Ioan Barbu, În arcuire de cer, Decebal

Dimineața s-a trezit. Ne trezim și noi și plecăm din Orșova să ne întâlnim cu unul din regii noștri de acum mai bine două mii. După nici 20 de kilometri de mers de-a lungul Dunării, ajungem la cataractele de la Cazanele Mici, numite și golful Mraconia. Zona este tronată de statuia lui  Decebal, construcție gigant, înaltă de 55 de metri și lată de 25. Caut o rază de soare. Muntele ia luat fața. În sus, doar o arcuire de cer. O rază izbutește, totuși, să se arate. Lumina ei palpită pe piatra masivă, o  sculptură fără egal în Europa. Este cu doar şase metri mai mică decât Statuia Libertăţii din New York, dar cu 8 metri mai înaltă decât monumentul lui Hristos din Rio de Janeiro și cupeste 10 metri decât Colosul din Rhodos. Modelul a fost luat după celebrul grup statuar din stânca Muntelui Rushmore, din America.
Statuia lui Decebal a fost  executată după un proiect finanțat în întregime de omul de afaceri Iosif Constantin Drăgan (l-a costat peste un milion de dolari). Doisprezece sculptori-alpiniști, în frunte cu maestrul Constantin Cotarcea, au lucrat timp de 10 ani, din  vara anului 1994, începând cu defrişarea arborilor care împădureau stânca. Apoi, s-a trecut la curăţarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viaţa sculptorilor. Nu s-a putut folosi niciun fel de utilaj pentru ușurarea muncii, toate instrumentele de lucru fiind transportate cu barca şi în spinare, în saci de 40-50 de kilograme, ca și dinamita folosită pentru modelarea stâncii (peste o tonă), alte zeci de tone de ciment și armături din fier. Toate au fost cărate pe schele, la înălțimi amețitoare. Lucrarea a fost finalizată în toamna anului 2004, în urma unor eforturi supraomenești în condiții în care viperele stăpâneau muntele, verile erau scăldate în călduri tropicale, iar  toamnele mohorâte, cu ploi frecvente, mai ceva ca în Londra.  Dar alpiniștii-sculptori, într-o arcuire de braț, au învins natura și muntele potrivnic. Legătura cu pontonul de la sol a fost asigurată prin două staţii de emisie-recepţie. De la baza stâncii până la schelă, oamenii se cățărau timp de o jumătate de oră. Au lucrat în două ture de câte 6 ore: de la 7,30 la 13,30 şi de la 13,30 până la 19,30. Lucrările s-au desfăşurat în perioada martie-octombrie a fiecărui an. O operaţiune la fel de grea şi riscantă a fost cea de manevrare a schelelor. Uneltele de lucru folosite de către sculptori-alpinişti au fost cele clasice: ciocanul pneumatic, şpiţul şi barosul. În perioada de vară, stânca se încingea de la soare, făcând condiţiile de lucru aproape insuportabile. Datorită condiţiilor dificile, au avut loc şi câteva accidente. Într-una din zile, cinci persoane care lucrau pe schelă au căzut în gol câţiva metri, ca urmare a smulgerii a două pitoane de susţinere de pe cablul montat de jur-împrejurul stâncii. Din fericire, alpiniştii nu au suferit răni grave. De asemenea, unul dintre alpinişti a fost muşcat de o viperă ascunsă într-un punct de susţinere, dar i s-a injectat imediat serul antiviperin.
Dar totul e bine când se termină cu bine!
V-ați pus întrebarea de ce atâta efort? Care este semnificaţia acestei statui?
Chiar în faţa acesteia, dar pe malul sârbesc al Dunării, se găseşte de aproape 2000 ani o placă memorială antică, „Tabula Traiana”, monument ridicat de adversarul regelui Decebal, împăratul Traian, pentru a marca marşul triumfal al trupelor imperiale romane spre Dacia şi a comemora victoriile Imperiului asupra regatului dac, în anul 105.
Din 2004 (anul acesta se împlinesc zece ani), sub faţa regelui Decebal, al cărui cap ce poartă celebra cușmă dacică este sculptat în piatră – și ea biruind de milenii vremea și intemperii de tot felul – se găseşte o inscripţie – replică la ce a lui Traian imperatorul. Este scrisă tot în latină:  DECEBAL REX – DRAGAN FECIT”(Regele Decebal – făcută de Drăgan). Ceea ce demonstrează lumii întâietatea românilor în formarea culturii europene, pornind de la premisa că identitatea noastră culturală este definită întâi de toate prin componenta ei daco-tracă.
Quod erat demonstrandum.

*Din volumul în curs de pregătire „ARBORELE DE APĂ”