Firma lui Tender scotoceşte judeţul după petrol şi gaze

• de la Roşiile până la Frânceşti, de la Lăpuşata până la Scundu, ultimele luni au consemnat cel mai detaliat şantier geologic din istoria recentă a judeţului
 

Dacă aţi trecut prin comunele din centrul Vâlcii în ultima jumătate de an, v-a fost imposibil să nu vedeţi imensele  pick-uri cenuşii ale echipelor de la firma lui Ovidiu Tender, angajate în scormonirea măruntaielor judeţului. În speranţa depistării unor noi resurse de gaze şi petrol, inginerii bucureşteni specializaţi în prospecţiuni de la firma condusă de către controversatul om de afaceri bănăţean au radiografiat metru cu metru vreme de aproape jumătate de an, iar acum procesul se apropie de final.

De la localnici am aflat că totul s-a desfăşurat în baza unui contract cu Petrom. Interesul patronatului austriac al companiei fiind ca, până în 2015, când le expiră dreptul de exploatare a zăcămintelor noastre naturale să mai poate descoperi o pungă de gaze sau petrol din care să mai tragă un profit uşor.

Aşa după cum era de aşteptat, modul cum s-au desfăşurat aceste explorări geologice n-a fost chiar pe placul tuturor. Dimpotrivă. La mijloc, este vorba de bani mulţi pe care firma lui Tender a trebuit să-i plătească pentru despăgubiri. Mulţi, dar totuşi, insuficienţi pentru că ţăranii n-au fost mulţumiţi de nivelul acestor compensaţii, iar şefii administraţiilor cu atât mai puţin.

La Scundu, spre exemplu, primarul spune că n-are cum să fie mulţumit de colaborarea cu oamenii lui Tender, care i-au stricat mai multe drumuri de acces şi au venit cu ariciul la buzunar: „Au venit prin decembrie, parcă. Am înţeles că mai stau cam o lună de zile, răstimp în care vreau să-i văd dacă se ţin de cuvânt. În caz contrar, îi dau în judecată, vorbesc foarte serios! Pe lângă faptul că au venit cu nişte sume mizere în comparaţie cu ce lasă în urmă, nici pe acelea nu prea se înghesuie să le plătească… Păi, îmi faci vraişte cinci drumuri şi-mi propui o sută de milioane despăgubiri, ce mai e asta? Nici măcar un sfert din ce au distrus cu utilajele lor de mare tonaj…” Dumitru Blejan spune că geologii nu vor pleca din comuna sa cu mâna goală pentru că localitatea are destule bogăţii naturale pe care ar fi bucuros dacă s-ar ajunge la exploatare.

Necazuri au apărut şi peste deal, la Pesceana, de-acolo de unde edilul Ion Vasile completează că nu mai puţin de 50 familii s-au plâns pentru munca depusă de specialiştii din Bucureşti: „Slavă Domnului c-au plecat! Noi am semnat cu ei o minută prin noiembrie şi, efectiv, au început munca prin ianuarie, iar acum s-au îndreptat spre alte zări. Ce să vă spun, au stricat câteva drumuri şi, poate n-o să mă credeţi, dar  ne-au propus nici mai mult nici mai puţin de 5.000 de lei în schimb! Evident, că nu ne-a convenit, sub nici o formă, până la urmă au mai pus şi ei până am ajuns la mai mult de dublul acestei sume cu care om vedea cam ce putem face…”

La Şirineasa şi Popeşti, situaţia este aproape identică în sensul că zeci de familii s-au plâns autorităţilor numai pentru a se mulţumi cu cât au oferit bucureştenii: „Ne-au stricat vreo două drumuri, dar ce era să facem?! Dacă om sta pe vreo ditamai zăcământul de petrol care să ne ţină comuna generaţii de aici înainte? Noi sperăm să fi găsit oamenii ceva p-aici că nu cred că au bătut atâta amar de drum  pentru nimic. Vedem ce facem după ce-şi revine la normal şi vremea asta. Cu banii de la ei, cred că acoperim jumătate din cheltuieli, că mai mult n-au vrut să ne dea…”, ne-a declarat edilul Costel Şerban.

Primarul din Roeşti nu vrea s-audă de exploatarea gazelor de şist la el în comună

Una dintre ipotezele iniţiale care au însoţit prezenţa echipelor de geologi din Bucureşti a fost şi goana după cea mai recentă resursă naturală folosită în energie: gazele de şist. Cum deja prin alte colţuri din ţară, americanii de la Chevron au trecut la treabă, teza că şi Petrom-ul ar fi cu gândul la acest tip de gaze nu era una de aruncat.

Printre cei mai vehemenţi opozanţi ai acestei posibilităţi se numără şi alesul din Roeşti. Acesta a confirmat prezenţa şi stricăciunile provocate în ultimele luni, dar spune că acestea nu reprezintă nimic în comparaţie cu ce s-ar distruge dacă s-ar fi descoperit gaze de şist. Pentru deranjul cauzat, primăria a cerut şi are de primit 15.000 lei, tot atât cât au cerut şi cei 100 de ţărani care au avut terenurile în vizorul bucureştenilor.

Surprinzător sau nu, edilul Drăghici era perfect pus la punct cu tehnologia folosită în extragerea acestor gaze de şist şi spune că ar fi primul care s-ar opune, la fel ca şi  ceilalţi edili din Vaslui, unde nu mai puţin de şase consilii locale din Ghergheşti, Iana, Băcani, Tutova, Pochidia şi Pungeşti s-au opus fracturării hidraulice folosite în exploatarea gazelor de şist: „Ferească Dumnezeu de aşa ceva! Petrol şi gaze au mai fost exploatate pe-aici, deci n-ar fi probleme, dar gazele de şist sunt o altă problemă. Nici nu se poate pune problema de aşa ceva, că doar am mai citit şi noi despre metoda asta nouă şi am văzut că nici prin alte părţi din România nu au fost primiţi aşa cu mare bucurie să otrăvească mediul. Dacă e vorba de petrol şi gaze, v-am zis, absolut nici un fel de problemă suntem obişnuiţi şi chiar dornici”.

În fapt, de ce se teme Drăghici pentru comuna sa? Împotriva fracturării hidraulice drept metodă de exploatare a gazelor de şist se ridică tot mai mulţi. Pe Internet, există deja o petiţie oficială în care sunt trecute toate efectele negative ale acestui procedeu: „Principalele riscuri pe care le implică aplicarea tehnologiei prin fracţionare hidraulică sunt: scoaterea din circuit a unor terenuri (densitatea medie fiind de 6 puţuri de foraj pe km pătrat la care se adaugă reţeaua de conducte pentru transport), riscul de contaminare a terenurilor, poluarea sonoră, zgomotul produs de echipamentele de foraj şi cele de transport, utilizarea a milioane de metri cubi de apă pentru fiecare foraj în detrimentul agriculturii (terenurile nu vor mai fi irigate). Precedentele din SUA şi alte state arată că apa freatică şi sursele de apă potabilă sunt în pericol de contaminare, că există un risc seismic asociat, că se produce mobilizarea unor substanţe radioactive, a metanului şi a altor substanţe cu efect de gaze de seră.

Spre deosebire de gazele convenţionale, cele de şist sunt extrase din roci situate la adâncimi foarte mari şi care au un grad scăzut de permeabilitate. Pentru a putea extrage gazele de şist este necesară folosirea unei metode numită fracturare hidraulică / despicare / izbire (fracking). Mai multe institute de cercetare din SUA şi din Europa au demonstrat că această modalitate de extragere este foarte periculoasă. Motivele sunt legate in principal de tehnologia folosită: Fracturarea hidraulică – Este singura metodă de extragere a gazelor de şist în acest moment. Forajul este săpat vertical, apoi în plan orizontal, la o adâncime de până la 3-6 km. Rocile sunt despicate artificial prin explozii, fapt ce poate cauza cutremure. Sute de maşini de tonaj mare sunt folosite pentru fiecare foraj. Sub o presiune imensă (peste 1.000 atm) o medie de 60 de milioane de litri de apă sunt injectate la fiecare lovitură în sol, apa amestecată cu substanţe chimice foarte toxice şi cancerigene (incluzând benzen şi etilenă). Conform raportului Impacts of shale gas and shale oil extraction on the environment and on human health al Parla­mentului European, datorită secretelor comerciale compoziţia aditi­vi­lor folosiţi în timpul forărilor nu este pe deplin făcută publică, dar cerce­tătorii au identi­fi­cat peste 750 de asemenea substanţe. Conform unei liste cuprinzând 260 de astfel de substanţe, furnizată de New York State, aceasta conţine: 58  de substanţe, dintr-un total de 260, au proprietăţi problematice, 6 fac parte din prima listă publicată de Comisia Europeană cu substanţe ce necesită atenţie deosebită din cauza potenţialelor efecte pe care le pot avea asupra omului şi asupra mediului (Acrilamida, Benzen, Benzen Etil, Isopropylbenzene (cumene), naftalină, tetrasodiu, Etilen), substanţa (Naftalină bis (1-metiletil) este în prezent considerată ca fiind bioacumulativă şi toxică; 17 sunt clasificate ca fiind toxice pentru organismele acvatice; 38 sunt clasificate ca fiind acut toxice pentru sănătatea umană; 8 substanţe sunt clasificate ca fiind cancerigene, cum ar fi benzen şi amidă acril, oxid de etilenă şi diverşi solvenţi pe bază de petrol; 6 sunt clasificate suspecte ca fiind cancerigene, cum ar fi hidroxilamină clorhidrat; 7 sunt clasificate ca mutagene (1B Muta.), cum ar fi benzen şi oxid de etilenă; 5 sunt clasificate ca având efecte asupra funcţiei de reproducere;

Gazul de şist eliminat din rocă este extras prin tubul sondei. Aproximativ jumătate din apa contaminată chimic rămâne în subteran. O parte din această apă împreună cu gazul se va deplasa prin fracturile naturale din rocă putând să ajungă în apa subterană şi în sol. Apa rămasă este retrasă şi turnată în iazuri, existând riscul să se scurgă în apa subterană. Cantităţi imense de metan sunt emise în atmosferă, acesta fiind un gaz cu efect de seră mult mai dăunător decât dioxidul de carbon. Produsele chimice se conectează cu elementele radioactive (precum radiul si uraniul) din sol şi apoi le aduc la suprafaţă. Este nevoie de un număr foarte mare de sonde (zeci de mii) doar pentru un teritoriu restrâns. Câmpurile de gaze de şist sunt exploatate timp de aproximativ 5 ani (cele de gaz convenţional timp de decenii).

Metoda de explorare a gazelor de şist bituminos nu este mai puţin periculoasă decât cea de extragere a acestora. Pentru foraj sunt necesare cantităţi enorme de apă, care, cel mai probabil, vor fi extrase din rezervele noastre de apă potabilă subterane! De asemenea, pe lângă chimicale toxice, apa reziduală conţine arsenic, metale grele, elemente radioactive precum uraniu si radon derivate din straturile subterane. Apa folosită NU POATE fi purificată!

Pagube cauzate de explorarea şi exploatarea gazelor de şist: Apă potabilă şi ape subterane contaminate; Soluri toxice şi radioactive; Poluarea aerului; Cutremure şi alunecări de teren; Cancer şi boli incurabile pentru oameni; Distrugerea florei şi a faunei; Infrastructură distrusă şi poluare fonică.

S-a studiat faptul că în zonele în care sunt produse gazele naturale bituminoase, ca urmare a contaminării cu substanţe chimice toxice, cancerigene, numărul de boli este creştere în mod dramatic: neuropatie periferică, leziuni cerebrale ireversibile, astm, cancer de piele, cancer testicular, probleme in timpul sarcinii, anemie, leucemie, insuficienţă renală şi multe altele. Mortalitatea este în creştere.”