Colţul liric

Colţul liric – rubrica noastră săptă­mâ­nală de joia, din pagina a 4-a – s-a năs­cut din dorinţa cititorilor iubitori de fru­mos şi poezie. Ea se adresează, indife­rent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.

Dan Toader

Lumină pentru cei însetați

– diptic –

Pământul Tainei şi al Vieţii

Ce plini de griji cutreierăm pământul,

Cu paşi grăbiţi şi-amar îndureraţi…

O, cât de rar ne poartă pe noi gândul

La darul Cui am fost încredinţaţi!

Din netocmitul haos pân` la Fiinţă

Şi din nimic un drum de început

Călăuzind se-ntinse-ntru credinţă:

Pământul luminat de Duhul Sfânt.

Domnului şase zile-i trebuiră

Pământul să-nveşmânte cu prisos,

A şaptea zi Eternii se-odihniră

În Taină învelindu-l, preafrumos.

Planeta noastră, vie, rotitoare,

De soare mult iubită şi de aştrii-fraţi…

Ci, vai! coroana lumii, gânditoare,

Slăvitul Dar îl uită, noi Lui încredinţaţi.

Icoana, cruce sfântă

La tine-ngenunchem smerit

Cu suflet de năpaste obidit,

Ne porţi pe culmi de dragoste şi har

De dincolo de-al lumilor hotar.

Cobori până la noi, neprihănit,

În nimbul de lumină-nvăluit

Pe Cel ce s-a lăsat crucificat

Spre-a mântui al lumii vechi păcat.

De veghe stai, regină peste mituri,

În sfintele biserici şi în modeste schituri,

Icoană, cruce sfântă, semn senin –

Neîncetat creştinii ţi se-nchin.

Nădejdi avem la tine, pur balsam,

Cu tine merge-ndureratul neam;

Icoană sfântă, de ni-i rău ori bine,

Ajută-ne să fin mereu cu tine!

În cugete aduci blânda lumină

A chipului suav-rază divină,

Pe faţa noastră, caldă alinare –

Cu tine să trăim întru asemănare.

DAN TOADER, preot, doctor în teologie, poet. Un om născut în preajma unei păduri este un poet. Cu atât mai abitir, când pădurea aceea împărăţeşte natura unui picior de munte; în cazul nostru, vârf de deal buzoian-streaşină de Carpaţi români. „Codrul, frate cu româ­nul” – după spusa lui Eminescu – îl veş­ni­ceşte cu această însuşire a frumosului divin, topindu-i în suflet doine şi balade. Dan Toader, semnatarul dipticului poetic de mai sus, s-a născut tocmai într-un astfel de loc – în satul Cătiaşu, comuna Chiojdu-Buzău – unde, de cum des­chidea, de mic, fereastra, privirea îi era ademenită de mirajul codrilor seculari – paltini şi stejari şi brazi – de semeţia piscurilor ninse, întinzându-i scări de suflet spre Cel-Atoatefăcător. Nu-i greu de înţeles cum, într-un astfel de peisaj, pentru cei aleşi, a-i urma Domnului este o chemare ce devine profesie: profesia de slujitor al lui Dumnezeu. Această pro­fesie – după  cum  subliniază prietenul nostru comun, Ion Andreiţă, într-un re­por­­­taj ce i-a consacrat – şi-a ales-o tâ­nărul Dan Toader, astăzi preot paroh al Bisericii „Acoperământul Maicii Dom­nului” – zisă şi „Costeasca” – un cartier bucureştean  la „Uliţa mare” ce duce spre Chitila. Fiu de ţăran de sub Munţii Buzăului – în al căror râu avea să pri­mească martiriul Sfântul Sava Gotul – el a avut deschisă, de la început, calea spre Altar. Astfel, o toamnă frumoasă, arămită poetic ca obrazul de păduri al Ţării, l-a adus la apelul Seminarului Teologic de pe lângă Mânăstirea Neamţ, apoi la apelul Seminarului din Capitală. A urmat, firesc, Facultatea de Teologie Orto­doxă din Bucureşti. Calificativele obţi­nute l-au îndrituit să devină, din fost elev, profesor la Seminarul Teologic din Bucureşti. Parohia care i-a fost încre­dinţată – la margine de Bucureşti, cum spuneam, pe drumul Chitilei – a devenit, treptat, un loc de înaltă efervescenţă spirituală. Predicile sale sunt ascultate, duminical, şi de credincioşi din alte părţi ale oraşului. 

Între timp, părintele Dan Toader s-a căsătorit: soţia sa, Mădălina, este cadru didactic universitar, iar fiica lor, Antonia, de la nouă ani scrie poezii de certă inspiraţie. A primit premiul pentru debut al ziarului „Curierul de Vâlcea”, pentru vo­lumul de versuri „Jocul fulgilor de jar”, iar în 2013, la ediția a III-a a Salonului Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși”,  i s-a decernat Trofeul „Cerurile Oltului”.

Din punct de vedere profesional, Pr. Dan Toader  a obţinut titlul de Doctor în Ştiinţe Teologice, cu o teză de maximă actualitate: „Mântuirea în Islam şi Creş­tinism”. De zece ani, trudeşte, împreună cu enoriaşii – ajutat de Primăria Secto­rului 1, de arhitecţi şi alţi specialişti – la construirea unei noi biserici. Noul Sfânt Așezământ  arată ca o pasăre măiastră gata să primească, sub aripile ei ocrotitoare, puii iubiţi şi iubitori. Va mai trece un timp până la târnosire; deocamdată, se află în plină înfăptuire pictura interioară. Dar oamenii ştiu, aşa cum este încredinţat şi dăruitul cu har, inimosul preacucernicul părinte Dan Toader – care în acest iulie a împlinit vârsta de 43 de ani; şi-l felicităm cu acest prilej! – că totul se va încheia cu bine, deoarece, alături de lucrarea lor, se află lucrarea lui Dumnezeu. 

Să mai mire pe cineva că sufletul acestui OM palpită, binecuvântat, sub au­rora poeziei dumnezeieşti?