Ilustrate din Sinaia
„În mai, când rozele-nfloresc”, se deschide şi sezonul turistic estival, în cadrul căruia muntele continuă o mai veche invitaţie, deoarece acolo, între arbori biciuiţi de viscole şi sărutaţi de stele, mângâind existenţa nevăzută şi singură a vântului, drumeţiile nu contenesc niciodată. Dar primăvara, anotimp al renaşterii, înseamnă şi pentru munte o frumoasă schimbare la faţă, o mai tentantă chemare la ascensiune şi popas.
Un astfel de popas îl constituie, desigur, Sinaia, supranumită şi „Perla Carpaţilor”. Loc în care splendoarea naturii se îmbină fericit cu splendorile culturii, spaţiu păstrător al unei amprente de neşters în conştiinţa culturală a românilor. Tocmai în întâmpinarea unor asemenea drumeţi (pot fi numiţi şi turişti, atâta timp cât ochii nu le fug doar la grătarul cu mici şi lada cu bere) turişti care vor să vadă, să afle, să înţeleagă şi altceva în afară de drumul spre Cota 1400; acestora deci, veniţi să se tonifice fizic, dar şi să se îmbogăţească sufleteşte, li se adresează cartea „Sinaia – oameni, locuri, întâmplări”, de Radu Ghica Moise, apărută recent la Editura Rawex Coms din Bucureşti (editor: Raluca Tudor).
Radu Ghica Moise, un împătimit de Bucegi, activează de peste o jumătate de veac pe tărâmul culturii sinăiene – şi nu numai – făcând din descoperirea unor oameni deosebiţi, a unor locuri mai puţin cunoscute şi întâmplări inedite sau uitate, o datorie de credinţă. Personalităţi de seamă ale istoriei, culturii şi artei, ştiinţei româneşti, care au trecut, au poposit ori s-au stabilit în Sinaia, au devenit fişe de cercetare în cartoteca sa de lucru şi, în egală măsură, în cartoteca de iubire a inimii sale. Iar de acolo au coborât în cartea aflată astăzi la îndemâna iubitorilor de frumos.
Aceşti oameni sunt „strigaţi la catalog” în ordine cronologică, începând cu anii 1600 şi ajungând, aş zice, până alaltăieri. Am numărat vreo 60 de personalităţi, dar se poate să mă fi înşelat, să fie chiar mai multe. Citez câteva nume (în ordinea stabilită de autor) care ispitesc prin simplul enunţ: „Pârvu Mutu – zugravul Mânăstirii Sinaia”; „Domnitorul Constantin Brâncoveanu – prezent la târnosirea Mânăstirii”; „Barbu Catargiu – un nume gravat pe o Stâncă”; „Cezar Bolliac – „Pe-aicea umbla umbra lui Zamolx”; „Vasile Alecsandri – „Iarna la Sinaia”; „Alexandru Ioan Cuza – visând la casa din Bucegi”; „Carol I – cu poştalionul la Sinaia”; Nicolae Grigorescu – între Barbizon şi Vârful-cu-Dor”; „Badea Cârţan – visând la întregirea neamului”; „I. L. Caragiale – cu „trenul de plăcere” la Sinaia”; „Take Ionescu – un drum în Bucegi”; „Alexandru Vlahuţă – „Sinaia pare o vedenie de prin alte lumi”; „Bucura Dumbravă – prima femeie care a cucerit Vârful Omu”; „Elena Văcărescu – domnişoară de onoare la Peleş”; „Regele Ferdinand – suferind alături de sinăieni în primul război mondial”; George Coşbuc – admirând „Caraimanul până-n nori”; „Iancu Brezeanu – Cetăţean de Onoare al Oraşului Sinaia”; „Cincinat Pavelescu – „Frumos e-aici, să ştiţi c-o să mai viu!”; „Regina Maria – un sol victorios pe ruta Peleş-Versailles”; „Tudor Arghezi – la Librăria Dumitrescu, aşteptând Biletele de papagal”; „Mihail Sadoveanu – în „sălaşul negru al strămoşilor”; „George Enescu – gazda lui Yehudi Menuhin, la Sinaia”; „Vasile Voiculescu – „Din Piatra Arsă până-n Omul”; „Martha Bibescu – între Sinaia şi Posada”; „Dumitru Almaş – statornic îndrăgostit de acest plai”; „Constantin Noica – mire la Primăria din Sinaia”; „Mihai de Hohenzolern – elev în clasa specială de la Peleş”; „Marin Preda – „m-am dus din nou la Sinaia”; „Eugen Barbu – participant la Cenaclul literar din Sinaia”.
Cartea cuprinde, în continuare, istoricul câtorva case în care au locuit aceşti oameni deosebiţi, fiecare clădire meritând câte o placă omagială – pe care, din păcate, până la această oră, nu s-a învrednicit nimeni s-o pună.
În sfârşit, în final sunt anexate planşe cu fotografii de epocă înfăţişând oameni, case şi locuri descrise în carte.
Întreprindere unică, deocamdată, în literatura noastră de profil, cartea lui Radu Ghica Moise – „Sinaia – oameni, locuri, întâmplări” – îşi aşteaptă drumeţii spre a-i însoţi ca un prieten bun şi necesar.