Elevă la „Forestier”, premiantă la pictură

• Melania Ungureanu: „Pasiunea rămâne; talentul este dat de Dumnezeu”

De obicei, oamenii cu un talent pornesc, în viață, pe un drum ce are legătură cu darul cu care au fost înzestrați. Sunt și situații când, din diverse motive, aleg cu totul alt drum: talentul rămâne; fie este cultivat ca un hobby, fie se merge în paralel cu noua meserie. Melania Ungureanu este elevă în clasa a X-a, la Colegiul de Silvicultură și Protecția Mediului și are un talent deosebit la pictură. N-are de gând să renunțe „la acest dar dat de Dumnezeu”, chiar dacă, momentan, cursul vieții a trimis-o pe o altă cale. Cum se îmbină protecția mediului cu pictura am aflat chiar de la premianta locului II pe țară, la un mare festival național.

– Melania, spune-ne câteva cuvinte despre tine, despre cursurile pe care le urmezi, în prezent.

Învăț la Colegiul de Silvicultură și Protecția Mediului, profilul Resurse naturale și protecția mediului, la finalul liceului urmând a primi calificativul de tehnician ecologie și protecția calității mediului. M-am născut pe 28 decembrie 1996, în municipiul Drăgășani, iar, în prezent, sunt cazată în internatul colegiului.

– Ești talentată la desen, pictură și, totuși, dacă ai ales Râmnicul în locul Drăgășaniului, de ce nu ești elevă a Liceului de Arte?

Am dat examen la Liceul de Arte. De fapt, tocmai de aceea am ales Râmnicul. Din păcate, nu am reușit să intru. Am trecut de proba de desen tehnic, dar nu și de proba de culoare. Nu am avut un profesor îndrumător, m-am pregătit singură, nu știam anumite noțiuni și …asta a fost. Colegiul de Silvicultură l-am ales, tocmai, pentru că are desen tehnic.

– Nu ți-ai abandonat talentul, dar cum ai ajuns să participi la concursuri?

Totul a început de la colaborarea mea cu doamna Elena Țăpescu, profesor de limba și literatura română. Împreună am scos revista «Din tezaurul limbii române…O pagină!”. În revistă, mi s-au publicat și scenete de umor. Din discuții în discuții, doamna profesor mi-a spus să încerc și pe parte de desen și, uite așa, cu ajutorul dumneaei, desenele mele au fost trimise la tot felul de festivaluri și concursuri. 

– Și ajungem și la marele premiu… Locul II la proiectul european internațional „Fii European și promovează educația de gen în școala ta”…Cu ce lucrare ai participat?

N-am dat un nume lucrării, dar în viziunea mea, era vorba despre două persoane din timp, cu haine specifice vechilor vremuri și cu două steaguri: cel al României și cel al Uniunii Europene.

– Cum reușești să îmbini talentul cu școala? 

Fără carte nu pot face ceva în viață, dar și pasiunea rămâne; talentule este dat de Dumnezeu.

– Pictezi doar icoane sau te inspiră și altceva?

Prioritare sunt icoanele. Mă simt mai relaxată, mai aproape de Dumnezeu. Nu pot lipsi nici de la slujbe, tot ce este negativ se transformă în energie pozitivă. Așa că, pentru inspirație, merg la biserică. Ajung acasă și mă gândesc: «Trebuie să mai pictez ceva». Dar îmi place și natura moartă, spre exemplu.

– Melania, noi am vorbit despre cel mai important premiu, dar mă gândesc că multe altele se află «la colecție»..

Prima dată, în clasa a IV-a, am primit o diplomă pentru desen chiar de la profesorii Școlii cu clasele I-VIII Pesceana, unde am și terminat cursurile. A fost un concurs local. Am mai obținut premiul al II-lea la Alba Iulia, în 2012, la Festivalul Național de Tradiții și Obiceiuri Populare «La porțile Apusenilor», etapa a IV-a, organizat de Școala cu clasele I-VIII-a Avram Iancu. Am participat cu icoane pictate pe sticlă, la categoria 11-14 ani. Am primit o diplomă de merit și la tabăra de creație «Licăr de lumină», din 4-11 septembrie, de la Tismana.

– Melania, ești un exemplu poate pentru mulți: deși cursurile pe care le urmezi fac parte din cu totul alt domeniu decât pictura, nu ai renunțat la talent. Te-ai gândit ce vrei să faci pe viitor?

M-am gândit la arhitectură, dar sunt sută la sută decisă…Știu doar că nu vreau să renunț la acest dar.

Declarație profesor Elena Țăpescu: „Melania este un copil bun…Are înclinație și către literatură, compuneri, poezii…gen dramatic. Multe din operele ei au fost publicate în revistă…Eu o îndrum să-și urmeze inima, să facă ce-i place…Țin totuși să o sfătuiesc să urmeze o carieră în pictură. Decizia, însă, îi aparține”.

A consemnat Anamaria CONSTANTINESCU