Costeștiul se pregătește de sărbătoare

• de Izvorul Tămăduirii, are loc resfințirea bisericii Grușetu

Plecată din versurile lui Lucian Blaga și închinată ideii de vatră tradițională, superba sărbătoare a muntenilor din Costești a ajuns la cea de-a șasea ediție. Inițiativa fostului edil liberal Valeriu Popescu s-a materializat într-o sărbătoare care an după an a crescut în importanță, nepierzându-și însă nicio clipă din puritatea și curățenia sufletească din care s-a hrănit și a supraviețuit mereu, în ciuda vremurilor sau a greutăților. În acest an, primăria Costești a pus la cale un program cultural artistic al cărui punct central va fi slujba de resfințire a bisericii de lemn ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și Izvorul Tămăduirii, din satul Costești: „E o zi specială care nu reprezintă pentru costeșteni doar un prilej de mici și bere, ne-a dezvăluit viceprimarul Toma Peștereanu.

  A fost gândită ca o sărbătoare cu adevărat specială care să transmită o emoție și un fior care să redefinească legătura care există între locurile acestea și toți fii satului. În fiecare an, am reușit să aducem această zi în dreptul unui sentiment de patriotism local foarte profund. Costeștenii se mândresc și se vor mândri mereu cu moștenirea lor atât de greu de egalat.  Noi vrem ca această mândrie și această sărbătoare să fie armonizate complet.” Pe lângă resfințirea locașului de cult, manifestarea mai prevede și o lansare de carte: „Monografia bisericii Grușetu” sub semnătura lui Dumitru Bondoc, dar și o seară dedicată tinerilor care au atins majoratul și care vor primi din partea administrației locale câte o diplomă în acest sens.

Scurt istoric al bisericii Grușetu

Biserica de lemn din Grușetu se află în cătunul omonim din localitatea Costești, județul Vâlcea. Biserica poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este antedatată de o inscripție din anul 7300, era bizantină, adică anii 1791-1792 de la nașterea lui Christos. Se distinge prin numeroase inscripții de pomenire, pictura murală de la 1843 de pe clopotnița de zid și pictura exterioară de la 1892. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice. Biserica de lemn este nedatată. În jurul lăcaşului au fost dezvelite în timpul renovărilor din 2009 nu mai puțin de 8 inscripții de pomenire a unor preoți, slujitori la această biserică. Cea mai veche dintre ele are următorul text cioplit în peretele de nord al navei: „Aicia să odignește robu lui D[u]mnezeu Gherasie eromonahu 7300”. Aceasta datează cert ridicarea lăcașului înainte de cumpăna secolului 18 cu 19, cu cel puțin un deceniu mai devreme decât se credea până acum. Celelalte inscripții au aproximativ același conținut și sunt datate din 7320, 7341, era bizantină, din 1844, 1852 și 1862, în era noastră. Crucea bisericii, păstrată fragmentar, este datată din 7329, era bizantină, adică anii 1819-20, și poartă următorul text, pe față: „cu ajutorul Sfintei Troițe au ridicat această sfăntă cruce în hramu …” și pe lateral: „7329 Nicolae Costa…”. În fața bisericii stă o clopotniță de zid a cărei frumoasă pictură murală este datată pe latura de sud din „1843 iulie 22”. Pereții bisericii au fost acoperiți cu mortar și pictați în anul 1892, după cum reiese din însemnarea de pe un tablou exterior: „Acest sf: tablou sa plătit de Pavel Dumitrescu tâmplar din Costesci. 1892”. Pe tabloul din dreapta intrării în biserică se pot citi în completare: „Acest sf: tablou sa plătit de George Balintescu și Cos: Balintescu. de L. Dimitrescu”. Cel din urmă semnat este desigur zugravul picturii murale. Tot atunci probabil a fost biserica ridicată pe fundație nouă, în aceasta fiind folosite pietre de mormânt din anii 1826, 1843 și 1864. Cu această ocazie biserica a primit aspectul unei construcții de zid, conform practicii din secolul 19 în zona Vâlcii.