlești – d. 2012, Mihăești). Sunt câteva personalități din sfera religioasă, despre care vorbeam în studiul respectiv, la care putem adăuga un alt nume important, dar din sfera laică, științifică și militară, o personalitate născută în istorica localitate Orlești, atestată documentar la 20 mai 1388, cuprinsă în arealul amintit: generalul, juristul și scriitorul Ilie Gorjan, născut la 21 iulie 1950.
**
La sfârșitul anilor ’70, pe când aveam doar 19 ani și mă aflam în stagiul militar obligatoriu la UM 0866 Drăgășani (cu o serie de etape de instruire la Craiova și de misiuni la Râmnicu-Vâlcea, Olănești și alte localități, unde am avut ocazia să cunosc și camarazi din alte unități de profil: Craiova, Târgu-Jiu, Câmpulung-Muscel, Băneasa), auzisem vorbindu-se despre locotenentul-major Ilie Gorjan, tânăr ofițer vâlcean care deținea o funcție importantă într-o mare unitate militară a Ministerului de Interne, cu sediul la Craiova, căreia unitatea din care făceam parte îi era subordonată. Se vorbea despre un ofițer inteligent, bun strateg militar și psiholog, serios și corect cu subordonații (ofițeri, subofițeri și maiștri militari) și cu militarii în termen, un om care își iubea profesia. Aveam să constat după aproape 30 de ani că cele auzite la vremea aceea erau adevărate. Mărturisesc că, dacă aș fi avut un astfel de model printre comandanții mei, în timpul stagiului, aș fi ales cu brațele deschise cariera militară.
De apreciat faptul că, pe măsură ce și-a continuat studiile, având două licențe – una în științe militare și alta în științe juridice și a urcat treaptă cu treaptă în ierarhia militară, ajungând peste ani să facă o carieră de excepție, în tot acest timp și-a păstrat conduita în relația cu cei din jur. Timpul s-a scurs, lumea a evoluat, dar acele vremuri au rămas în memoria mea aproape neschimbate.
Pe distinsul militar și om de cultură, de aleasă ținută morală și profesională, aveam să-l cunosc prin luna mai 2007, la Centrul Eparhial al Episcopiei Râmnicului (ridicată în 2009 la rangul de Arhiepiscopie) cu prilejul unei lansări de carte. La încheierea evenimentului editorial, un bărbat a venit la mine și s-a prezentat scurt și militărește: „D-le Petrescu, sunt generalul Ilie Gorjan și mă bucur să vă cunosc. Vă felicit pentru cartea pe care ați lansat-o în urmă cu două luni și doresc să intru în posesia ei, indiferent de preț. Cum se procedează?”. În martie 2007, în același loc, lansasem primul meu volum cu caracter istoric, intitulat „Vâlcea – țara lupilor getici sau ținutul vâlcilor” (vol. I-II, Ed. Conphys, 2007). M-a impresionat faptul că cineva necunoscut mie, la acel moment, mă cunoștea și vorbea despre cartea mea ca despre o lucrare de referință și o dorea atât de mult în biblioteca sa. Din păcate, din cele 600 de exemplare tipărite, mai aveam doar două, oprite pentru mine. Îmi părea rău să le dau și pe acelea. Am făcut această precizare și pentru a-l determina să renunțe am spus cât costă, crezând că scap. Trucul meu nu a ținut, omul a oferit suma și, la a doua întâlnire, vrând-nevrând, a trebuit să cedez, acesta intrând în posesia cărții. Din acel moment între noi s-a legat o prietenie care mă onorează.
Ulterior aveam să aflu că avem același punct de vedere cu privire la originea noastră traco-geto-dacă, fiind conectați, prin nevăzutele energii, asemenea celebrilor preoți și istorici Dumitru Bălașa și Gheorghe Petre-Govora, la trecutul îndepărtat al strămoșilor noștri. Legat de acest aspect, în discuția de la Centrul Eparhial, dar și într-un articol aflat în manuscris, pe care distinsul general mi l-a transmis ulterior, domnia sa preciza: „[…] mă simt onorat de faptul că în 1999, fără să fiu la curent cu preocupările d-lui Eugen Petrescu în domeniu, am scris poezia „Lupul-vâlc”, apărută în volumul de poezie „Sub semnul sărutului” la Editura Helicon din Timişoara, al cărei conţinut constituie o mică premoniţie cu privire la titlul lucrării ce urma să apară în anul 2007”. Pe parcurs i-am cunoscut opera poetică de inspirație geto-dacă și, într-o carte a mea dedicată părintelui Dumitru Bălașa – nemuritorul dac din Dealul Mare, îl numeam pe domnul general „poetul DacoRomânilor”.2 În aceeași carte, spuneam: „Mă bucur că Dumnezeu mi-a dat ocazia să-l cunosc pe acest mare General DacoRomân – un creștin ortodox și un patriot curat, iubitor al rădăcinilor noastre milenare, sensibil la tot ceea ce înseamnă istorie DacoRomânească, puternic asemenea strămoșillor traco-geto-daci pe care îi divinizează prin versurile publicate în volumele care i-au adus celebritatea binemeritată.”
Revenind la punctul de început al prieteniei noastre, trebuie să spun că pe moment nu mi-am dat seama cine este omul de lângă mine, chiar dacă s-a prezentat. Abia după ce i-am dat cartea și ne-am cunoscut mai bine, aveam să aflu că generalul rezervist era tânărul și vestitul ofițer din anii ostășiei mele. Se mutase de curând (la 21 aprilie 2007) din București, în județul natal, Vâlcea, în satul Ruda din comuna Budeşti, într-o casă cumpărată de la un proprietar din zonă.
Au urmat mai multe întâlniri, la o cafea și o prăjitură, de fiecare dată într-o locație aparținătoare SC Boromir SA (în cartierul Traian sau zona centrală). Așa am aflat amănunte despre viața și cariera militară, academică și culturală a distinsului meu prieten: doctor în drept, conferențiar universitar și general maior; scriitor de primă mână, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
După două-trei întâlniri, acesta și-a manifestat dorința să se integreze în viața culturală a Râmnicului și să publice în ziarele și revistele locale, dar sfera persoanelor cunoscute era destul de redusă, eu fiind printre primii cunoscuți așa cum mărturisește și domnia sa în același articol aflat în manuscris: „Mi-a fost dat ca la revenirea mea, prin pensionare, în ţinutul natal vâlcean, să cunosc o pleiadă de oameni de cultură, unul dintre aceştia fiind Eugen Petrescu (chiar printre primii), […].” La vremea aceea eu fiind membru al Forumului Cultural al Râmnicului (organizație din care la 31 iulie 2008 aveam să mă retrag din motive personale) l-am prezentat conducerii și membrilor acestei organizații, apoi am mers la redacțiile a două cotidiene vâlcene, „Curierul de Vâlcea” și „Curierului de Râmnic”, unde l-am prezentat și unde a început să publice periodic. Vasta experiență în relația cu omul i-a permis domnului general să se integreze cu ușurință în colectivul amintit și, în scurtă vreme, s-a făcut cunoscut, apreciat și respectat pentru caracterul frumos al domniei sale, pentru calitatea operei și pentru punctualitatea de care a dat și dă dovadă.
În afara relației de prietenie între noi s-a legat și o relație de bună colaborare. Astfel, în amintirea preotului drăgășenean, istoric dacist și medievist Dumitru Bălașa a publicat un material de referinţă sub titlul „Dumitru Bălaşa – un Deceneu al zilelor noastre”, în „Părintele Dumitru Bălaşa – o viaţă în slujba crucii şi a neamului Daco-Român”, Râmnicu-Vâlcea, Editura Petrescu, 2009, p. 152-160, ediție omagială îngrijită de Eugen Petrescu, lansată la Centrul Eparhial al Episcopiei Râmnicului, cu prilejul Memorialului „Pr. Dumitru Bălaşa”, ediţia a VI-a, iulie 2009. Doi ani mai târziu, publică o referință intitulată „La aniversară”, în volumul „Personalităţi vâlcene. Scriitorul Mihai Sporiş la 60 de ani”, Râmnicu-Vâlcea, Editura Petrescu, 2011, p. 34, 35 (ediție îngrijită de Eugen Petrescu). De asemenea, în amintirea profesorului Costea Marinoiu publică evocarea intitulată „Zborul frânt al destinului”, în volumul „75 de ani de la nașterea cărturarului vâlcean Costea Marinoiu”, Râmnicu-Vâlcea, Editura Petrescu, 2012, p. 80, 81 (ediția omagială îngrijită de Eugen Petrescu).
Începând cu anul 2009, la propunerea pe care i-am făcut-o, a participat alături de alți militari vâlceni (generalul de brigadă Nicolae Mazilu și maiorul Tiberiu Osoian, arma geniu) la Programul Naţional de Cercetare Istorică „Posada 1330”, organizat de către Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Judeţeană „Matei Basarab” Vâlcea, în perioada 12 nov. 2009 – 7 nov. 2010, inițiat și coordonat, din punct de vedere logistic, de către subsemnatul și, din punct de vedere științific, de către profesorii universitari Dinică Ciobotea (istoric medievist) și Petre Gherghe (arheolog), de la Universitatea din Craiova, în urma căruia a realizat un studiu de referinţă intitulat: „Victoria de la Posada – consideraţii de ordin militar”, publicat în „Bătălia de la Posada – simbolul biruinţei daco-române (1330-2010)”, Editura Petrescu, 2010, p. 98-105 (volum îngrijit de Eugen Petrescu).
Domnul general maior în rezervă, conferențiar universitar doctor Ilie Gorjan, distinsă personalitate a lumii militare, științifice și culturale, se află la loc de cinste în sufletul meu alături de înaltul ierarh Gherasim al Râmnicului, părintele Dumitru Bălașa, academicianul Dinu C. Giurescu, generalul Nicolae Mazilu, profesorii universitari Dinică Ciobotea și Alexandru Popescu-Mihăești și de alte nume de români patrioți, iubitori de țară și de neam. Am avut onoarea să-i cunosc, pe unii mai puțin, pe alții mai mult, dar și unii și alții rămân în inima mea ca adevărate modele de viață.
La ceas aniversar, urez distinsului formator de valori umane, comandant de oști și creator de slovă românească viață lungă, sănătate, bucurii și împliniri pe măsura sufletului bun și curat de român adevărat!
Cu aleasă considerație și prețuire,
Eugen Petrescu, iulie 2015,
Râmnicu-Vâlcea
Note
1 „Bartolomeu Anania – evocări”, Râmnicu-Vâlcea, Editura Petrescu, 2011, p. 62-71; „Constelaţii Diamantine”, anul II, nr. 5 (9) 2011, p. 43-45; „Patriarhul Justinian Marina şi locurile natale”, Râmnicu-Vâlcea, Editura Fortuna, 2011, p. 108-115.
2 Eugen Petrescu, „Părintele Dumitru Bălașa. O viață în slujba crucii și a neamului DacoRomân”, Râmnicu-Vâlcea, Editura Petrescu, 2009, p. 28.
3 Ibidem.