Corespondență din Cluj-Napoca de la Michaela Bocu: IOAN HOLENDER și marea sa epocă de la Staatsoper și Volksoper Wien

Eveniment cultural de excepție: lan­sa­rea a două dintre cărţile legenda­rului IOAN HOLENDER, cel mai longeviv director al Operei de Stat din Viena. Este vor­ba despre volumele DE LA TIMI­ŞOA­RA LA VIENA (Editura Cuvântul, Bucu­reşti, 2005, prefaţa de Livius Ciocîrlie, traducere de Magdalena Mărculescu) şi SPUSE, TRĂITE, DORITE – AMINTIRI (Edi­tura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2011, ediţie îngrijită de Ga­briel Kohn, traducere de Ioana Rostoş, cu o postfaţă de Cornel Ungureanu). O lansare ieşită din tipare, o întâlnire coloc­vială cu o personalitate care a demons­trat, prin întreaga-i viaţă şi conduită profesională, cum destinul se împlineşte atunci când omul stăpâneşte arta de a fi el însuşi… Şi totuşi, Joia Culturală TEMCO – manifestare culturală şi ştiinţifică iniţiată şi patronată de Prof. dr. ing. Pompiliu MANEA – şi-a schimbat de această dată spaţiul consacrat (sediul TEMCO, de pe b-dul Republicii), pentru a-l primi pe Ioan HOLENDER, legendarul director al Operei vieneze (acum retras din funcţie, după aproape 20 de ani de directorat), la Biblioteca Centrală Univer­si­tară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca.

Desfășurată joi, 1 noiembrie, în­ce­p­ând cu ora 12.30, în Sala „Mușlea” a pres­ti­gioasei instituții clujene, cu sprijinul direc­torului acesteia, Prof. dr. Doru Ra­do­sav, precum şi al jurnalelor „Curierul de Vâlcea” și „Făclia de Cluj”, manifes­ta­rea s-a bucurat de prezenţa unui public foarte numeros, alcătuit din academi­cieni, universitari şi oameni din elita ştiin­ţifică şi culturală a Clujului, şefi de insti­tuţii de cultură, poeţi şi scriitori, muzicieni (mai puţini, e adevărat, dar „de top”). S-au aflat în sală și oaspeți din țară și de peste hotare, invitați ai profesorului dr. Pompiliu Manea, între care Simona Noja, directoarea Școlii de balet din Viena, clujeancă de origine, Dionisiade Popescu (Olanda), Stelian Pleșoiu (SUA), Silvia și Ioan Barbu (Rm. Vâlcea), Gh. Șchiopu (Bacău), Anca și Bogdan Manea, Mirela și Dan Bucur (București) ș.a. Încă de la „primul gong”, moderatorii întâlnirii, Prof. dr. ing. Pompiliu MANEA, membru al Aca­demiei de Științe Medi­cale, şi Prof. dr. Nicolae HÂNCU, membru de onoare al Academiei Române, au anunţat că ne aflăm la un workshop interactiv; de aici încolo, discuţiile au decurs liber, oaspe­tele răspunzând unor întrebări, făcând apre­cieri şi observaţii pertinente, unele cu tentă hazlie, legate de activitatea sa de artist liric, apoi de „mijlocitor de muncă” (termenul de impresar îi displa­ce), de colaborarea sa cu marii artişti ai lumii (cu unii a rămas prieten, de alţii s-a despărţit în termeni nu tocmai buni), de colaborarea cu diferiţi regizori, între care şi cu Andrei Şerban, de sprijinul pe care, permanent, l-a oferit artiştilor tineri, între care s-au aflat şi mulţi români, de la Ludovic Spiess, Ileana Cotrubaş până la Anita Hartig (absolventă a Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca)… Cu distincţie şi cu mult şarm, cu bonomia specifică bănăţenilor de soi, Ioan Holender priveşte în urmă la cele 6.000 de spectacole câte au avut loc pe durata directoratului său de aproape două decenii în fruntea Staatsoper şi Volkso­per Viena, perioadă nu lipsită de emoţii, de succese enorme, dar şi de nereuşite, pe care şi le asumă cu fruntea sus. „Întot­deau­na în arta interpretativă trebuie să încerci să te apropii de absolut, să ai această ţintă mereu. Să te afli, adică, în permanenta căutare a unui adevăr artistic, pe care, însă, niciodată n-ai să-l atingi. Prin înfrângeri ajungi la victorii”, sublinia Ioan Holender, raportându-se la genii ale omenirii, precum Michelangelo, Bach, Mozart, „de care doar putem încer­ca să ne apropiem.” • „Am introdus în repertorii opere de Britten, Schönberg ş.a. Şi la Festivalul „Enescu” de anul vii­tor se va cânta Schönberg. Am montat Oedipe de Enescu, dar am ştiut de la început că va fi un spectacol care nu se va vinde bine. Nu am fost dezamăgit, ci am considerat că am fost o verigă în promovarea lui Enescu, astfel încât în 2016, Covent Garden va monta Oedipe, după Berlin şi Bruxelles.” • „Nu pentru tur­nee sunt făcute teatrele de spectacole, ci pentru locuitorii din oraşele în care acestea există.”…
CONTINUARE…