Imagini peste timp (3)

În cele ce urmează, vă vom face cunoştinţă cu un fragment din Catagrafia anului 1835, în care apar o parte din persoanele implicate în bunul mers al Şcolii Râmnicene.

„Catagrafia de toţi hălăduitorii ora­şului Râmnicului, după porunca cinstitei ocârmuiri, din 1835”: „La vopseaua (culoarea) neagră, la reperul 142, era înscrisă casa lui Ghuţă Vlădescu, iar la reperul 143, Dimitrie Seghiade, profesor, şi la reperul 195, medelnicerul Alecu Bujoreanu.”

În anul 1861, s-a hotărât să se construiască o nouă clădire pe vechiul loc. Construcţia s-a făcut după planurile unui arhitect din Ardeal, care atunci ţinea de Imperiul Austriac. După multe eforturi, Şcoala Naţională din Râmnic va fi terminată în anul 1854. Şcoala Primară de Băieţi funcţiona pe strada Episcopiei care începea de la casele numite Alecu Cofetariu din marginea râului cel mare – Râmnic, pe uliţa în sus pe lângă D. Tănă­sake, D. Fotake Radovici, Dobriceanu, Primărie (este vorba de vechiul local al primăriei – 1864), Şcoala de băieţi – 1854, până în şoseaua Episcopiei” dosar 11/5/1876. Iar în Catagrafia din anul 1899, Şcoala Primară era situată pe strada Regele Carol I, dosar 138/1899.

Casa medelnicerului Alecu Bujorea­nu – 1855-1856, construcţie mare cu parter şi etaj, avea un plan dreptunghiular cu o arhitectură simplă şi românească de mijloc de veac XIX, pe toată lungimea faţadei avea 13 ferestre, nici un balcon. Era amplasată în zona centrală a Râmnicului, apare pentru pri­ma dată cartată într-un plan de detaliu al Râm­nicului din anul 1857, la fel este repre­zentată pe o litografie acolo de sfârşit de secol XIX. Peste ani, clădirea va trece pe la mai mulţi proprietari prin vânzare. La cum­păna celor două veacuri, clădirea se află în proprietatea lui Alecu M. Alexiu (1840-1849), fost primar al oraşului între 1885-1886, preşedintele Consiliului Judeţului în 1919.

De la Alecu M. Alexiu, clădirea trece în proprietatea căpitanului M. Păltineanu, care, între anii 1906-1907, o renovează, schim­­bând complet înfăţişarea, devenind de nerecunoscut. Renovarea s-a făcut în stilul neoclasic al începutului de secol XX. La partea superioară, se înscriu două bal­coa­ne, unul cu balustradă de zidărie, iar cele de pe colţ cu o balustradă din fier forjat în stil art nouveau. Faţada are acum 11 fe­restre înguste faţă de cele 13 pe care le avea înainte de renovare. În ansamblu, clă­di­rea este marcată de un stil neo-clasic al în­ceputului de secol XX. În aripa de est a clădirii, tipograful Oscar Thuringer înfiin­ţea­ză, în 1910, o tipografie (dosar 480/10.04.1910).

În anul 1914, Sofia Radu deschide la parterul clădirii un restaurant cu băuturi spir­toase şi Hotel la etaj cu firma Hotel Splendid (dosar 3094/10.11.1914). În anul 1920, casa trece la un alt proprietar. Constantin Ionescu, zis şi Precupeţu, este un cunoscut negustor, deţine mari depozite de vinuri, în apropierea Iazului Morilor avea un han. În această perioadă, la parterul clădirii, spre strada Traian, au mai funcţionat un atelier foto ţinut de fotografii Ilarion şi Mihăilescu, dar şi biroul de avocatură a lui Nicu Angelescu. În anul 1920, Constatin Io­nescu se hotărăşte să concesioneze clă­direa unui alt negustor: Vasile Săndulescu.

Acum, restaurantul şi hotelul sunt pr­eluate de noul proprietar care va face şi unele modificări. Hotelul se va numi Hotel Cinema Regal (dosar 280/1931), la etaj va funcţiona şi o sală de dans, care, mai târziu, se va transforma în sală de cinematograf unde vor rula primele filme mute, cu acompaniament muzical din Râmnic. Restaurantul avea şi grădină de vară, renumită în Râmnic pentru că vara erau aduse formaţii de muzică pentru o atmos­feră plăcută. Ultimul proprietar al hotelului, până la naţionalizare, a fost Elena Toader Culpcă.
Continuare…