Corespondență din Cluj-Napoca de la Michaela Bocu: IOAN HOLENDER și marea sa epocă de la Staatsoper și Volksoper Wien (3)
În cea de a doua carte, „Spuse, trăite, dorite – Amintiri”, Ioan Holender reia povestea începuturilor şi o continuă cu marea epocă la Staatsoper, asupra căreia şi-a lăsat amprenta inconfundabilă. „Cele două cărţi se întregesc, iar acest volum rotunjeşte povestea activităţii mele la opera vieneză’’. Volum consacrat, în mare parte, marilor artişti lirici ai lumii care au cântat pe scena vieneză, între care şi români, premierelor spectaculoase şi marilor succese, balurilor operei – ultimul Opernball pe care l-a coordonat a fost în februarie 2010 –, concertului de adio din seara zilei de 26 iunie 2010, când au venit să-l sărbătorească Zubin Mehta, Antonio Pappano, Fabio Luisi, Welse-Most, sau artiştii Placido Domingo, Anna Netrebko, Thomas Hampson, Barbara Fritolli, Johan Botha, Diana Damrau, Leo Nucci şi mulţi alţii. După 19 ani petrecuţi ca director al Staatsoper şi-a luat rămas bun cu totul, adică nu a mai participat la nici un spectacol, încercând să facă o pauză pentru a se distanţa de tot, de toate şi de toţi cei din operă, „dar şi pentru a le înlesni celor de acolo să se dezobișnuiască de mine – şi iată că am reuşit foarte bine, fără niciun sentiment nostalgic”.
Întâlnirea cu Ioan Holender a marcat, de-a lungul a peste trei ceasuri, un eveniment ieşit din tiparele clasice, unul mai degrabă despre omul Holender şi multiplele sale identităţi culturale, din care facem parte, puţin, şi noi, românii.
Aşteptata sesiune de autografe a încununat dialogul cu acest interlocutor cultivat, generos şi atât de deschis, cu acest luptător care încă mai caută Adevărul din ARTĂ, a cărui prezenţă charismatică a înnobilat toamna culturală clujeană.